3,744 matches
-
Lui Wakefield i se face puțin rău. America nu poate fi luată cu asalt, nu? Cine ar Îndrăzni să se ridice Împotriva unei țări, unui continent Înarmat cu rachete balistice intercontinentale, submarine nucleare, armii, nave, forțe aeriene? Cred că am Înnebunit dacă mă aflu Într-un buncăr subteran cu un gazilionar paranoic. — Domnule Redbone, sînteți sigur că dușmanii noștri sînt externi? se Încumetă Wakefield să Întrebe, aproape sperînd să audă aceeași litanie Împotriva evreilor, bancherilor, globaliștilor și profesorilor - personajele din stoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Allen nu era omul care să țină scaunul cald pentru altcineva, cu atât mai puțin pentru fiica șefului. — Obișnuiam să mă întreb dacă într-o bună zi voi doi ... Stevie lăsă sugestia scandaloasă să plutească în aer. — Cred c-ai înnebunit! protestă Fran, punându-i din nou copilul în brațe înainte s-o facă de rușine izbucnind din nou în plâns. N-aș sta nici la zece pași de el. Nivelul de testosteron emis de Jack Allen trebuie să fie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îi plăcea atât de mult ora de baie. — Astfel încât oamenii să poată da anunțuri despre toate vechiturile și să le schimbe cu ale altora? — Marfă, o sprijini Sophie, prinzându-se imediat care era ideea și aprobând-o întru totul. Era înnebunită după consignații, bazaruri și orice lucru la mâna a doua și o scotea pe maică-sa din sărite ignorând toate rochiile noi și elegante pe care i le cumpăra Henrietta, preferând în schimb paltoane largi de tweed, fuste mini din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-l pe tatăl ei drag ca o siluetă adormită în rândul acelor bătrâni uitați. — Au dreptul să aibă un televizor în cameră? Să se uite la curse, ar putea fi singurul lucru care să-l împiedice pe tatăl ei să înnebunească. Home & Away n-ar avea cu siguranță același efect. Intendenta clătină din cap. Nu-i încurajăm să petreacă prea mult timp în camera lor în timpul zilei. Credem că ar trebui să aibă, pe cât posibil, o viață socială. Fran se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Tată. Slavă Domnului că ai venit. — Ben, arăți îngrozitor. Ce s-a întâmplat? E vorba de Ralph, nu-i așa? Dacă așa e, nu e vina ta. N-ar fi trebuit să te las singur cu el. Probabil că am înnebunit. — Nu e vorba de Ralph, tată. Vino înăuntru. Jack împinse ușa de la intrare și descoperi că era blocată de o grămadă de valize. Erau cinci cu totul, fiecare tivită cu piele verde închis și brună, ce le dădea un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care străluceau pe chipul ei delicat, pe care tunsoarea ei puțin băiețească îl punea și mai bine în evidență. Avusese întotdeauna aerul unei madone italiene, cu pielea ușor creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal în adâncuri, a unui foc tainic. N-arăți prea bronzată. Dumnezeu știe de ce spusese așa o platitudine. Carrie schiță un zâmbet, amuzată de aerul lui stânjenit. — Acolo e iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și mă uit la astea, drame... Ne uităm la știri. Se trăiește foarte greu afară. Și, dacă stau bine să mă gândesc, și infracționalitatea a crescut. Dar nu există știre să nu-mi dea câte două, trei, patru crime. A-nnebunit lumea. Lume amărâtă. Deci e greu afară. În România, deci, care are bani - trăiește; care n-are bani - nu trăiește ca ăla cu bani. Sunt importanți, că nu poți face cumpărături pe un nasture. Sau, eu știu, orice afacere se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Verișoara, că nu știe nimic. A murit Manuela, fata aia bolnavă, și nu a fost nici la înmormântare. Aia zice probabil. Am plecat de urgență, m-am oprit direct la soacră. Unde e Rodica... măi, mamă, să vezi, lumea a înnebunit. Mă, maică, a fugit cu un țigan. Dar de ce s-a mai mutat cu mine... am mers la cămin să întreb, că fugise cu un băiețaș, maică-sa lu’ ăsta trăia la cămin. Am întrebat, am înțeles unde a fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
tată de-al doilea. Belea foarte mare, nici acum nu știu dacă mă suportă sau m-a înghițit vreodată, pentru că datorită lui am ajuns la neuropsihologie infantilă. Am primit o cheie franceză în cap și el a spus că am înnebunit și m-a dus la neuropsihiatrie infantilă la Lugoj, m-a internat. Ne-am dus mai mulți de la bloc să ne jucăm cu o mașină a unei doamne mai în vârstă. Neștiind că femeia e sărită după fix, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eu eram cu el în celulă și a văzut ce fapte am, eram încă în cercetări -, a zis: „Dom’le, eu cred că ăsta vrea să fugă“. Mi-a dat zece luni de izolare, fără nici un fel de probe, că înnebunisem acolo, vă dați seama, în izolator. „Mă, tot e bine la ăștia“, dar n-am știut pân-a deschis-o. Era ușe, mai era încă o ușe și, când am intrat înăuntru, am zis: „Nu se poate! Eu sunt pe timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am stat, am stat o lună, două, trei, patru... Când am văzut că nu aveam cumpărături, nu mi se dădea voie la pachet, nu se dădea voie la radio, nu se dădea voie la absolut nimic, mi-am zis că înnebunesc aicea, nu mai ajung să trăiesc, îmi iau viața, gata! Și am protestat așa, cum învățasem în România, m-am zgâriat așa, puțin, pe mâini cu o lamă, am intrat în refuz de hrană șase zile, am chemat funcționarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am luat frigider, televizor, i-am luat casă la ICRAL. Izbăvirea În ’93 a murit tata. Când am auzit că e la spital, m-am dus la el - deja nu mă cunoștea. Când a dat în metastază, cum spun doctorii, înnebunise, nu mai știa ce face. L-am dus acasă, i-am chemat familia, tot neamul lui, am chemat-o pe mama să aibă grijă de el, am convins-o cât am stat de capul ei. A făcut ce-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o muche de gîndire. Sinteza rece a acțiunilor omenești laolaltă, pe cari nu le poți confrunta cu fiecare fără să simți o revoltă dureroasă și-o teamă ciudată de nebunie. Ciudat lucru această extrem de complexă glandă fantastică ce-i creierul înnebunit de setea de forță și de izbîndă”. În această lume pe dos, unde revolta și nebunia devin dezirabile, autodistrugerea euforică descrisă de tînărul autor rezonează, frapant, cu spiritul Dada ce va irumpe nu peste multă vreme: „Departe, bestia însîngerată sătulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deloc pe a ta, răspunde Sally. Nici una din voi nu a făcut asta, nu, Ellie? — OK, poate că nu am coborît ștacheta, zise Fran, dar sînt lucruri care mă scot și pe mine din minți la Marcus, care m-au Înnebunit deja, dar nu l-aș părăsi din cauza asta. Sally și cu mine devenim pe loc curioase. Ce fel de lucruri? Întreabă ea. Fran comandă pentru toate latte cu lapte degresat. — OK. De pildă, faptul că face treaba mare cu ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
respectivă. — Cum e la Sandals, spunem amîndouă Într-un glas și izbucnim În rîs. — Să Înțeleg că te scoate din minți? Urmează o scurtă pauză, dar știm amîndouă la cine se referă. Nu mă scoate din minți, dar mă cam Înnebunește de cap. — Ascultă ce-ți spun: e mama mea, eu n-am avut de ales, dar tu Încă mai poți să scapi. Vorbesc serios, nu e prea tîrziu. — Știu, am gemut. Dar e vorba de Dan și, avînd În vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Nu, pe bune. SÎnt cele mai mișto partide de sex din viața mea. — Cum de te mai poți gîndi și la sex? Nu ești prea obosită? Am ochii mari de mirare și de un strop de respect. — Prea obosită? Ai Înnebunit? Ăsta e cam singurul lucru la care pot spera În clipa asta. GÎndul Îmi zboară la seara de dinainte. Ca de obicei, făcusem o baie fierbinte la opt, iar la nouă fără un sfert, eram sub pătură, În pijamalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a făcut-o mereu, că, dacă am o problemă cu maică-sa, ar trebui să discut asta direct cu ea. Ceea ce, desigur, nu voi face niciodată. Îmi spune că mă las condusă de toane, afirmație care garantat mă face să Înnebunesc de furie, și că el refuză să se implice, ridicîndu-se uneori, așa, pur și simplu, și plecînd. Cu toate astea, În ciuda urii mele crescînde față de ea, există momente În care părem a găsi un fel de pace, clipe În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încruntă din nou. — OK, nu neagă nimeni că spune tîmpenii, dar cred că e pur și simplu o femeie incredibil de nesimțitoare, care nu știe unde să tragă linie. Pentru că, hai să recunoaștem, a fost foarte bună cu tine. — Ai Înnebunit? Doar pentru că Încearcă să-mi acapareze complet viața, spun eu cu vehemență, ridicînd tonul pe măsură ce mă uit la Fran cu o mirare crescîndă. — Sună Îngrozitor, dar ea n-o să dispară, vine răspunsul prietenei mele. Ascultă, Dumnezeu mi-e martor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dan nu e iubirea vieții mele? Ar trebui să simt că plecarea lui ar fi sfîrșitul lumii? Am mai avut astfel de sentimente față de bărbați, dar nu bărbați cu care aveam relații sănătoase. Am simțit astfel cînd eram zăpăcită și Înnebunită de dorință, cînd Întreaga relație Îmi dădea senzația că sînt agățată de marginea unei prăpăstii. Dar nu-mi dorisem niciodată așa ceva Într-o căsnicie, asemenea suișuri și coborîșuri sau lipsă de control și Încredere totală În celălalt. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dutton. Cu o tresărire de spaimă, realizez că mă holbez la brațele lui. Brațele lui Charlie sînt puternice, cu pielea bronzată și fire de păr blond, spre deosebire de brațele lui Dan, acoperite de păr Întunecat. Foarte frumos. O, Doamne. Oare am Înnebunit de-a binelea? Îi arunc o privire vinovată lui Dan, dar el nu se uită deloc la mine. Iar Charlie Dutton mă Întreabă ceva, dar nu pot să-l privesc. Dacă l-aș privi În ochi, m-aș Înroși toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu zi, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic, sînt cuprinsă de o furie pe care n-am mai simțit-o niciodată. Cum a Îndrăznit Linda să-l ia pe Tom În brațe? Numai gîndul la ea mă face să Înnebunesc de furie, În ultima vreme. Cum a Îndrăznit să-mi ignore În mod deliberat dorințele? Dacă proasta asta l-ar fi lăsat În pace, Tom n-ar fi pățit nimic. Știu că acum e În afară de orice pericol și că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
știam ce chip avea adevărul care se apropia de mine prin întuneric. În acest timp, cetatea dormea tăcută în jurul închisorii și mă gândeam cum se legănau chiparoșii plini de vânt. Pașii continuau să se audă tot mai clar. Sângele îmi înnebunise și era plin de o singură întrebare. Toate vorbele care s-au spus de la începutul lumii nu mai aveau nici o importanță... Uitasem de teoriile mele, nu mai exista nimic altceva în mine decât acea spaimă care aștepta ca, din clipă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
prețuiește nimic. Sunt convins de asta, așa cum eram încredințat, în somn, că având puțină apă voi avea totul. Era o arșiță cumplită care usca iarba și o înroșea, făcea ca frunzele arborilor să capete gust de cenușă, iar animalele să înnebunească de sete. Izvoarele secau în pământ, pământul crăpa, pe cer nu era nici un nor și nici o speranță de ploaie, aerul dogorea și, din loc în loc, de prea multă uscăciune, izbucneau incendii care pustiau ceea ce mai rămăsese. Mi-am dat seama
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
oarecare mângâiere. La mine, lucrurile stau pe dos, Galilei. Nu mai pot iubi aproape nimic. Echilibrul meu s-a stricat și m-a lăsat pustiu, descoperit, în situația de a suporta ce mi-a rămas, adică disperarea, sau de a înnebuni. Nu știu dacă un om poate rezista multă vreme fără consolări și, poate, asta am venit să-mi lămuresc, discutând cu tine. Încerc să mă dumiresc, ascultîndu-te, ce mai poate aștepta cineva după ce a pierdut lucrul cel mai important... ― Ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se ducă la rege și să-i ceară imunitatea mea. După ce l-am liniștit, l-am întrebat: - Nu-i așa că ai nevoie de tăietori de piatră pentru înlocuirea capitelelor sparte de la biserici? S-a uitat la mine ca și cum aș fi înnebunit și a bolborosit: - Dacă spui tu. Am stăruit: - Aici n-avem pe nimeni care să se priceapă la dăltuirea unui frumos capitel sau a unei pietre de altar. Dacă ești de acord, m-aș duce să caut așa ceva. A ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]