2,613 matches
-
din Geniu pustiu (Poesis) capătă dimensiuni și nuanțe noi în Avatarii faraonului Tla și în Cezara. Cele două Cezare din operele citate se situează în planul feminității demonice, trăsătura care le unește fiind intensitatea pasională. Cezara din Avatarii faraonului Tla întruchipează imaginea unei pasiuni devastatoare. Ea este unul dintre cele mai complexe personaje feminine eminesciene, apropiindu-se cel mai mult de spiritualitatea demonului. Senzualitatea sa demonică se manifestă printr-un amestec ciudat de cruzime și blândețe. Trecerea bruscă de la candoare la
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
spirit închis, de „gașcă”, adus revistei, care - afirmă Vintilă Horia - exprimă tendințele noii generații de a se implica mai adânc în procesul de ridicare a României moderne prin cultură, pornind de la principiul „Prin noi înșine!” și de la dorința de a întruchipa „elanul către frumos al întregii Românii tinere”. Treptat, publicația ia o tot mai accentuată tentă prolegionară. Publică poezie scriitori din generația tânără: Virgil Carianopol, Ștefan Baciu, Vintilă Horia, Simion Stolnicu, Ion Șiugariu, Ion Frunzetti, Radu Stanca, Ovid Caledoniu, Mihai Beniuc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
din România s-a preocupat mai mult de preluarea puterii politice, încât linia de acțiune a partidului trebuia să urmeze strict pe cea a fratelui mai mare de la Moscova. Instituțiile și publicațiile înființate în primii ani ai regimului comunist au întruchipat aceeași obediență și admirație pentru poporul rus: Analele RomânoSovietice, editura Cartea Rusă, Institutul de Studii RomânoSovietice din București, Muzeul de Istoie Ruso-Român (toate înființate în 1946-1948) sunt expresii ale acestei obediențe. În 1948, imediat după proclamarea Republicii Populare România, cei mai mulți
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și al experienței. Scriind, în 1936, la aniversarea Junimii, Ioan C. Filitti rezuma, în formule lapidare, esența acestei „școli junimiste“, de la care se revendica el însuși. Rândurile sale sunt un epitaf pe piatra tombală a unei asocieri de spirite ce întruchipează o viziune a libertății. Dar atunci de unde a derivat judecata greșită asupra concepțiilor politice ale Junimii? [...] A derivat din atitudinea de critică rece a acestei grupări, care voia supremația rațiunii asupra pornirilor și instinctelor individuale, ca și colective, și considera
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
anul 1857 și Adunările adhoc, ce dau naștere întregului program de regenerare națională. Departe de a fi rezultanta unui egoism de clasă aristocratic, opțiunea liberal conservatoare este în acord cu tradiția compromisului organizat în jurul libertății constituționale și al moderației, tradiție întruchipată de 1857. Opoziția dintre 1857 și 1848 nu este doar una circumstanțială - este opoziția dintre politica evoluției organice și politica raționalismului utopizant și revoluționar. Recitirea istoriei contemporane este învestită cu o miză specială. Departe de a fi o abstracțiune, direcția
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
aceasta nu pot avea alt scop decât întărirea naturală a ordinei sociale în această țară și a statului întemeiat pe ea.<ref id=”1”>Ibidem, pp. 249- 250.</ref> Frază și adevăr Ia fost dat junimismului, odată cu P.P. Carp, să întruchipeze, în mod ideal, condiția conservatoare în politică. De la impecabila logică ce îi animă discursu rile până la opoziția implacabilă față de colectivismul populist, Carp rămâne legat de un moment istoric ce pare atât de străin României de astăzi. Nimic din edi ficiul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Soarelui, fie pentru că era de proveniență egipteană, iar Egiptul nu era considerat mai puțin ostil Romei decât Persia, fie pentru că sub anumite aspecte simpatiza cu creștinismul. În aceste împrejurări, Dioclețian își lua epitetul de Jupiter, numindu-și colegul Maximian, Hercule, întruchipând astfel simbolul înțelepciunii comenzii și al forței Imperiului roman. Cele două epurări nu au fost simultane și nici generale în armata imperială. Epurarea decisă de Galerius s-a efectuat doar în cadrul legiunilor sale, active în zona danubiană, iar cea a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de raționalitate și au redus arta practică a politicii la calculul maximizării utilității, constructiviștii au reimaginat socialul ca domeniu constitutiv, au reintrodus istoria ca zonă a cercetării empirice și au subliniat variabilitatea practicii politice. Din multe puncte de vedere, constructivismul întruchipează caracteristici asociate de obicei cu "Școala Engleză", discutată de Linklater în capitolul 4 al acestui volum. Constructiviștii au preluat ideea că statele formează mai mult decât un sistem, că formează o societate, și au împins această idee spre noi niveluri
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Fie pâinea cât de bună, nu-i bună În țară străină”.) De ce ți-e frică nu scapi. (Pentru că obsesia, o dată constituită, se Întreține prin ea Însăși, se alimentează continuu din propriile convingeri. Din adevărul acestui fapt psihologic grecii antici au Întruchipat soarta tragică a lui Oedip, care, ca și Sisif, a trebuit să ia mereu pe umeri bolovanul crudului său destin și să-l poarte ca pe o fatalitate.) „Singurul dușman de care nu poți scăpa e cugetul tău, care te
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o parte a operei sale e o denunțare virulentă a pericolelor acestei activități. Astfel, Domnul Teste, personajul valerian prin excelență, locuiește Într-un apartament lipsit de cărți și e plauzibil ca În această privință, ca și În multe altele să Întruchipeze modelul scriitorului, care nu ascunde că citește puțin: „Prinsesem mai Întâi aversiune pentru lectură, și chiar am Împărțit câtorva prieteni cărțile mele preferate. Pe unele a trebuit să le răscumpăr mai târziu, după perioada critică. Dar rămân prea puțin un
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
relație strânsă cu alte două pisici din noul său cartier, cu pisica Mike și motanul Kuro. Acesta din urmă e stăpân pe teritoriu, făcându-se respectat prin forța sa fizică. El are Însă și un rol special prin faptul că Întruchipează simbolul animalului pentru o Întreagă suită de personaje din roman, care au ca trăsătură comună lăudăroșenia. Cea a lui Kuro se face simțită În diverse activități specifice pisicilor, una dintre ele fiind numărul de șoareci prinși, competență În care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
rimă și cu măsură regulată, pe parcurs, poemul se dezice de la aceasta, în favoarea unui vers alb, cu păstrarea sporadică a rimei. Stilistic, "puritatea, văzută ca soluție de salvare, e o stare ideală și raportată la ideea de specie, de continuitate, întruchipează, prin paradox, condiția tragică a existenței"76. Desprinderea de vârsta inocentă a copilăriei se face, însă, treptat, maturizarea fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Viața acestui acvatic popor,/ Ninge cu o încrâncenare/ Omenească,/ Ninge otrăvitor". (Ninge cu dușmănie) Contextul ideologic, dominat de persecuția comunistă, "instaurează" la scriitorii subversivi metafora opacă. Ninsoarea simbol clasic al purității și al luminii este reconsiderată în poezia Anei Blandiana, întruchipând tăișul ideologie comuniste. Ura se alătură oximoronic a tot ce este frumos, aducând dezbinare în prezentul persecutor. O ultimă încercare de întoarcere către vârsta începutului se dovedește zadarnică, drumul ducând spre moarte: Tot tineri și frumoși fără-ncetare,/ Mereu împleticiți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mult cine - În termenii societății civile sau ai Înfățișării fizice - este el. Absența justifică monologul, discreditează polifonia rațională a romanului realist și pretenția estetică a armoniei. În sfîrșit, din preeminența monologului interior În fața celorlalte forme de discurs reiese ultima tendință Întruchipată de cartea lui Emmanuel Adely, minimalismul formal. În ciuda tematizării, cel puțin la nivel freatic, a excesului, veți fi remarcat deja: romanele franțuzești nu sînt lungi. Nu sînt lungi pentru că Istoria a făcut infarct, memoria o poate cel mult parazita, hrănindu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să-și răspândească energia în spațiu, el își trimite vectorii de jur-împrejur, în mod egal, ca razele provenite dintr o sursă de lumină. Modelul simetric radial rezultat este prototipul compoziției centrice (figura 1). În natură el este cel mai bine întruchipat de formele sferice ale planetelor și stelelor, dar se găsește și în fulgii de zăpadă sau în radiolarii microsco piei. Goethe remarca în aforismele sale despre geologie: . Modelul radial poate fi analizat într-o multitudine de vectori, fiecare dintre ei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în termenii poziției lor relative în spațiu. Totuși, cele două se influențează reciproc mai concret; din nou dinamica acțiunii lucrează în ambele sensuri, vectorii operează centrifug dinspre centrul lor și centripet către centrul lor. Bineînțeles că orice operă de artă întruchipează un obiect perceptibil, existând așadar numai în conștiința privitorului. Proprietățile sale sunt aspecte ale rezultatului percepției privitorului. Chiar și așa, este bine să distingem între aceste proprietăți pe acelea care sunt contribuția structurii inerente a operei de cele care sunt
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
privitor. Faptul devine foarte evident în anumite aspecte ale subiectului care atrag atenția privitorului și îl răsplătesc, acordându-i întreaga atenție. Mai cu seamă contactul vizual îl determină pe privitor să simtă că este privit de persoana sau de animalul întruchipat de artist. Într-o pictură, o ușă sau un geam deschis, o cărare ce conduce într-un peisaj invită privitorul să pătrundă el însuși. În sensul mai formal al compoziției, organizarea vizuală impune de la sine privitorului. Centrii diferiți ai operei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
clădirilor caracterizate de un oarecare nonconformism funcțional. Expozițiile internaționale, atât cea de la New York din 1939, cât și cea de la Montréal din 1967, au prezentat structuri sferice în mod remarcabil și adecvat, ținând seama că atari pavilioane au menirea de a întruchipa afirmații temporare, monumente simbolice ale prosperității, și nu neapărat structuri utilitare înrădăcinate în terenul comun al lucrurilor practice. Într-o asemenea manieră exaltată a proiectat în 1784 Etienne-Louis Boullée un cenotaf pentru Newton, „o sferă goală, cu bolta străpunsă de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
american al lui Buckminster Fuller de la Expoziția de la Montréal, s au practicat deschideri pentru liniile miniaturale ale trenulețelor care transportau publicul în și prin spațiul expoziției. Menționasem mai înainte că în pictură, ramele circulare, adoptate în secolul al XV-lea, întruchipau simboluri vizuale ale unei dezvoltări sociale care slăbise conexiunea dintre operele de artă și locurile cărora le erau destinate. Tondourile deveniseră la modă, mai ales la Florența, într-o vreme în care arta nu mai era exclusiv comandată pentru anumite
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
111Centrii ca pivoți fazei manieriste a artei baroce. De exemplu, peisajul complex al lui Pieter Bruegel cu subiectul căderii lui Icar (figura 69) este centrat în jurul figurii minuscule a păstorului care privește spre locul căderii mortale din ceruri. Deși el întruchipează unica reacție la tragedia la care asistăm, atenția privitorului este distrasă de plugarul mare și colorat care, exact lângă păstor și văzut din spate, se concentrează asupra propriei munci. Totuși, odată ce descoperim micul personaj fascinat în poziția sa centrală, acesta
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în stânga, figura uriașă a taurului, ridicându-se deasupra măcelului. Stabilitatea simetriei centrice descrie starea de lucruri așa cum este ea dată - atacul criminal la care era supusă republica spaniolă în acea vreme. Misiunea picturii murale a mers totuși dincolo de acuzație. Ea întruchipează și speranța supraviețuirii. Această temă este susținută de vectorul excentric care copleșește tema centrală cu o acțiune precis direcționată; ea adaugă timp spațiului. Toate figurile din zona centrală și stânga picturii sunt orientate către taur, emblema curajului spaniolilor, ca țintă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
căi de comunicare, descoperim totuși că în fiecare caz particular arhitectul trebuie să decidă asupra ponderii acordate aspectului liniar al apropierii, ca și retragerii față de concentrarea din jurul miezului clădirii. Planul bisericii tradiționale derivă din două modele arhetipale: tipul central, care întruchipează o centricitate deplină, și canalul liniar al bazilicii, care este în esență un vector excentric. Cele două se combină în mod tipic: vizitatorii sunt conduși dintr-o parte în cealaltă a navei până în centrul sanctuarului. Transformarea crucii grecești din planul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
fie ardelean, Horia Zilieru vine cu universul satului altfel decât Ion Horea sau Gh. Pituț, în sensul că nici timpul, ca la Ion Horea, nici tehnica expresionistă, ca la Pituț, nu aduc imaginea copilăriei, ci poetul prin spărturi de flaut întruchipează cu nostalgii bacoviene chemările trecutului. "La un geam, bolnavă de suvenire/ o fată prin feriga de aur/ gingașă mă căta". Horia Zilieru plătește tribut proletcultismului, dar încearcă să facă o poezie a evenimentului într-un stil căutat și entuziast. Rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tema: "Știu, compatrioți, nu e lesne de traversat/ Momentul în care lipsesc destule pe piață,/ Nervii neamului nostru trebuie să fie liniștiți,/ într-un calm bărbătesc de firești renunțări, ctitorind nouă viață." Politica de zi cu zi a țării se întruchipează în versuri autentice: Nu putem cerși la curțile imperiale/ Nu putem fura la drumul mare sau pe ascuns/ Avem o istorie în suflete refuzând atentatul pieirii." Și este necesar să recuperăm steagurile, podurile arse, să umplem de zăcăminte munții prădați
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1955 1960. Arghezi dă din nou exemplul fuzionării "slovei de foc" și a "slovei făurite", chiar dacă astăzi avem rezerve față de unele tablouri panoramice, scene dialogate și evocări din cadrul poemului. Volumul a rămas deschis unui teren de forme ce se vor întruchipa în alte și alte valori, în creația de mai târziu a poeților contemporani. Arghezi se impune cu un univers cunoscut în estetica lui: folclorul, istoria, Biblia și valorificarea unei bogate tradiții: "Era să fie sărbătoare/ sau slujbă de înmormântare?/ Urlau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]