2,740 matches
-
se trage din toate direcțiile, circulă zvonuri false, agitatorii lor își fac treaba de minune și toată presa încape pe mîna conspiratorilor. — Dumnezeu te mai înțelege, rămîne perplex Părințelul, unde vrei să bați, nu-ți dai seama că te contrazici întruna? Nu poți susține în același timp două situații care se bat cap în cap. N are nici o logică. Ești sau nu de acord că nu mai are nici un sens să facem pe eroii, să ne riscăm viețile, din moment ce totul s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Știu și eu cît de greu e să rupi pisica în două cînd situația e atît de delicată. — Mai bine mai tîrziu decît niciodată, zise Angelina. — Sincer să fiu, zise Roja, pînă să apăreți în capătul străzii, mi-a fost întruna teamă că n-o să veniți la întîlnire și că voi fi din nou obligat să mă descurc de unul singur. Ca să înțeleagă mai bine o să-i mai descrie o dată întreaga situație, dacă avea și Tușica răbdare - numai așa putea să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar trecătoare ca o pană de curent. Se așeză În fotoliul În care stă și acum și deschise o carte la Întâmplare. Cum altfel Își poate petrece timpul un universitar, fie el asistent doar, adică grad mic, decât citind? Citind Întruna și visând la ziua când, ajuns odată profesor plin, nu va mai citi deloc, mulțumindu-se doar să fie citat. Răspunse morocănos celor trei bătăi În ușă. Crezuse că persoana În cauză se răzgândise și făcuse cale Întoarsă. Apoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Leu avea grijă să pună mai Întâi o linguriță de caimac. Domnul Leu purta o cămașă bleu cu mâneci scurte și un papion roșu cu buline albe. Un cuplu tânăr s-a așezat la masa lui Petru. Și-au zâmbit Întruna Încurcați. Nemții au plecat râzând, ținându-se de mână, iar Petru s-a trezit cu un gust de alge pe limbă. A hotărât să Învețe germana.” 5. „Amiază de vară. Merele cădeau În grădini sub greutatea luminii. Drumul pustiu. Cotcodăcitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
drumul Iolandei spre garsoniera ei confort mărit. Așteptă până aprinse lumina, apoi porni și el spre casă fără urmă de bucurie În suflet, consolat doar de stafia unui Pascal histrionic, În ritm de rap cu accent magrebin, care Îi șoptea Întruna la ureche: „notre nature est dans le mouvement. Le repos entier c'est la mort.” Sătul de citate, hotărî să ia viața pe cont propriu și se trezi strigând În gura mare, spre mirarea trecătorilor: La dracu cu toate! Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
României, cum scrisese cineva cu ruj de buze pe afiș), căci totul se Întâmplase pe 6 August. Mulțime de norod, cu bucurie În suflet, s-a adunat și la Înmormântare și la bal, corect Îmbrăcată În negru. S-a dansat Întruna pe Final Count-down al lui Europe. Dimineața, doisprezece dintre ei n-au mai ajuns acasă. Când au putut fi văzuți din nou pe străzi, arătau de parcă ar fi dansat fără Întrerupere cine știe câte zile, așa ca În filmul Și caii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anume pe cuvânt, știu? A Învățat ungurește fără să-și dea seama, doar uitându-se la Marta, cam șase ore pe zi, timp de patru luni. O vară Întreagă. Au fost vremuri grele. Nopțile, mai ales, Îl chinuiau. Pentru că visa Întruna buzele Martei avea frisoane și pete roșii pe tot trunchiul. Urticarie sau insolație, i-a spus felcerul Kitzco, pensionar și mare băutor de coniac, și i-a dat o alifie. O să-i treacă În cinci zile, așa i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
servesc la nimic dacă nu ai o mică afacere de fost nomenclaturist. Revoluția m-a prins și pe mine ca pe mulți români la televizor cu porcul tăiat În două În curte pe o planșă de lemn specială. Măcelarul ofta Întruna și era aproape beat, dar se ținea bine ca toți șvabii, ori toți știam ce se Întâmpla la Timișoara. Fiul lui lucra la Comtim. Doar de lucrul ăsta era sigur. Dacă mai și trăia Însă nu putea ști. Cam aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
putea opri mâinile să nu i se smulgă din umeri sub greutatea plaselor cu varză, morcovi, cartofi și multă țelină care se zice că ajută. Ea Însă nu crede, dar cumpără din superstiție și deznădejde. Noroc cu Brândușă. Gheretă repeta Întruna În gând tot ce mâncase o noapte Întreagă până la vomă, la care se adăugau și numele celor patru pictori pe care de altfel Îi știa, dar numai ca străzi, nu și ca artiști. În plus de toate astea, ascultase până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un fel de teatru a fost. În zăpadă erau, după socotelile lui, trei persoane: două victime, el și domnul cu ochelari, și Încă cineva care nu putea fi decât agresorul. Era un domn În vârstă și binecrescut căci Își cerea Întruna scuze că a intervenit cu atâta brutalitate. Și mai era cineva care se holba la ei, unul care intrase pe blat la acest spectacol. Ce brutalitate, omule, vezi-ți de treabă! La etatea dumitale nu mai ai cum să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Așa, pur și simplu? Nu, ci Într-un mod stupid la care s-a adăugat și hemofilia lui... Tocmai când urma să Înzestreze cartierul cu antene parabolice... Ar fi arătat ca o seră de cale veșnic Înflorite. În plus, vorbea Întruna de o stepă de lavandă. O aiureală! Începu să plângă Încet. A scăpat telefonul din mână din care cauză ea părea să vorbească cu capul În jos, cu tălpile lipite de tavanul apartamentului ei din arondismentul 7. Și vorbele curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
terminat, deși urma abia începutul. Blanchard s-a năpustit asupra mea. L-am întâmpinat în mijlocul ringului cu o combinație de două directe, în timp ce el eschiva, ferindu-și capul. Directele mele nu și-au atins ținta, iar eu m-am deplasat întruna spre stânga, fără a-i contracara în vreun fel loviturile, sperând că o să-l prind descoperit, ca să-i plasez una cu dreapta. Prima lovitură care m-a atins a fost un croșeu de stânga la corp. Am văzut-o venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tare, așa că mi-am pus în valoare jocul de picioare și am început să mă învârtesc în jurul lui. Blanchard a încercat să mă-ncolțească, dar am reușit să-l țin la distanță, pistonându-i cu directe capul cu care eschiva întruna, păstrând contactul fizic mai bine din jumătate de timp și având grijă să-l lovesc mai jos, ca să nu-i sparg arcadele la cicatricele mai vechi. Îmi expedia croșee la corp, lansându-se din poziție ghemuită. Eu făceam pasul înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gâfâind. Piciul vijelios fu smuls din spinarea mea. Am reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna „Iissuse!“ Eu mă întrebam de ce sunetul ascuțit al claxonului nu reușește să acopere țipetele băiețelului despărțit de tatăl său. • • • L-am lăsat pe Maynard la închisoarea tribunalului, iar Lee l-a sunat pe Fritz Vogel la Secția Centrală și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Avea vocea răgușită și stinsă. — O păzeam pe Laurie când se juca. Eram un bătăuș și tuturor băieților le era frică de mine. Aveam o grămadă de iubite - știi cum e, aventuri de puștan. Fetele mă tachinau în legătură cu Laurie, ziceau întruna cât de mult timp îmi petreceam cu ea, de parcă ar fi fost adevărata mea iubită... Vezi tu, eram cu ochii pe ea. Era frumușică și era de gașcă. Tata își făcea planuri în legătură cu noi. Laurie urma să ia lecții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dolar sau un dolar și un sfert dacă mergeai „la ea“, adică în automobilele abandonate în cimitirul de mașini de la intersecția dintre 56th și Central. Copiii de pe străzi erau costelivi și puhavi, câinii vagabonzi erau plini de râie și mârâiau întruna, iar comercianții țineau puști de vânătoare sub tejghea. Secția de poliție din Newton Street era într-o zonă de război. M-am prezentat la datorie după douăzeci și două de ore de somn, iar băutura a înlăturat efectul benzedrinei. Comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Poate în New England, poate la Marile Lacuri. Tot ce știu este că-l voi recunoaște când voi ajunge acolo. Cu speranța că scrisoarea asta va ajunge la tine, Kay P.S. Te mai gândești la Elizabeth Short? Eu mă gândesc întruna la ea. Nu o urăsc, doar mă gândesc la ea. E ciudat. După atâta amar de vreme... K.L.B. Am păstrat scrisoarea și am recitit-o de cel puțin două sute de ori. Nu m-am gândit la semnificația ei sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fel încât permitea să se observe o părticică din frumosul ei tablou de comandă. — Seamănă - răspunse comandantul Felix S 23 -, dar la ei inelul e artificial, pentru reclame. Într-adevăr, apropiindu-se mai mult, văzură că inelul luminos se rotea întruna formând cuvinte luminoase, în toate culorile: „Cinzano”, „Toyota”, „Krepkaya”, „Marlboro”, „Boicil”, „Adidas”, „Women”, „Courvoisier”, „Metaxa”, „Rombac”, „Coca-Cola”, „Matra-Simca”, „Tzuica”. Ăștia au de toate, mormăi comandantul Felix aranjându-și acul cravatei. Nici n-apucară bine să se lase pe marea platformă din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mergem la piață. Deja pe atunci ieșisem de multe ori la diverse nașteri, și totuși mă temeam de această excursie în lumea mare. Meryt știa că îmi era teamă și mă ținea de mână când am ieșit din grădină, trăncănind întruna ca să-mi abată atenția de la propria frică. Mă țineam de ea ca un copil care nu vrea să se piardă de mama lui, dar după un timp am găsit curajul de a mă uita la priveliștea aglomeratului port al Tebei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a bucurat că am întrebat-o și și-a așezat greutatea pe un scăunel, pentru că lui Shery îi plăcea să aibă ascultători. Copilul era bine, a spus ea. - E un mâncău și a epuizat-o pe mama lui sugând întruna, a zis Shery cu un zâmbet parșiv. Îi părea rău că stăpâna ei avusese așa probleme cu copiii, dar o găsea pe As-naat arogantă și capricioasă. - Maternitatea îi va da o lecție, mi-a împărtășit prietena mea părerea ei. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aruncat pe jos și mi-a povestit ce se întâmplase. - La început, nu m-a recunoscut, a zis fratele meu. Tătuca scâncea ca un copil și striga: „Iosif, unde e Iosif?”. Eu am zis: „Aici sunt”. Dar el o ținea întruna: „Unde e fiul meu Iosif? De ce nu vine?”. Mi-am pus gura la urechea lui și am zis: „Iosif e aici cu fiii lui, așa cum ai vrut tu”. După multe asemenea replici, dintr-odată a înțeles și s-a repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparându-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine și cel dispărut. Stricam tuburile cu vopsele sau intram în casă plin de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era groază să mă apropii de casă. Umblam pe străzi și visam la plăji cu nisipul dogoritor. Nu-mi mai suportam nici trecutul cu care trebuia să împart mereu mâncarea și să dorm în același pat, într-atât mă loveam întruna de el. Dar lumea are prostul obicei să nu te lase să uiți exact ceea ce ai vrea să uiți; încât îmi aminteam mereu școala de corecție, spitalul, noaptea când dormisem în cușca de la circ, moartea Emiliei, anii de pușcărie... Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu mine cum ar umbla cu un pahar de cristal care se poate sparge. Aș da orice să mă pot tăvăli prin viață ca ei. Dar sunt nedrept. Cu ce sunt vinovați? Și fac rău gândindu-mă la boala mea întruna. 4 noiembrie Am fost nevoit să plec de la dispensar și încă n-am găsit un spital la mare care să mă primească. M-am angajat la un spital de nebuni. 10 noiembrie N-am văzut până acum un om pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu poze de lei și pantere, cu „gunoaiele” pe care tata vroia să le măture de pe pereți ca să mă vâre cu nasul în realitățile din care mă refugiam. Și mai târziu când n-am pierdut nici un prilej pentru a repeta întruna: eu, mie, eu simt, eu, pentru mine, eu... Am fugit de drumurile normale, pe care, cu puțin noroc, îți poți umple viața iubind, chiar dacă n-ai pictat Capela Sixtină. Dar eu semănam demult cu taurii din arenă care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]