2,732 matches
-
dar aș vrea să nu mai vorbești. Numai până când ajungem acolo, spuse Leigh. Emmy ridică o mână și clătină din cap. — Ai spus destul. Nicio supărare. Nici eu nu știu de ce sunt așa. Parcă din cauza oboselii simt nevoia să vorbesc întruna. Cu cât sunt mai obosită, cu atât mai vorbăreață— —Te rog. — Scuze. Îmi cer scuze. Telefonul lui Leigh începu să sune. Când văzu cine era, simți cum îi tresare stomacul de emoție. — Bună! răspunse ea răsuflând în telefon. De ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Bău laptele șezînd la masa de lucru din biroul stomatologului, În timp ce dinții Îi zîmbeau, apoi adormi Într-un dormitor de la etaj, În așternuturi de mătase, pline de parfumul trupului femeii cu chipul unei stele de cinema. 9 Sfîrșitul bunătății Căutînd Întruna de mîncare, a doua zi de dimineață Jim părăsi casa stomatologului. Găsi o nouă locuință temporară Într-o casă din apropiere, aparținînd unei văduve americane pe care părinții lui o cunoscuseră Înainte de plecarea ei la San Francisco. De acolo, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
doar pentru că fusese Împreună cu Basie și cu Frank. Se Îngrozea cînd se gîndea la soldații În chimono atacîndu-l pe Frank cu bețele lor, dar măcar spera să-și revadă părinții În curînd. La centrul de detenție, prizonierii veneau și plecau Întruna: doi britanici muriseră cu o zi Înainte, o femeie bandajată pe care lui Jim Îi fusese interzis s-o vadă, din cap pînă-n picioare, și un bătrîn bolnav de malarie care era un inspector de poliție pensionat. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe cerul de deasupra capului său, de parcă ar fi fost chemate de mintea flămîndă a lui Jim. Tunetul lor tot mai puternic străbătea pămîntul dinspre docurile de la Nantao. Un vas japonez de trupe, aplecat pe bancurile de nisip, era bombardat Întruna, pînă cînd Jim putea vedea lumina zilei prin suprastructura lui. Cu toate astea, pista de ciment de la aerodromul Lunghua rămînea intactă. Printr-un efort eroic, inginerii japonezi continuau să astupe craterele după fiecare raid, de parcă s-ar fi așteptat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el, cu rană mare la pântec - Îi pune pe rană pâinea pe care o mestecă Întâi În gură și-l leagă cu o zdreanță - și nu-i mai curge sânge nici un pic și fața i s-a albit și bolborosește Întruna o poveste cu o fată pe care a iubit-o el când era tânăr, că el nu-i Însurat, n-are cine să plângă după el, poate doar copilul, că el n-are copil, că el știe că are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trebuie s-o duc și pe Ruby acasă. Are mare nevoie de odihnă. —Bine, Sam. Tu ești doctorul. La care Irene o puse pe Ruby să coboare geamul. Un doctor evreu chipeș, spuse ea, cu ochii holbați de entuziasm, rumegând Întruna. Ce și-ar mai putea dori o fată frumoasă și realizată? Ai grijă, Ruby, și hai să ne Întâlnim când Buddy și cu mine venim la Wimbledon la vară. — Rămâne stabilit, spuse Ruby. —SUNT DRĂGUȚI, spuse Ruby după ce porniră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
asta? De vreo două ori, răspunse ea. Aproape terminaseră de mâncat, când intrară doi bărbați burtoși, de vârstă mijlocie, și se așezară la masa de alături. Sam stătea cu spatele la ei, dar Ruby, care stătea cu fața, observase că se opreau Întruna din vorbit și se holbau la ea. La Început crezu că e murdară de mâncare la gură, iar Sam e prea politicos ca să-i atragă atenția. Își șterse buzele cu șervețelul, dar privirile continuau. Pe urmă, grăsanii Începură să râdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de trupu-mi prin cețuri rătăcit, ale ideii, pierdut acolo,-n zvonu-acelei muzici ce, cum se zice, sferele o cântă; și trupul meu zăcea-n însingurare, lipsit de suflet și-n pământ eratic. Născuți ca viața-n doi s-o are-ntruna, nu mai trăiau, căci el era materie și-atât, iar sufletul doar spirit, tinzând a se-ntregi, dulce-Eugenia! Ci ochii tăi țâșniră ca izvoare de vii lumini, lucind peste cărarea-mi, și sufletul mi-l strânseră, ducându-l din cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aspecte ușor simplistă. În autobuz, În drum spre serviciu, văzu pe banca din spate o femeie dintr-o țară arabă, umflată de plâns, iar lângă ea o fetiță de șapte-opt ani, fiica ei probabil, care Încerca s-o consoleze repetând Întruna: „N-a făcut asta intenționat“. În acea clipă cuvintele „intenție, intenție bună, intenție rea, fără intenție“ i se părură păstrătoarele tainelor universului: viață și moarte, singurătate, dorință, gelozie, minunile luminii, pădurile, munții, câmpiile și apele - oare există sau nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
senzația că o putea atinge, imaginea unui evreu est-european mărunt, fragil, miop, Înfășurat În șalul de rugăciune, rătăcind printr-o pădure neagră, murmurând doar pentru el versete biblice, picioarele lovindu-i-se de pietre ascuțite, sub zăpada moale care cădea Întruna peste el Într-o tăcere absolută, Întreruptă doar din când În când de țipătul lugubru al vreunei păsări de noapte sau de urletele lupilor. Fima fu cuprins de spaimă. În clipa În care Închise telefonul, Își aminti că nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care Îi creează lui Dimi o stare de confuzie. Încet, dar sigur ne Înnebunești și copilul. După o clipă adăugă: — Și e greu să-ți dai seama dacă e un fel de stratagemă sau dacă e doar din cauza pălăvrăgelii. Vorbești Întruna și de atâta vorbărie poate chiar te-ai autosugestionat că ai sentimente. Că iubești. N-ai Înțeles niciodată sensul acestui cuvânt. Cândva, când Încă mai citeai cărți, nu numai ziare, ai citit probabil ceva despre dragoste și despre suferință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Masina Îmbătrânită În pantaloni de catifea reiată gri și pulover roșu, stând cu spatele la el și continuând să Împăturească cu Încăpățânare șervetele de bucătărie. Nu e posibil, Își zise, să aibă atât de multe șervete de bucătărie, Încât să le Împăturească Întruna și să nu se mai termine niciodată. Asta dacă nu le rearanjează pentru că nu i-au ieșit așa cum voia? Se ridică de pe scaun ca un om care știe exact ce are de făcut, o Îmbrățișă pe la spate, Îi puse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
așeza pălăria pe cuier: —Așadar, a murit! Și se cufundă în fotoliu, în camera de zi. M-am gândit la bunicul, cu care am stat încă acum două zile, la măsuța acoperită cu gresie de pe veranda casei lui. Își trecea întruna mâna peste față cu un gest uniform, de la dreapta în jos, peste ochi și obraz, până la bărbie, ca și când l-ar fi chinuit amintiri pe care ar fi vrut să le treacă în uitare, unde nu voiau să rămână - și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
țină în frâu - nu trecea decât drept un fenomen general, caracteristic adolescenților și „neciopliților“ de azi. Acum purta renumita lui chică, voia să pară în continuare „primitiv“, un lumpen care preferă să își bea berea cu colegii decât să înfulece întruna jigot, cânta în orchestra lui, avusese și câteva apariții pe scenă, dar pe lângă postul pe care îl obținuse recent ca desenator de mașini, începu să frecventeze cursuri serale la Școala de Arte și Meserii. În loc de cămăși purta pulovere negre pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Maria și Lisa priveau scena îngrozite, întrebându-se dacă ar trebui să cheme poliția înainte ca bărbații respectivi să-și scoată drujbele de la cingătoare și să facă haos. Dar până la urmă s-au dat jos și au stat cuminți, mâncând întruna pateuri. Unii dintre ei stăteau cuminți pe margine, obișnuiți să fie singuri. Lisa și Maria au vorbit cu toți purtându-se ca niște gazde ireproșabile și, speram eu, ascunzând cu iscusință motivele din spatele interogatoriilor pe care le executau. Eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
țăranii polonezi erau alungați din gospodăriile lor cu femei și copii cu tot; eu rămâneam vasalul lui Frederic II, care instala sarazini loiali în Apulia și vorbea cu șoimii săi în arabă. Retrospectiv, se pare că gimnazistul care se strâmba întruna izbutise să-și mute simțul dreptății, alimentat de cărți, în teritoriile sigure ale Evului Mediu. Probabil din această cauză prima mea încercare scriitoricească mai amplă s-a putut consuma departe de deportarea evreilor rămași în Danzig din ghetoul Mausegasse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deasupra mesei din bucătărie. Matthias și cu mine ne întreceam la prins muște cu mâna de pe faianța pereților. „Mai bine prinzi muște în mâini, decât să tai frunză la câini“, ne lăuda bunica așezată temeinic în fotoliu și prefirându-și întruna mătăniile printre degete. Afară, șesul se întindea până departe. La o distanță de trei turle de biserică se afla Olanda... Cea de-a doua mea călătorie la țară ar fi putut fi privită ca o „mutare a copiilor la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tăcere. Sunt zile de când mi se ordonă să mă-ngrijesc de lichidele pe care le consumă la micul dejun sergenții și sergentul major, aducând anume pentru ei în două căni mari cafea care trebuie să fie fierbinte și care - reîncălzită întruna - trebuie să fie la dispoziția lor toată ziua. Cafeaua se face de partea cealaltă a pădurii, în baraca în care se află bucătăria. Și noi, recruții, primim de acolo o fiertură din malț sau din orz în care, așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că eram, că sunt, numai pe urmele mele. Pe o latură a șoselei dintre Senftenberg și Spremberg se cere găsit, printr-un salt în timp, un tunar-tanchist care stă lângă un caporal vorbind tărăgănat-berlinez, cercetează uimit împrejurimile și se strâmbă întruna. Nu mai sunt sigur de locul în care namila de bucătar de campanie împărțea supă de cartofi și unde noi stăteam față în față cu gamelele pe jumătate pline. Acum, soarele de iunie mă încălzește la fel cum mă încălzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
De îndată ce copiii mei și copiii copiilor mei vor voi să afle de la mine lucruri precise despre sfârșitul războiului - „Cum a fost atunci?“ -, răspunsul vine, sigur de sine: „Din clipa în care am ajuns după sârma ghimpată, mi-a fost foame întruna.“ De fapt, însă, ar trebui să spun: ea, foamea, se instalase în mine ca într-o casă părăsită, atunci când i-a revenit sarcina de a ține locul ocupat, atât în barăci, cât și sub cerul liber. Rodea. Asta i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pantomimei, căci atunci când demonstra cum se taie porcul, important era în primul rând ca „sângele de la porcul“ să fie adunat cât e cald și să amesteci în permanență în jgheab ca să nu facă cheaguri. „Să mestecați, asta trebe, să mestecați întruna!“ Așadar, ședeam pe scăunele, pe lăzi, pe gresia podelei și amestecam în jgheaburi imaginare spre stânga, spre dreapta, pe urmă încrucișat, sângele de porc care țâșnea aburind din tăietura închipuită făcută de cuțit pentru ca, apoi, doar să mai picure. Ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai târziu, eram invitat la tăierea porcului, realitatea mă dezamăgea de fiecare dată, fiindcă era mult sub aceea evocată de maestru, era doar o simplă tăiere, ecou palid al vorbelor lui. Apoi am învățat să fierbem sângele în care amestecasem întruna cu terci de ovăz, cu măghiran aromat, și să vârâm păsatul ăsta gros în mațe de porc spălate, care să fie legate și să devină, astfel, cârnați. La sfârșit, șeful ne-a sfătuit ca, după măsura est-europeană, să amestecăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unde și ce era de făcut și ce nu. Sfatul lui se cerea urmat. În afară de asta, îmi plăcea cuvântul „subteran“. Chiar aveam chef să mă ascund în interiorul pământului, să nu mai fiu nevoit să văd un peisaj care se schimbă întruna, să fiu plecat, înghițit, topit, ca și dat dispărut, iar în timpul ăsta, dacă era neapărat necesar, chiar să muncesc în adânc, sub suprafața pământului, să prestez o muncă recunoscută drept foarte grea. E posibil să fi sperat că, în subteran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i decuplez înainte de puțul de extracție și, în timpul mersului spre galeriile în care roca salină este aruncată în aer și spartă, să deschid și să închid ușile puțului de aeraj. Multă alergătură prin curent. Împiedicându-mă în șine. Rănindu-mă întruna la genunchi. Alți băieți de la cuple mă învățaseră ce aveam de făcut. La o deplasare lentă, trebuia să sar de pe ultimul vagonet, să alerg pe lângă tren, să trag la o parte bucata de piele sintetică a ușii de la puțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu i-ar rămâne destul timp. Îmi închipui o față oval-lunguiață, ochi căprui apropiați, păr închis la culoare, neted. Fruntea tot mereu gânditoare, de aceea cutată. Era deșteaptă și știa să alcătuiască fraze construite logic. Mâinile pe care le flutura întruna reprezentau, pentru debitul ei verbal, vocea a doua. Unul dintre cuvintele ei preferate era „exact“: privind exact, vorbind exact, gândind exact... Ca practicantă în birourile administrației minei, a bătut la mașină câteva dintre poeziile mele rimate în grabă. Astfel, acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]