2,517 matches
-
Contemporanul, 2 iunie 1972) „Însăși libertatea de creație trebuie considerată ca fiind determinată de adeziunea la politica partidului și apare ca o formă a necesității individuale de solidaritate în lupta istorică a maselor pentru libertate și progres. Ea își găsește întruparea în conceptul umanismului epocii noastre, care implică o imagine plenară a vieții, gândirii și acțiunii constructorului socialismului contemporan.“ (Cronica, 2 decembrie 1977) „Întinerită la căldura sentimentului marilor împliniri social-politice ale epocii socialiste, poezia lirică celebrează astfel solemn virtuțile eroice ale
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Nicolae Ceaușescu, în expunerea din 4 august din fața activului central de partid și de stat.“ (Scînteia, 8 octombrie 1978) OȚETEA Andrei, acad. prof. Un nepot al lui Burebista - Petru Groza (nota V. I.) „Dr. Petru Groza a fost una din întrupările cele mai autentice ale unei populații dârze, a «dacilor» din ținutul Hunedoarei și Zarandului, care au înscris în istoria țării noastre cele mai strălucite pagini de luptă pentru dreptate, libertate și independență.“ (România liberă, 11 ianuarie 1958) Când profesorul A
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
până la atingerea idealului fascinant, Partidul Comunist Român își întinde antenele către plăsmuirea de mâine a României, statornicind cu fiecare măsură preconizată, cu fiecare idee avansată, coordonatele civilizației și culturii românești în era socialismului.“ (România literară, 27 iulie 1972) „Societatea socialistă, întrupare a visului cel mai fascinant al oamenilor, acordă poetului nu numai stima pe care o merită, dar și înalta recunoaștere a funcției sociale pe care acesta o îndeplinește într-o lume ce proclamă dreptatea, adevărul, echitatea, dragostea de om. Socialismul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ales prin libera voință a poporului". Iar a doua: "În acest palat, a locuit Majestatea Sa Regele Ferdinand I, cu cartierul său general în timpul marelui războiu pentru înfăptuirea României întregite. Tot în acest palat s-au pecetluit atunci, actele de întrupare cu patria mamă, a Basarabiei, Bucovinei și Ardealului, 1916-1918". La suirea pe tron a principelui Cuza, Curtea domnească (azi Palatul justiției) încetase de a mai fi reședință princiară, încă din timpul lui Mihail Sturdza, care-l transformase în Palat al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
când ne vorbea despre cât de extraordinar e invitatul lui, că prea le zicea cu foc!... România este țara în care chiar și cele mai harnice dame de consumație sunt revirginate la minut și sunt prezentate poporu lui ca adevărate întrupări ale neprihănirii. Mai uscate, mai curate, acum cu 30% mai mult! Orice grozăvie ai face, în țara asta se pare că nu ai nici o șansă să te compromiți. Chiar dacăți sunt scoase la lumină matrapazlâcurile, chiar dacă ajung la public tot
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
contemplația „Chemării Regelui” (nr. 91-99) și aceea a celor „Două Steaguri” (nr. 136-148) și, respectiv, despre meditarea celor „trei perechi de oameni” (nr. 149-157) și a celor „trei feluri de umilință” (nr. 164-168). În Săptămâna a doua sunt contemplate scenele Întrupării și ale Nașterii Fiului lui Dumnezeu, ale vieții Sale ascunse în Nazaret și apoi ale vieții Sale publice. Săptămâna a treia se oprește asupra Pătimirii sale iar în Săptămâna a patra se meditează asupra Învierii și Înălțării la cer a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
doua notă. Pentru a doua săptămână și mai apoi e de mare folos să se citească din când în când din Imitarea lui Cristos, sau din Evanghelii, sau din viețile sfinților. 101. PRIMA ZI ȘI PRIMA CONTEMPLAȚIE ESTE ACEEA A ÎNTRUPĂRII ȘI CUPRINDE RUGĂCIUNEA PREGĂTITOARE, TREI INTRODUCERI, TREI PUNCTE ȘI UN DIALOG. Rugăciune. Rugăciunea pregătitoare obișnuită. 102. Prima introducere este să-mi înfățișez istorisirea celor pe care le am de contemplat; care aici este cum cele trei Persoane dumnezeiești scrutau întinderea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
folos din cuvintele lor. 108. Al treilea punct. Să privesc apoi la ce fac persoanele de pe fața pământului, ca de pildă, cum rănesc, ucid, merg în iad etc.; de asemenea, șlaț ceea ce fac Persoanele dumnezeiești, și anume, purced la sfânta întrupare etc.; de asemenea, șlaț ce fac îngerul și Stăpâna noastră, și anume, pe înger, îndeplinindu-și îndatorirea de sol, și pe Stăpâna noastră, smerindu-se și aducând mulțumire Maiestății dumnezeiești; iar apoi să reflectez ca să trag vreun folos din fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să nu citesc atunci nici un alt mister decât acela al contemplației pe care o am de făcut în acea zi sau în acel ceas, pentru ca cercetarea unui mister să nu împiedice cercetarea altuia. 128. A doua notă. Primul exercițiu al Întrupării se va face la miezul nopții; al doilea, în zori; al treilea, la ceasul liturghiei; al patrulea, la ceasul vesperelor; al cincilea, înainte de ceasul cinei, rămânând vreme de un ceas în fiecare dintre cele cinci exerciții; aceeași rânduială va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care o am de făcut, dorind să cunosc mai mult Cuvântul Veșnic Întrupat, ca să-I slujesc și să-L urmez mai mult. La a șasea: să-mi aduc adesea aminte de viața și misterele lui Cristos, Domnul nostru, începând de la Întruparea Sa până la locul sau misterul pe care îl voi contempla 2. La a șaptea: persoana care face exercițiile să se îngrijească să aibă întuneric sau lumină, să se folosească de vremea bună sau schimbătoare atât cât simte că îi poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
liturghiei și al vesperelor, iar înainte de cină se va face exercițiul cu cele cinci simțuri; fiecare dintre cele cinci exerciții va începe cu obișnuita rugăciune pregătitoare și cu cele trei introduceri, după cum s-a spus despre toate acestea la contemplarea Întrupării și a Nașterii; se va încheia cu cele trei dialoguri ale celor trei perechi sau potrivit notei care urmează șmeditației asupraț perechilor. 160. A doua notă. După prânz și după cină se va face cercetarea particulară asupra lipsurilor și neglijențelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se crede chiar și despre animalele care au blana roșcată. Tot În Moldova de Nord, de exemplu, conform tradiției populare, se recomandă „Să nu ții câne roșu la casă” <endnote id="(137, p. 47)"/>, iar „vaca roșie” este considerată o Întrupare a diavolului, care trebuie alungat cu ajutorul descântecelor magice <endnote id=" (259, p. 398)"/>. Credințe similare au și ungurii. Un vechi proverb maghiar spune : „Câine roșu, mânz roșu, om roșu, nici unul nu-i bun” <endnote id="(34, p. 25)"/>. De fapt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
veni de hac. „Pentru un evreu roșu [= a roitin Jid] - spune un proverb idiș - e de trebuință un evreu roșu” <endnote id=" (300)"/>. Într-o nuvelă a lui I.L. Caragiale (La conac, 1900), protagonistul se Întâlnește pe drum cu o Întrupare a Diavolului (În final, dispare la semnul crucii). „După chip și port”, duhul rău are trăsăturile (stereo)tipice ale unui evreu : e roșcovan, e negustor „de cari umblă pân sate după daraveri”, oferă drumețului „un șip cu rachiu” etc. Întâlnirea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fii ai lui Satan” pe iudeii care nu cred În el : „Voi aveți pe Diavolul de tată și țineți să faceți poftele tatălui vostru” (Ioan 8, 44). Mai mult decât atât, fiind „adversarul lui Isus”, evreul a fost considerat o Întrupare a lui Anticrist și un urmaș al lui Iuda, care l-a vândut pe Isus. „Ovreii sau jidanii” - sună o credință populară românească - sunt „iudei, adică feciori [= urmași] de-ai lui Iuda vânzătorul” <endnote id="(30, p. 30)"/>. Evident, este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cultural vest-european. Lucrări importante au fost elaborate pe această temă, printre care cea a lui Joshua Trachtenberg, The Devil and the Jews, a devenit clasică <endnote id="(242)"/>. Principala trăsătură a fenomenului amintit a fost considerarea evreului ca fiind o Întrupare a Satanei. De la mijlocul secolului al XVI-lea, un rol În acest sens l-a jucat și retorica luterană : „Evreul este Diavolul Însuși”. „De bună seamă că ovreiul este Întruchiparea Împelițatului”, spune un personaj shakespearian (Neguțătorul din Veneția, act II
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spațiul cultural german din secolul al XIX-lea. Ea diferă totuși profund de modul În care Richard Wagner, de pildă, a utilizat motivul „jidovului rătăcitor” atât În scrierile sale muzicale (pentru unii comentatori, personajul Kundry, din opera Parsifal, 1882, este Întruparea feminină a lui Ahasverus), cât și În scrierile sale ideologice. Pentru compozitorul german, evreii se pot izbăvi de blestemul „tip Ahasverus” pe „o singură cale” : „o mare soluție” regeneratoare (Cunoaște-te pe tine Însuți, 1881), „nimicirea completă”, care pare să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pârjol. Balor va da balaurul din credințele noastre (pe o linie genetică de proveniență celtică). Moartea - asociată unui tărâm insular, paradisiac, sustras suferinței și morții (Sidh) unde oamenii erau așteptați după ce-și vor fi consumat „lanțul” de pământ al întrupării. Sidh este format din Tirna u-Og (Tărâmul tinereții veșnice), Mag Meld (Câmpia plăcerii) și Tirna u-Ban (Tărâmul Femeilor frumoase). Existau niște manechine de lemn în care erau introduși celții pentru a li se da foc - pentru a fi sacrificați. Când
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de profesie funcționar, purtând o servietă diplomat, îmbrăcat curat, chiar elegant, deși hainele păreau cam șifonate. Venea, era limpede, de la un chef și era cu chef: volubil, euforic. „Ce joc, domnule! Ce frumusețe!” Parcă ieșise din capul meu, părea o întrupare fidelă a gândurilor mele despre acel meci! Elogiile sale, în cascadă, au sfârșit prin a-l irita pe un individ solid, fălcos, care a început să-l contrazică și să-l „amenințe” cu jocul pe care urma să-l facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al unei case pierdute în imensitatea cenușie a pustei. Autorul ne prezintă mai întâi culorile sale: albul mortuar și cenușiul apăsător, pe care le va păstra și în celelalte filme, panglici ale unei embleme personale. Apoi arhetipurile: călăul și victima, întrupare necontenit în exemplarele a două serii paralele. În fața casei apar doi oameni și din puținele replici care se rostesc, înțelegem că deținutului i se spune că e liber, că poate să plece. Și el pleacă, într-adevăr, fără un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simt, sunt de stânga. La noi, în ultimii ani, cel mai bine a vorbit despre ce înseamnă dreapta și stânga Magdalena Bedrosian, într-o convorbire cu Andrei Grigor, publicată în Literatorul. Aș adăuga din partea mea doar că imanența Dumnezeirii transcendente, Întruparea, Mântuirea, chenoza Domnului Nostru Iisus Hristos, care „S-a deșertat pe Sine (de slava și de demnitatea Sa divină!), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor”, reprezintă ample, cosmice, infinite în timp și spațiu acte și operațiuni „de stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sau căldărușa cu „aghiazmă mare” alături, oprind la poarta fiecărei gospodării. Credincioșii îl așteptau cu dragoste, ieșeau în drum la părintele, se închinau cu evlavie și primeau binecuvântarea prin care serbarea Nașterii și a Botezului căpătau transfigurarea divinei iubiri a întrupării și a asumării izbăvirii neamului omenesc. Povestea spune că părintele a ajuns și în fața gospodăriei lui Vasile Gruia, om sărac, dar cu casa plină de copii, și mai mari și mai mici. A bătut cu coada biciului în scăndura șaretei
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
teocrația bizantină au integrat-o complet, până acolo încât l-au numit pe Dumnezeu "Tată" și au utilizat metafore familiale pentru a deriva esența puterii creștine a împăratului, basilëìa, din esența divină; consecutiv, pentru a alătura imaginile lor figurative. Dogma întrupării a putut fi astfel mai bine înțeleasă de către păgânii europeni, datorită reprezentărilor vizuale (treimea, chipul christic, Buna Vestire și întreaga iconografie religioasă), dar a impus și un anumit caracter exclusivist al relației dintre individ și divin (iertarea este acordată doar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
teologia iudaismului, dar respectând și anumite moduri de organizare și de gândire ale "păgânismului" (Dubois 31). Cultura occidentală s-a dezvoltat ulterior în jurul acestei oscilații, controlate atent de biserică, dinspre pilonul central (și unic) al credinței creștine, constituit de dogma întrupării și de teoria corespondentă a imaginii sacrului și a corpului divin, înspre păgânism (reamintit parțial de renașterile târzii, care exaltau trupul și natura christică "umană") sau înspre iudaism (prin reformele iconoclaste, după cum comentează pe larg, în binecunoscuta sa lucrare dedicată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imperiul, atât teritorial (provinciile), cât și social (profesiile) și politic (elitele instituționale). Întreaga öikouménè era astfel, simbolic, in situ; lucru important, pentru că ea constituia, cel puțin în perioada ideologiei marcate de gândirea stoică, întregul corp al lumii romane, a cărei "întrupare" (formă și substanță) supremă era cea a împăratului său (Benoist 172). În relație cu reprezentarea corpului și cu motivația ceremonialurilor publice, alte două componente ale gândirii politice romane devin relevante pentru modul în care s-a configurat imaginarul, în trecerea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relației arhetip − model ("mitic" și istoric) - tip (urmă; iluzie); în sistemul imaginarului medieval, ea se va transforma într-o chestiune teologică, în raportul dintre, pe de o parte, divinitatea invizibilă și imaginea sa filială (christică) și, pe de alta, planul Întrupării oikonomice ("corpul" creștinătății, echivalat cu corpul mistic al lui Iisus) și imaginea artificială (icoana). A doua ontologie, cea a copiei și a iluziei (simulacrul), va face ca mímēsis-ul însuși să joace un rol în diferențierea de simbol a imaginii−fantezie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]