2,593 matches
-
Haret pe cei doi practicanți ai săi odată ieșiți din rezerva cu nr. 8. Domnule profesor! Vă rugăm să mai aveți în vedere că se poartă urât cu personalul auxiliar: ne repede, ne căprărește, ne jignește! S-a plâns asistenta șefă. Ieri mi-a zis Tu putoare! Mișcă-ți fundu' mai repede! Că acușa îți iau 15 la sută! Acușa îți desființez postul! Poate și tot spitalul! Cum au făcut cu cel de la noi, de la Oprișeni, unde speram să se ivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
paradontoză incurabilă dacă acesta primea vreun mesaj din partea organului de condamnare la infirmitate a clientului. Legat de atitudinea grobiană față de asistente, îl vom interpela odată ce ne vom asigura că este în măsură să suporte impactul unui asemenea șoc. Oricum, dumneata șefa, aplici tratamentul prescris și atât!.. Evită discuțiile de orice natură și provocările! Vorbește cu fetele să răspundă cu promptitudine la apel în cazul vreunei urgențe, care nu este exclusă deocamdată... Mă țineți și pe mine telefonic la curent cu evoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plăcerea să vă invite la nunta lor de aur ce se va celebra în zilele de 14-15 mai a.c. la domiciliul de la Pătrăuții Sucevei. Rugăm a ne confirma participarea până pe 12.05 a.c. la tel. ... între orele... Doamna împreună cu bucătăreasa șefă de la Central și cu două gospodine, toate fostele ei eleve, s-au ocupat de prepararea bucatelor: antreuri și gustări calde și reci, budinci și salate, răcituri de cocoș, ciorbe răcoritoare, sarmale în foi de viță și de varză, fripturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai mare și-l chema tot Gheorghe, dar îi spuneau Gică și o fată învățătoare pe nume Felicia. Ambii erau căsătoriți și se aflau la casele lor. Pe soția lui moș Ion, fratele tatălui, o chema Lucica și era soră șefă la spitalul de copii din Roman. Mătușa Lucica mi-a promis că se va interesa ea prin colegele ei și poate află ceva pentru mine. După vreo două săptămâni mi-a spus că directorul unui spital de boli cronici aflat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o fi vânat, acolo, doi-trei urecheți, din care, doamna institutoare, soția lui, a făcut ce, Îndeobște, face, În asemenea cazuri. Că, dacă nu face, apoi, seara, când vine șeful ăl mare, acasă, lasă totul baltă... și ... că, acasă, ea e șefa numărul doi; dacă nu respectă ordinul primit, rupe cuiul, imediat. Răspund chemării. Trag o masă, de prânz vânătoresc, cu iepuri de casă, dar, asta n-are a face, vestea despre acest prânz, tot o să se ducă, până hăt, departe, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tiv, cu poliesterul bej deșirat, și dă la iveală un bandaj elastic strâns în jurul gambei. Cu buzele încă în prohabul bețivului, scoate dintre straturile bandajului un mic obiect negru. Soneria se aude încă o dată. Din câte știa Evelyn, Inky era șefă la o revistă. Parcă la Vogue. Își petrecea jumătate din an în Franța, hotărând cât de lungi să fie fustele în sezonul următor. Stătea lângă podium la prezentările colecțiilor de la Milano, înregistrând un comentariu de modă pentru un canal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sentimentele pe față. "Știu, știu ce vrei să spui, admit că mă ocupam să aranjez curvăsăria comuniștilor la nivel înalt, dar mie atunci mi se părea o misiune de invidiat, și era una de invidiat, Silvia din Prundul Bârgăului era șefa taberei internaționale de la Varna, în loc să frământe noroaiele din sătucul ei natal. Aveam tot ce-mi doream, haine ca o actriță de la Holywood, mâncare pe alese când atâția oameni crăpau de foame. Să nu crezi că eu nu mergeam la cozi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trebuie să fie visul nostru de aur". "Și după aceea ce facem?" a întrebat una timidă și, se pare, lipsită de experiență. Toate sindicalistele s-au tăvălit pe jos de râs. "Faci copii, dacă atâta te duce capul", a spus șefa disprețuitoare. "S-o ia Margareta în grija ei. Fă-i novicei un instructaj ca la carte, că altfel ne trezim cu belele pe cap. De unde vii, soro?" întreabă șefa înainte să plece din sală. "Din Șutu", spune aceasta, uitându-se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de râs. "Faci copii, dacă atâta te duce capul", a spus șefa disprețuitoare. "S-o ia Margareta în grija ei. Fă-i novicei un instructaj ca la carte, că altfel ne trezim cu belele pe cap. De unde vii, soro?" întreabă șefa înainte să plece din sală. "Din Șutu", spune aceasta, uitându-se la șefă cu nedumerire. "Se potrivește", zice șefa făcând cu ochiul celorlalte fete în timp ce părăsește sala ca o regină. Știa că e adorată și de băieți, și de fete
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
S-o ia Margareta în grija ei. Fă-i novicei un instructaj ca la carte, că altfel ne trezim cu belele pe cap. De unde vii, soro?" întreabă șefa înainte să plece din sală. "Din Șutu", spune aceasta, uitându-se la șefă cu nedumerire. "Se potrivește", zice șefa făcând cu ochiul celorlalte fete în timp ce părăsește sala ca o regină. Știa că e adorată și de băieți, și de fete, iar dacă își punea ceva în cap acel lucru trebuia să se întâmple
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei. Fă-i novicei un instructaj ca la carte, că altfel ne trezim cu belele pe cap. De unde vii, soro?" întreabă șefa înainte să plece din sală. "Din Șutu", spune aceasta, uitându-se la șefă cu nedumerire. "Se potrivește", zice șefa făcând cu ochiul celorlalte fete în timp ce părăsește sala ca o regină. Știa că e adorată și de băieți, și de fete, iar dacă își punea ceva în cap acel lucru trebuia să se întâmple și dacă se crăpa pământul sub
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Știa că e adorată și de băieți, și de fete, iar dacă își punea ceva în cap acel lucru trebuia să se întâmple și dacă se crăpa pământul sub ea. La una dintre inspecțiile tehnice, prietenul meu încape pe mâna șefei. Fata îl prelucrează până când acesta își pierde orice picătură de alcool din cap. Îi picase cu tronc. "Nenorocitul are ceva în scăfârlie, zice fetița de protocol, ce caută printre bandiți, ia să văd ce se petrece cu această creatură", și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sentimentul straniu că a călătorit pe alte meleaguri, căutând ceva, ceva a cărui sens îi scăpa. De ce se simțea atât de nefericită? Avea un soț rafinat, care putea fi confundat cu un soț ideal, avea doi băieți deștepți, sănătoși, era șefa celei mai bune orchestre din țară. Nimeni nu mai știa că ea e țigancă. Mama ei a murit înainte ca ea să împlinească șapte ani, ucisă din gelozie de tatăl ei, acesta a intrat în pușcărie și nu a mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stația de amplificare, captă atât de puternic bunăvoința convivilor, încât lingurile conteniră de surprindere. Cumătrul mi-a spus, la un pahar dulce, numai mie, cum s-a urmat cu vestita nuntă din vale... Mesenii erau numai ochi și urechi. Natalia-bucătăreasa șefă, veni mai aproape, să nu piardă vreun amănunt. Marița, Carolina, Jana, Berta, cea sfioasă și bălaie, și celelalte muieri, nădușite de atâta râs, chicotiră în așteptare. Până la urmă, cică, mirele călărea pe ursită, vorniceii pe druște, iar calul alb, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i lui Faraon Chirpic, cel cu panarițiu la degetul mare că i-ar sta mai bine pavazat cu un sugel, ca un felinar aprins, la un ochi. Constatând că Jana fuge de el, Chirpic o luă la învârtit pe Natalia, șefa peste cele șapte bucătărese. Deși cumnatul lui Nicanor și alți comeseni dezbăteau, cu tărie, problema monopolului de stat al alcoolului, instituit de statul de democrație populară, Iuga nu-l scăpa din ochi pe Chirpic, care, dezlănțuit, în felul lui, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Sorbind, plescăind, expulzând, printre buze, sâmburii alunecoși și negri, ajunseră cu gândul la Fata-Împăratului din basm, exemplarul unic, hipertrofiat și intangibil, Pepenoaica: Dacă acești dolofani de duzină au acest gust de miere, cum, oare, o fi fiind Mama-Pepenilor? precuvântă Natalia, șefa bucătăreselor. În răstimp, parfumurile miezului fraged mâlul roșu, ca steagul Partidului difuzaseră în fiecare, astfel încât, cu toate că soarele scăpăta spre apus, poftele mesenilor de la Goldana se întețiră și mai aprig. Primul care dădu semnalul insatisfacției a fost Chirpic de la Kotonoaga, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se monteze în gâtlej o pâlnie albastră, pe care cei doi bufoni revărsară un șuvoi de șampanie, în amestec cu deliciosul Rom-Havana-Club. Într-un târziu de noapte, Svetlana, un zdrahon de femeie, în sarafanul mov de rigoare, fostă, înainte de Revoluție, șefă de sindicat în cea mai mare fabrică textilă din zonă, renumită pentru performanțele ei muncitorești de a sustrage zilnic din fabrică valuri de stambă și de pluș, ce măsurau sute de metri lineari, trebui să-l extragă beat-mangă de la petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
repartiție. La „Calu’ Bălan“. Slab. Aveam pretenții mai mari pentru că, într-adevăr, cunoșteam. În alea șase luni care le-am făcut, am învățat. Ajunsesem la „Budapesta“, am rămas singur la bucătărie, unde erau trei bucătari și-un ajutor, plus bucătăreasa șefă. Eram singur. Făceam - tochituri, ciorbe, fripturi de toate felurile, salate. Am făcut și prăjituri. Când am fost mic și n-am avut ocazia să mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mănânc, tânjeam după dulciuri; acum, când am avut liber, eram cu sânul plin, cum se spune. Am lucrat câteva zile, o săptămână, o lună, nu știu. Nu am ciupit niciodată. Mi-a dat, odată, o gâscă, mi-a dat bucătăreasa șefă o gâscă, unde-am făcut practica, am luat gâsca. Mi-a dat două pungi cu castraveți. Acolo puteam să mănânc orișice vroiam eu, puteam să-mi pregătesc absolut orice vroiam. N-aveam de ce să fur. În timpul liber, făceam alte infracțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Curtin. Acum zece ani mi-am pierdut fiul. Tăcură câteva momente. Mma Ramotswe aruncă o privire spre Mma Makutsi, care stătea în picioare lângă chiuvetă și observă că secretara ei se uită cu atenție la doamna Curtin. Când surprinse privirea șefei, Mma Makutsi păru rușinată și se reîntoarse la ceainic. Mma Ramotswe întrerupse tăcerea. — Îmi pare tare rău. Știu ce înseamnă să pierzi un copil. — Știți, Mma? Nu era sigură dacă întrebarea n-avea un substrat, dacă nu era cumva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
făcea acolo. Îi plăceau copiii, firește, și, de obicei, avea asupra lui un pumn de dulciuri pe care le împărțea când se strângeau grămadă în jurul lui. Îi făcea, însă, plăcere s-o întâlnească și pe doamna Silvia Potokwane, care era șefa orfelinatului. Fusese prietena mamei lui și o știa de-o viață întreagă. Din acest motiv era firesc ca el să se ocupe de repararea oricărei mașinării defecte și, de asemenea, de întreținerea celor două camioane și a vechiului microbuz rablagit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aflat ceva? se interesă Mma Makutsi, în timp ce turna apa clocotită în ceainicul vechi de email și o amesteca cu frunzele de ceai. Am rămas cu o impresie, răspunse Mma Ramotswe. Am simțit că știu ceva. Mma Makutsi o ascultă pe șefa ei. Cum adică, simțise că știe ceva? Ori știi ceva, ori nu știi. Nu poți să te gândești că ai putea ști ceva dacă nu știi cu adevărat ceea ce trebuie să știi. Nu cred că... începu ea. Mma Ramotswe râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vizibilă în ușa de pe partea șoferului. — Nu sunt genul de persoană care apelează la detectivi particulari, mărturisi el așezându-se tulburat pe marginea fotoliului confortabil, rezervat pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi zâmbeau încurajator. Femeia solidă - ea era șefa, știa asta, fiindcă îi văzuse fotografia în ziar - iar cealaltă, cu coafura ciudată și cu rochia extravagantă, era probabil secretara ei. — Nu trebuie să fiți stânjenit, îl încurajă Mma Ramotswe. Suntem solicitați de oameni de tot felul. Nu-i nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i cel mai popular bărbat din oraș, dar este unul din cei mai cumsecade. Poți avea încredere totală în el. Nu te-ar dezamăgi niciodată. Și sunt convinsă că nu mi-ar ascunde nimic. Asta-i foarte important. Recunoscătoare că șefa ei o înțelesese, Mma Makutsi se grăbi s-o aprobe. — E de departe din soiul cel mai bun, întări ea. Dacă voi avea vreodată norocul să întâlnesc un bărbat ca el, sper să mă ceară de nevastă. Se uită spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
revista Marie Claire să-i dea vestea cea bună că nici nu se mai gândea la altceva. Nu că se aștepta la altceva decât la o veste bună, firește — dacă era să se ia după întâlnirea de ieri cu redactora șefă, era convinsă că făcuse impresie bună — dar redactorii ăștia de la reviste erau imprevizibili. Nu cum fusese îmbrăcată o neliniștea pe Adriana (ce femeie normală la cap n-ar aprecia contrastul dintre o rochie vaporoasă Chloe, pantofi Sigerson veritabili și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]