9,824 matches
-
cu trei brațe. Mircea conduse fata spre marginea patului, prinzând-o cu o mână pe sub genunchi și cu cealaltă de după talie, o ridică cu ușurință și o așeză pe pat, lăsându-i capul pe perna albă. - Sărută-mă, sărută-mă, șopti Săndica, ridicându-și buzele țuguiate spre Mircea. Alăturându-se cu plăcere partenerei, își plimba necontenit mâinile pe obrazul său, coborând pe corp și ajungând în zonele sensibile ale petecuțului de mătase cârlionțată, tresăltând de emoția primei lor întâlniri, în liniștea
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
aceștia și îi adulmecă adâncitura dintre ei cu nasul și cu buzele sale groase ca de arap. O mușca ușor de mugurași, după care săruta cu tandrețe locul mușcăturii. - Ești îngrozitor de sexy, iubito, și cât de mult te iubesc, îi șoptea tânărul la ureche. Buzele lui îi alintau mugurul sânului cu finețe, făcându-l să se întărească. Ea gemea de plăcere și își cabra trupul divin, când limba lui începu să-i deseneze cerc după cerc în jurul mamelonului întărit și excitat
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
câtă putere are afirmația cu înțelegere? -Imensă. -Înțelegerea nu este pentru oameni morți, pentru culori care tremură sau margini arcuite dintr-un alt timp. Înțelegerea este pentru zei. -Tu cum strigi în gând o culoare om? -Cu glas rotund, o șoptesc. Doar atat pot. De teamă să nu trezesc albastrul ochilor ei. -Nu dăruiesc lumii cuvinte. Sunt ale mele. Au culoarea. Le simt parfumul. -Miroase-le atunci, om. Galbenul este o gutuie, iar albastrul este frica. Știai asta, om? Poți vedea frica
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
mă uit la filmulețul pe care îl urmărea atent. Nu a zis nimic dar mi-a luat brațul și și l-a încolăcit în jurul umerilor, s-a cuibărit lângă mine și și-a pus capul pe umărul meu. Apoi a șoptit un singur cuvânt:"Mami". Zilele astea am lucrat ore eroice, am lipsit cam mult de acasă și el în felul lui mi-a arătat că i-am lipsit. Cine știe când mă mai întâlnesc cu un gest atât de pur
SENTIMENTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367171_a_368500]
-
sărbătoare pentru tine! Privește înainte cu speranță și bucură-te-n lumea asta de tot ce e frumos și bun! Iar de mă vezi pe lângă tine, cum amurgesc tiptil, tiptil...tu nu uita, mă ia de mână și să-mi șoptești necontenit: „Rămâi ca un copil!” Georgeta Resteman Limassol, Cyprus 1 iunie 2011 Referință Bibliografică: Rămâi ca un copil! / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 152, Anul I, 01 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Georgeta Resteman : Toate
RĂMÂI CA UN COPIL! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367196_a_368525]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PUNȚI DE FLORI Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 161 din 10 iunie 2011 Toate Articolele Autorului De dor de mine te-o cuprinde Iubite, cată-mă prin flori Căci mi-au șoptit azi vers de taină Și-au izbucnit în vii culori Când ți-am zâmbit de dimineață Timid, cu lacrima din zori În părul meu purtam camelii Sublime fee printre flori. Acum, în arșița amiezii Când pescărușii călători Pe-albastrul mării
PUNŢI DE FLORI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367223_a_368552]
-
situație limită, poetul evocă în versurile sale curcubeul, a cărui frumusețe contrastează cu accentele terne și sumbre de până acum. “cutremurele vin din/adânc eu nu le văd/ori plâng ori mă bucur plutesc/sus în lacrima Lui de acolo șoptesc/cutremurele nu strâmbă niciodată/culorile curcubeului.” Versurile sunt de altfel, în concordanță cu declarațiile autorului: „Niciodată nu am scris poezie în mod neserios”, spune Ionatan Piroșca. „E ceva neserios în a respira ? De fapt, totul a decurs cât se poate
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
Ascultam, cu sufletul la gură. Mă așezasem pe-o bancă, în Parcul Poporului, să mai stau puțin și eu la aer, în drumul spre casă, iar doamna aceasta grizonată, dornică de povești, se așeză lângă mine. „Mami, te iubesc!” îi șopti copilul când s-au oprit. „Și mami te iubește!” spusese femeia, desprinzându-se din încleștrea îmbrățișării. „Hai, fugi! Joacă-te frumos!” „Nu știu ce o să se facă atunci când eu nu voi mai fi. Sper doar să fie destul de mare” ... mi se adresă
UNDE MI-E COPILUL? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367256_a_368585]
-
Să ne trezim în tihnă tu, eu, noi amândoi. Rugăciune Boabe de rouă tremurând pe flori Culeg cu buzele-mi de dor arzând Iar ochii-mi plâng și mă cuprind fiori În noaptea lină mă trezesc scriind... Îmbrobonate, frunzele-mi șoptesc Un cânt mirific coborât din cer Mlădițe de iubire în liniște-nfloresc Îmi dăruiesc credință, putere să mai sper. Pășesc printre petunii și salvii-mbujorate Begonii rozalii și dulci domnițe albe Ce-adună-n ele vise sublim înmănunchiate Corole împletite în minunate salbe
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
a viețui-n iubire și în alint de flori Ce-mbată cu miresme-n decor dumnezeiesc Iar tu, zidind altare din dalii - îmi surâzi Ai ochi plini de lumină și-n pace te cufunzi Iar eu te iau de mână șoptindu-ți...te iubesc! Sunt doar o fărâmiță de iubire Mi-e dor să-ți mângâi fiece cuvânt Rostit în taina nopților senine Mirajul lor în adieri de vânt Care mă poart-adesea către tine. Lacrimi de rouă picură timid Eu le
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
apoi cu bună știință... » Pentru românii de dincolo de Prut sosise momentul unei noi șanse. Efervescenta cuprinde din nou, inimile obosite, agresate, abuzate. Jurnalul Laurei înregistrează cu acuratețe acest eveniment. « Zvonul s-a raspandit repede: "Vin românii, vin ai noștri!" se șoptea la început. Câteva minute mai tarziu toți au ieșit pe ulițe, din casele lor, cu panglici tricolore; se auzeau strigate de fericire și planșete. Din nou auzeam vorbindu-se românește, din nou învățăm în școala în limba română. Veniseră profesori
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
v-am ascuns aici. Eu și persoana în cauză a trebuit să așteptăm să plece un altul, ce venise între timp la dv, era acel Carlo, ce cântă în grupul lui Marco. - În tot acest timp, Desire ascultase încremenită și șoptea cu privirea rătăcită: - Nu ! Nu! Nu poate fi adevărat! Marco e prietenul meu, el mă iubește! Nu! Când Anca tace, ea se ridică febrilă cu ochii strălucindu-i ciudat și o prinde de brațe cu furie, strângând-o tare și
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
din lumânări...) „Ce taină mă îmbie-acolo unde Lumina se conjugă cu fiorii, Arhaic prag pe care să-l inunde Vibrația măiastră a viorii? Noi contopim milenii în secunde...” (ce taină mă îmbie?) Să fac o pauză lungă, ceva îmi șoptește din mine. Să mă depărtez, să nu stric armonia versului, aud altă șoaptă. Să închei lăsându-i Annei darul trimis dintre veacuri. Să murmur, să-mi fac pirueta lebedei cenușii ...să mă privesc cum dansez ultimul dans al lebedei... Să
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
meditația profundă îmbrăcată în limbaj simplu reflectând la suferința din pușcării, ori aspirații la cote înalte într-o rugăciune pentru întregirea României Mari. Aflându-mă la biserică în Țigănești, a trecut pe lângă mine un sătean, Dumitru Iordăchioaia și mi-a șoptit la ureche: „Bine ai venit, Buni! Știu că așa îți zice, fiindcă ți-am citit toate cărțile și acum aștept să primesc și ultima carte pe care ai publicat-o de curând". Sămânța din care a încolțit cultura de azi
O VARĂ CULTURALĂ PE MELEAGURILE DELIORMANULUI STRĂBUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368577_a_369906]
-
foarte elegant și sexi, cu părul său negru și pielea bronzată, înalt de statură și robust arăta magnific. Maco i se adresează cu nonșalanță străduindu-se vizibil să-i fie pe plac, o-mbrățișază și o sărută pe gură cu foc șoptindu-i: -Bună seara iubito! Ești răpitoare și-ți stă fantastic de bine rochia aceasta! Zicând acestea o ia în brațe și o invârte teatral pe ringul de dans, în aplauzele invitaților care deja începuseră să sosească. -Bună seara amore mio
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
și o invârte teatral pe ringul de dans, în aplauzele invitaților care deja începuseră să sosească. -Bună seara amore mio! Și tu îmi pari a fi în fantastică formă. Sunt mândră de tine Marco și te iubesc la nebunie! Îi șoptește languroasă Desire înfășurându-i brațele lungi, frumos bronzate în jurul gâtului, lipindu-și corpul atletic cu picioare lungi frumoase, abia acoperite de rochia scurtă de seară, neagră, din mătase fină, care se mula minunat în jurul său, cu bretele subțiri, iar dedesupt
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
bretelele subțiri ale rochiei făcând-o să-i alunece la picioare. Între timp umpluse două cupe cu șampanie, dintr-o sticlă pe care o luase din frapiera cu gheață, apoi tot cu pasiune în voce îi declara iubire, o ruga șoptindu-și dorințele, să-l ajute să-și desbrace și el cămașa și cravata care-l stinghereau, tot timpul incitând-o, făcând-o să uite incidentul cu acel libidinos de Nicola și să-i provoce dorința cu jocul lui înnebunitor de
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
că o mistuie pe dinlăuntru, însă el cu încăpățânare o reținea prizonieră între brațele sale, lipită de corpul lui tare și o picura cu șampanie din paharul lui, pe umeri, pe sâni după care o gusta încet , duredos de încet șoptindu-i că dorește să guste împreună fiecare cupa lui de șampanie până la fund și abia după aceea, poate el se va îndura de ea, să o ducă în brațe, în răcoarea piscinei. Ea încerca să continue jocul deși nu înțelegea
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
vitrină din sticlă groasă, în legendarul Cazinou Golden Nugget: e cea mai mare pepită de aur găsită vreodată pe Pământ. „The Hand of Faith” (Mâna destinului). Seamănă cu o palmă cu degete întinse spre cer, în mărime naturală. Numai geloșii șoptesc pe la colțuri că monstruosul golomoț din metal prețios n-ar fi fost descoperit în America, ci taman în îndepărtata Australie. „Așa e!” recunosc nonșalanți americanii și adaugă „So what?” (Și ce dacă?). La un braț distanță de Mâna Destinului e
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
altfel îi tot sugera Nicola, căruia îi plăcea fata și nutrea speranțe secrete să și-o facă amantă și să o folosească pentru a pune mâna pe averea doctorului care era foarte bogat, cunoscut și respectat în oraș și se șoptea prin cercuri restrânse, că ar face parte din rândurile masoneriei. Dacă reușea să-l aibă la mână pe doctor, se putea folosi de influența de care se bucura acesta, printre mahării înaltei societăți pescarese. Marco visa pe de altă parte
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
pe un fundal învăpăiat. S-a apropiat de el, chemându-l cu focul privirilor și cu grația desăvârșită a mișcărilor și el simțea că sângele i se transformase într-un fluviu de foc, în vene. Au dansat și ea îi șoptea că era nebună de iubire pentru el, strângându-se mai tare la pieptul său și strivindu-și sânii neliniștiți și fierbinți de pieptul lui, provocându-i dorința până la punctul de a-și pierde mințile și a exploda sub pulsațiile vijelioase
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
camerele de luat vederi nu mai funcționează, se transmit bilețele scrise mărunt-mărunt cu subiectele rezolvate, se folosesc telefoanele și alte aparate foarte sofisticate. Mai nou, se implantează cip-uri în urechi, adică niște aparate foarte mici, prin care i „se șoptește” concurentului ce trebuie să spună sau să scrie de la zeci de kilometri. Se fură apoi articole, studii, cărți, pentru care adevărații autori au muncit din greu mulți ani de zile. Hoții le preiau în câteva clipe și le semnează. Autorii
PLAGIATUL – SPORT DE PERFORMANŢĂ LA ROMÂNI de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/368600_a_369929]
-
jupuit de piele, semnificând destinul artistului genial, detașat și înălțat din mediocritatea timpului, suflet furtunos, sensibil și frământat. Le reproduc copiilor un pasaj dintr-o carte: În clipa morții, privind la uimitoarea operă lăsată în urmă, Michelangelo ar fi putut șopti: «Oprește-te clipă, ești atât de frumoasă!» Piet, sculptură în marmură, făcută în anul 1499, când Michelangelo avea doar 24 de ani, este impresionantă prin gestică: Maria ține în brațe trupul fiului său, după crucificare. Despre sculptura și poezia sa
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Când mă privești cu ochi străin În mine vise spargi M - agat de umbra ta stigand... Te sorb ....tu însă taci !! Tăcerea asta crudă Mă umple de venin Alerg în calea ta Crezând că te surprind ! Mă fereci în cuvinte Șoptite la - ntamplare Și - mi săpi în suflet răni Și- mi spargi a mea culoare ! Te strig să mă - nvelesti Cu lacrima - ți fierbinte Măreț ești că un zeu Dar sufletul ți - e rece ! De cred în tine azi E pentru că
STRIGAT de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368627_a_369956]
-
un aer cât mai firesc: - Da , da! Ce se întâmplă? Scuză-mă... te rog Maria Carla! M-am lăsat copleșită de gânduri. Maria Carla cu multă blândețe în voce, o prinde de umeri și privind-o direct în ochi îi șoptește sub privirile uimite ale Ancăi: - Asculta Deșire, eu nu doresc și nu pot, să-ți mai ascund faptul, că știu ce ți s-a întâmplat în noaptea trecută. Eram complet lipsită de forțe, întinsă pe acea bancă așa cum ți-am
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]