18,529 matches
-
uită la tine ca la o victimă sigură. Întreabă din când în când pe majur: Dă semne de cip-cirip?" Se supără și-și sacrifică pantoful de lac. Lovește profesionist; peste șira spinării sau în boașe. Strâmbă din nas și-și șterge pantoful cu un prosop. Zice: "Fitness complet, până la cip-cirip sau somn adânc". Nu cred că-i place meseria. E puțin scârbit. Cred c-ar vrea să fie sultan; cu harem de harem"... Ninetistele, din nou cu pudoarea la purtător. Descoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ucidă. Când reușește să aștearnă una pe hârtie, ai impresia că vrea s-o ducă la fitness general sau s-o trimită la carceră, în următoarea clipită. A transpirat tot. Are alături un batistoi murdar pe care-l folosește la șters moaca, așa cum fac eu, apelând la tot felul de cârpe, atunci când curăț parbrizul plin de noroi al Trabantului nostru... Plic, cu p ma-re, pen-tru cu-ri-oși, cu scris la in-te-ri-or... Pălăriosul dictator se uită peste foia de hârtie și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dumnezeilor!..." Eu, limbaj interior, mândru: "Tata e cult pe lângă ăștia. Băieții stilați nu cunosc decât personajul principal din calendar..." Se trece la partea academică a întâlnirii. Proces-verbal... Vai, vai, vai!... Proces... Tata are obiecțiuni: "Nu eu am aruncat caietul..." Băieții șterg, taie. N-au radieră, ca mine. Tata citește iar, întoarce hârtia pe toate fețele. Rămâne în suspans data la care am aruncat caietul în pubelă. Îi lămuresc: "Într-o dimineață..." Tata, împăciuitor, către ei: "V-am spus: la Salubritate, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plăcea să umble mână în mână cu tipul bănuit de Suzana. Acesta n-o slăbea nicio clipă. În pauze, după ore, cei doi parcă erau marca și plicul gata de aruncat în cutia poștală. În parc erau vestiți: insul îi ștergea băncuța cu batista, îi culegea panseluțe, se așeza ca un cățeluș lângă picioarele ei, îi citea poezioare. Și ce-o mai săruta... Romantic: îi trimitea bezele; ca-n Romeo și Julieta... Suzana: "Așa-i, cum am auzit?"... Așa-i. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își încălzi apa pentru un ceai și privi pata de pe vopseaua cauciucată galbenă, ce acoperea trei sferturi din peretele bleu de deasupra aragazului. O șterse. Apa fierbinte nu avea nici un gust. De la balcon se putea vedea afară, într-o parte cartierul mărginaș și pustiu, de alta strada pe care treceau mașini însingurate. Aia e ploaia pe care o auzi, ce cade din nou și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o zi obositoare. Ieși afară. Un fior rece. Căzutul unei picături de ploaie. Urma ei. Atingi cu degetul, uimit, stropul de apă care apoi, imediat, se împrăștie pe piele și rămâne distrus, nepăsător. Te uiți la el, îl guști, îl ștergi, dar nu se duce. În urmă rămâne acea minunată senzație cum că degetul tău ar fi atins cerul. Și acolo unde a existat o pată cristalină acum lucește încă umed, fierbinte și de neînțeles. Ți-ar fi captură acel peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ei erau părinții mei. Și acum numai pe Angi îl mai aveam. Pe el trebuia să îl iubesc cât și pentru mama. Mobila roșie era tip rococo, și eu eram cea care, în mod surprinzător, avea grijă de casă. Eu ștergeam praful de pe mobila lăcuită, eu făceam curat pe jos. Elizabeth stătea la bucătărie, căci mie nu-mi ajungea timpul. Însă câteodată, pentru o cină în casă, eu pregăteam meniul. Și mai erau dăți când pregăteam cina pentru Angi. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îl învioră rapid. Iubite, sunt supusa și scumpa ta servitoare, schițai o plecăciune. Iată cum trece timpul neobservat. Puse tava pe noptieră, mă prinse de mână și mi-o sărută. Atunci îi sării de gât și începui să plâng. Îmi șterse lacrimile una câte una și puse o sărutare pe fiecare loc stropit de suferință. Pauzei de după aceasta îi urmă un sărut pe care i-l dădui. Și buzele noastre calde se desfăcură doritoare, limbile se mângâiară suav și pasional. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
civilizați. E palpitant. E interesant. Iar eu sunt liberă. Gustul libertății e mai presus de toate. (Și mi-am luat și colivia de aur cu mine). Nemuritorul Orașul este gri în această zi. Străzile sumbre dispar în speranțele morții. Poveștile șterg dragostea și războiul. Moartea acoperă norii deșerți. Seara luminată lucește în jurul dragostei. Totul e bântuit de întunecimea clară gri, ca o ploaie purificatoare. Pe fondul ceratic nici o mișcare. Pe fondul nemișcării nici o suflare. Sunt ascunse umbrele omniprezente de cunoaștere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să mă apere. Îmi pare atât de rău! Nu e vina ta. Vru să o atingă. Stai așa! Remarcă o tăietură adâncă pe obrazul ei, și una pe braț. Dumnezeule! Cum de n-am văzut? Stai jos, vin imediat. Îi șterse dâra de sânge și îi bandajă rana. E mai bine? Da. Mult mai bine. Ar trebui să chemăm un doctor, ceva. Nici gând. Sigur? Mai întâi, ar fi drăguț să-mi mai aduci o cană. Vrei? Când se întoarse Doru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am ajuns, de progresul făcut, de posibilități. Când am putea să ne odihnim(cu excepția legilor de drept animal pe care nu le impune nimeni deși sunt și logice și normale ) iată că unii nu ne lasă. Păcat. O catastrofă ar șterge de pe fața pământului, fără doar și poate, toate ideile geniale păstrate , toată munca și cultura, adevărul. Oare nu-i destul câți oameni de valoare mor? Acum vrem să le uităm și operele? Acum vrem să ne uităm și semenii? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
genetic) și fiecare are nevoie sau nu de X amount of money pentru a fi fericit. Și oricâte ar suferi omul, nu există nimic mai rău ca moartea, pentru că atât cât există viață, există posibilitatea unui prezent fericit care să șteargă trecutul. Iar eu am simțit din plin viața în fiecare părticică din mine, mirosind nimic. Dar, așa cum nu poți învinge moartea, trupul moare, așa și puterea minții în ceea ce privește oboseala, nu poate fi controlată în totalitate. Însă, dacă nu te forțezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
jind, cu drag și finețe. · Coborând în Angkor, porțile mi se deschid zâmbitoare, iar eu le simt primitoare. E anul 1237, suntem încă în inocența vremii. Angkor e o bijuterie, îl țin în palmă, ca pe o mărgea îl suflu ștergându-l de tot ce-i urât. Și cum cobor, știu că aici , în acest loc, sub India, sub arabi, sub Sumer cu soarele și demonii săi, lângă Egipt soare, sub Olanda, Londra, lângă Evul Mediu, istoria se modifică; se conturează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine intra, face un duș, răsfățându-mă și să vin înapoi la el ca într-un culcuș. Însă ispita e mare și, fiind pe fază la o fracțiune din neglijența lui, sau poate o lipsă de încredere firească, eu o șterg pe fereastră grăbită, mai fără haine și fug peste alb, frigul mă șfichiuie în stropi ce se scurg de pe mine foarte ușor. Eu fug ca vântul și sunt vântul, pe viteză, pe coama ei cu mâinile ținându-mă, mă poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cum plec. Când ies îmi spune: Pe curând, iubire. Deși nu așteptam să-l mai văd vreodată iată că ne întâlnim pe același vas de croazieră. Cum îl văd, ne salutăm reciproc (Ne cunoaștem. Ce faci? Bine, tu?) și o șterg direct în camera mea. Pun la punct o strategie pentru a nu ne mai vedea, supărată că nu am mai auzit de el, când bate și intră. Salut. Ai fost cam rece sus, pe punte. Nu știu despre ce vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ei, se împlinise. Nu mai contau toate necazurile pe care le avusese, toate certurile, criticile primite, tot stresul, durerea sufletească, fiindcă lucrurile nu mergeau așa cum dorea ea, divorțul care era gata, gata să aibă loc, toate erau uitate acum și șterse de bucuria cea mare, prilejuită de acest eveniment. Cunoscuții o felicitau atât pe ea cât și pe Gelu care se simțea și el mândru. Tatiana a mers cu Gelu la Iași, l-a înscris la facultate, el a primit legitimația
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și el că mi-a și spus lucrul acesta și o simt și eu că nutrește sentimente deosebite față de mine, dar n-am să-l iert pentru ce mi-a făcut azi. Lacrimile iar îi brăzdau obrajii în timp ce și le ștergea cu batista și ofta. Nu mai plânge, că te vede mama și știi că suferă pentru noi. În acest timp, poate mai frământat decât Cecilia era Matei gândindu-se la toate cele întâmplate și condamnându-se pentru atitudinea pe care
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Comparându-l cu Matei, îi vedea deosebindu-se ca de la cer la pământ, poate și pentru faptul că îl iubea foarte mult pe Matei în ciuda tăcerii ce se lăsase între ei. Deși nu comunicau, sentimentele erau aceleași. Nu puteau fi șterse de depărtarea dintre ei. De când plecase Cecilia, pentru Matei urmase o perioadă foarte, foarte aglomerată: mai mulți bolnavi care aveau nevoie de intervenția lui chirurgicală, mai multe gărzi, mai multe responsabilități din partea conducerii spitalului. Venea acasă rupt de oboseală. Mânca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și se ridică brusc și în spate o vede pe Cecilia. —Cecilia, draga mea, unde mergi? este extrem de surprins. —Matei! Se reped unul la celălalt, se îmbrățișează cuprinși de o profundă emoție, se sărută prietenește de câteva ori și-și șterg lacrimile de bucurie. Pasagerii, intuind sentimentele a doi tineri care nu s-au văzut demult, îi aplaudă cu zâmbetul pe buze. Simțindu-se oarecum jenați, mulțumesc celor care îi aplaudaseră. —Vă mulțumim! Vă rugăm să ne scuzați, abia rostește cuvintele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-i cedeze locul lângă Cecilia care deja se așeza pe locul ei de lângă fereastră. Foarte binevoitor domnul acceptă. Așezându-se lângă Cecilia, Matei o ia de mână, așa cum obișnuia, plin de fericire. — Nu mă așteptam să te revăd aici, îi șterge cu batista lacrimile care încă se prelingeau pe obrajii Ceciliei. Nici eu n-am visat acest lucru. De mi-ar fi spus cineva, n-aș fi crezut, îi aranjează părul Cecilia. —Cum de-ai ajuns la Frankfurt? —Vin din America
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că totul va fi bine, a îmbrățișat-o vară-sa. — Cum îmi va sta să fiu șchioapă? —Plicticoaso, nu te mai gândi la asta, o dojenea Leontina. Lasă, mamă, că va avea Dumnezeu grijă și de tine, o mângâia Suzana. Ștergându-și lacrimile, Natalia spera tot mai mult să se facă bine. Nu concepea să rămână paralizată. Aurel, oricât de mult o iubește, în asemenea situație s-ar căsători cu ea din milă, nu din dragoste. Ce viață ar mai fi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
amândouă prin baie. Am văzut că nimeni nu te-a întrebat și m-am gândit că poate ai picat. Crezi că sora-ta e-o proastă?, s-au îmbrățișat ude și au sărit prin baie ca apucatele. Până s-au șters cu prosoapele, până s-au schimbat a trecut ceva vreme, că ceilalți nu știau ce se întâmplă și mai ales Matei care murea de nerăbdare să apară Cecilia. Ce-ați sta atât? le-a întrebat Tiberiu. —V-o prezint pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aș mai găsi o bucătăreasă cu ochi frumoși albaștri și blânzi ca ai tăi? Pricepută la toate? Un Casanova ca tine găsește câte vrea. Ia spală-ți mânuțele astea delicate frumos, o duce la chiuvetă și i le spală ei ștergându-le cu șervetul de bucătărie și hai să vorbim despre Casanova că văd că te obsedează. Se așeză pe un fotoliu în fața televizorului și ea pe genunchii lui. Când mă prinsese hărnicia, tu mă întrerupi. Cine a fost Casanova? Știi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spună și ei, să râdă împreună. Din nefericire, acum, Cecilia nu putea să râdă. Își amintea că a văzut-o plângând de câteva ori, dar vie în minte i-a rămas scena lacrimilor de bucurie pe care i le-a șters în avion la Frankfurt. Acum nu mai putea nici să plângă. Se uita la chipul ei care chiar sub aparate păstra frumusețea lui. A închis ochii și i-a venit în minte adevăratul ei chip dinaintea accidentului. Atunci și-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și - de ce nu? - chiar nădăjduiesc că cei doi au trăit fericiți împreună, în deplină armonie sufletească și trupească, până la capăt. Și totuși, acea experiență dăunătoare fericirii din trecutul lor sunt aproape pe deplin convins că niciodată nu li s-a șters vreun pic din amintire. Niciodată. octombrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 29 Bătrân frustrat ilele înăbușitoare de vară aduc mereu, în zona de climă temperat-oceanică, ploi scurte, dar năsprasnice, chiar atunci când te aștepți cel mai puțin, stricând, astfel, oamenilor ocupați, adică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]