4,027 matches
-
m\ gândisem niciodată. Unele erau plăcute, altele aduceau cu ele o umbră de tristețe. Oare cât oi fi stat așa? Eram atât de absorbit de torentul acela de amintiri (și nu exagerez deloc dacă-i spun torent, ca unul ce țâșnește dintre stânci), încât nici n-am băgat de seamă când a deschis Naoko ușa și a intrat. Când m-am uitat mai bine, am văzut-o în fața mea. Am ridicat capul și am privit-o în ochi. La început am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
În continuare capul ridicat În felul Ăla ciudat, trecu de creastă și dispăru. Tipu’ care era cu mine nu-l observase pe bărbat pentru că schimba filmul În cameră. Un obuz stingher trecu peste creastă, căzÎnd chiar lîngă tancuri, și pămÎntul țîșni În aer ca o arteziană Însoțită de un fum negru. Un tip Își scoase capul din peștera În care era statul major și apoi dispăru Înapoi Înăuntru. M-am gîndit c-ar fi bine să intrăm acolo, dar eram sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iar balustradele de pe verandă și cele de lîngă trepte erau din cedru. Și șezlongurile de pe verandă, În care stăteau oameni Între două vîrste Îmbrăcați În alb, erau făcute tot din lemn de cedru. Pe pajiște erau trei țevi din care țîșnea apa de izvor - ajungeai la ele pe niște potecuțe. Apa avea gust de ouă stricate, pentru că erau dintr-un izvor mineral, iar Nick și cu soră-sa obișnuiau să bea din ea ca să se autodisciplineze. Acum, În timp ce se Îndreptau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aici. Ar fi trebuit să fii indian. Așa ai fi scăpat de multe necazuri.“ Mergea În susul pîrÎului ținîndu-se la distanță de buza malului, Însă la un moment dat păși Într-o băltoacă - pîrÎul curgea pe sub pămÎnt acolo. Un păstrăv mare țîșni violent, stropind În jur și tulburînd apa. Era atît de mare Încît nu vedeai cum de are loc să se miște În pîrÎul Ăla Îngust. — Tu de unde-ai mai ieșit, spuse Nick după ce peștele dispăruse pe sub mal. Doamne, ce păstrăv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scoată o vorbă, după care aproape că băgĂ țeava În urechea elefantului și trase de două ori, Încărcînd arma furios. Ochiul elefantului se deschise larg după primul foc, apoi Începu să strălucească de parcă ar fi fost smălțuit, și sîngele Îi țîșni din ureche - două pîrÎiașe strălucitoare Începură să-i curgă pe pielea gri și ridată. SÎngele avea altă culoare și „trebuie să țin minte asta“, se gîndi David, și așa și făcu, fărĂ Însă ca asta să-i fie de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
m-am uitat la lac, la cele două magazine și la adăposturile pentru bărci, la docurile lungi care Înaintau mult În apă și la pietrișul din jurul fîntînii arteziene de lîngă gară, fîntînĂ care avea o țeavă maronie din care apa țîșnea direct În sus, În lumina soarelui. Apoi jetul de apă cădea În bazin și În spate se vedea lacul vălurit de briză; mai erau malurile Împădurite și, legată de stîlpii docului, barca cu care veniserăm. Trenul se opri, mecanicii coborîrĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar fi folosit să-l împiedic pe prietenul meu cel mai bun să-mi intre în apartament. —Rebecca, strigă el din hol. Știu că ești acasă. Eu sunt. Ești îmbrăcată? Cred că atacul e cea mai bună formă de apărare. Țâșnesc din bucătărie și țip indignată: — Puteam să fiu dezbrăcată! Puteam să fiu cu cineva! Cum îndrăznești să intri în felul ăsta? Îmi vreau cheile înapoi chiar acum. Dar Davey nu pare să asculte. Se uită înspăimântat în jur. —Rebecca... șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de a se răni unii pe alții mă făceau să par, prin comparație, o elevă de pension. Sunt de-a dreptul furioasă și nu știu ce să fac cu toată furia aceasta; o simt în mine ca pe un izvor gata să țâșnească la suprafață. Mă urc pe comodă și încerc să rup fotografia de pe perete, dar sunt așa de amețită, că mă dezechilibrez și cad fără să o ating. Rezultatul tentativei mele e dezastruos. Mă lovesc la un picior și mă prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Am de gând s-o sun pe Daisy, însă mă trezesc formând numărul lui Jake. Capitolul XII În Palm House aerul este foarte dens și umed, ca într-un club de noapte de lângă gara Waterloo. Din țevile de apă caldă țâșnește abur la fiecare câteva minute. Îmi amintește de unele romane polițiste din anii ’40, unde, la un moment dat, protagonistul este prins și dus într-un subsol, în care răufăcătorul vrea să dea drumul la gaz. De obicei, eroul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de sâmbăta dimineața. Sună cam așa: „Bang!“ și cred că doare de mama focului. Ben se împleticește, se împiedică de treptele de sus și cade grămadă pe iarbă, în timp ce femeia aleargă spre Jennifer. Ar putea fi atlet profesionist cotoroanța asta: țâșnește de pe scări ca din standurile de pornire în cursa de alergări. Ajunge la Jennifer atât de repede, că nu avem timp să facem nimic. Sau poate am avea timp, dacă reflexele noastre ar fi normale. Eu am încremenit pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
figurile... Era și nu era, Închis În nume și scăpând numelui, nu avea Încă alt nume decât „Cine?”, pură dorință de a fi chemat printr-un nume... La Început el a trasat niște semne În acea aură, o văpaie a țâșnit din străfundul său cel mai tainic, ca o ceață fără culoare care să dea formă informului, și abia a pornit ea să se Întindă, că În centrul ei s-a format o izbucnire de flăcări ce s-au revărsat iluminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când te gândești că ea, În momentul ăla, cine știe... Nu, dimpotrivă, Belbo gândește și mai Întortocheat. Îmi reveneau În memorie cuvintele lui Diotallevi: „În cea de-a doua sefira Aleph-ul Întunecos se transformă În Aleph-ul luminos. Din Punctul Obscur țâșnesc literele Torei, trupul sunt consoanele, suflarea vocalele, și Împreună Însoțesc cantilena credinciosului. Când melodia semnelor se mișcă, consoanele și vocalele se mișcă Împreună cu ea. Astfel se naște de aici Hokma, Înțelepciunea, Sapiența, ideea primordială În care totul e conținut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de un steag de turci, se ridică nevătămați, ajung la casa aceea, se baricadează În ea, turcii Îi asaltează de sus cu lăncile. Sieur Ferris de Loupey e lovit În spate, „și rana a fost așa de cumplită, că sângele țâșnea din ea ca atunci când scoți dopul de la ploscă”, iar Siverey primește o lovitură de tăiș În plină față, „Încât nasul Îi cădea peste buze”. Și tot așa, apoi vin ajutoarele, ies ei din casă, acțiunea se mută În alt loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fratele Henry de Ronnay, prepozitul Ospitalierilor, Îi răspunde „că a auzit că-i mergea bine, fiind sigur că contele d’Artois era În paradis”. Regele zise că Dumnezeu să fie lăudat pentru tot ce-i trimite, și lacrimi mari Îi țâșnesc din ochi. Nu-i totdeauna balet, oricât de angelic și sângeros ar fi el. Moare marele maestru Guillaume de Sonnac, ars de viu de o bombă cu salpetru, oastea creștină, din cauza mirosul grețos al cadavrelor și a lipsei de alimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
templierii. Iluzie, mă gândeam sâmbătă seara În periscop. Urcând treptele editurii Garamond, pătrunsesem În Palat. Zicea Diotallevi: Bina este palatul pe care Hokma și-l construiește intrând În expansiune din punctul primordial. Dacă Hokma e izvorul, Bina e fluviul care țâșnește, despărțindu-se apoi În diferitele-i brațe, până ce toate se aruncă În marea cea mare a ultimului sefirot - iar În Bina toate formele sunt deja preformate. 4 HESED 23 Analogia contrariilor este raportarea luminii la umbră, a culmii la abis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Carlo, dar nu prea cred eu că din șiretenie, era mai degrabă instinct, obișnuință, ritual cavaleresc, luase poziție de drepți și se prezentase, maior de vânători alpini Carlo Covasso, mutilat și mare invalid de război, medalie de argint. Iar Terzi țâșnise și el În poziție de drepți și se prezentase, plutonier-major Rebaudengo de la Carabinierii Regali, comandant al brigăzii badogliene Bettino Ricasoli, medalie de bronz. Unde? Întrebase unchiul Carlo. Iar Terzi, impresionat: Pordoï, domnule maior, cota 327. La naiba, zisese unchiul Carlo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se ia un vas, se umple cu apă și se Închide În partea de sus, chiar dacă apoi i se face un orificiu pe fund, apa nu curge din el. Dar dacă se mai deschide o gaură deasupra, apa curge sau țâșnește În jos”. „Păi nu-i evident?” am Întrebat. „În al doilea caz intră aer pe sus și Împinge apa În jos”. „Explicație tipic scientistă, În care se Înlocuiește cauza cu efectul, sau invers. Dumneata nu trebuie să te Întrebi de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bazamentul micului castelul se puteau vedea trupurile decapitaților. Una dintre femei aduse o casetă din care scoase un obiect rotund și-l puse pe soclu, Într-o boltă arcuită a turnului central, și imediat din fântâna din vârf Începu să țâșnească apă. Avui timp să recunosc acel obiect, era capul Maurului, care acum ardea ca un buștean, făcând să fiarbă apa din fântână. Aburi, suflări, gâlgâituri... De data aceasta Lorenza Îmi punea mâna pe ceafă, mi-o mângâia așa cum o văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui, un puradel de jumătate de metru ținea în mâini un cataroi cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul imens, rezemat de piciorul lui, ieșea o voce groasă, nazală, atât de puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne-am întors trăgând sticlele de vin pelin după noi, mâncarea deja aburea. Pui cu smântână. Înfulecăm cu mare poftă. Familionul ne privește șușotind, dar parcă mai ales pe mine. Eh! tâmpenii de-ale lor. Abia aștept să termin, să țâșnesc în grădina cu iarbă până la mijloc. Când suntem gata și dăm să o ștergem, bunică-meu mă întreabă rânjind: - Ți-au plăcut, băi, porumbeii? - Care porumbei? Că bunica a zis că erau pui... - He he! erau porumbeii tăi din garaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mi-am dat seama brusc că mă „înghițea” încetul cu încetul. Era rândul lui acum. Deja dansam pe alocuri în cinstea accidentului. L VII Dimineața soarele bucureștean poartă pe față un capac de canal. Prin cele patru găuri ale lui țâșnesc exact patru raze: una spre Casa Populației, alta spre Intercontinental, a treia spre Casa Presei Libere și ultima spre Guvern. Capacul de canal-solar cu patru găuri este cea mai sofisticată instalație de orientare în viață și carieră de care dispune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu bulgări de zăpadă, aruncăm cu ce găsim prin buzunare: brichete, buletine, prezervative, tocuri de ochelari. Când vine 205 ne urcăm organizat, în ordine alfabetică, de-a stânga femeile, de-a dreapta bărbații. Sabina deschide poșeta să caute un bilet. Dinăuntru țâșnește un șoricel. Un bătrân cu aer de fotograf amator se sperie groaznic și, prinzându-se cu mâna dreaptă de partea stângă a pieptului, se prăbușește între scaune. Nu-i vorbă, și Sabina e îngrozită - țipă ca din gură de șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au venit în țară să revendice străzi, munți, păduri. Oricum, românii dinăuntru vor să le-o tragă celor dinafară, iar cei din afară speră să le înțepe rozeta celor din interior. Am observat că ne abătusem de la fascicolul luminos care țâșnea din soarele-canal spre Intercontinental. Bâjbâind, ne-am trezit în fața unui grilaj masiv pe care era prinsă o plăcuță: Strada Puțul-cu-Plopi. Mi-am adus aminte că puțin mai sus se afla casa lui Constantin Tănase, comediantul trimis de ruși într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Time. Se așeză pe fotoliu cu un iaurt în față. Dintr-un zvâcnet, Tubu ateriză pe speteaza fotoliului, exact la ceafa lui. Începu să toarcă. Introduse parola pentru yahoo messenger - increase your johnny - și așteptă să fie conectat. Pe monitor țâșni caseta de la yahoo insider, cu ultimele noutăți din lume: în Irak, o mașină-capcană explodase în fața sediului poliției din Bagdad - 15 uciși și 30 de răniți. In Statele Unite, un student mitraliase doi profesori și zece colegi, apoi își zburase creierii. Ucigașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mai întâi își înmoaie degetul în gură și-l ridică deasupra capului: buun, vântul bate din față! Ia apoi poziția de atac și așteaptă. O mierlă gâlgâie zgribulită pe undeva în bezne de septembrie. Asta așteptam! își mai spune și țâșnește. Ghemuit, face salturi lungi ca de cangur. Deodată, se prăvălește ca săgetat peste un scaiete osos: norul alunecase de pe fața lunii. Or, Leonard știe ce înseamnă razele astea: moarte. Își umple gura cu țărână la repezeală. Nu, n-o să țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]