3,081 matches
-
atacul împo triva celor paradoxale, fără a scăpa de suferință. Termenii în care discută Kierkegaard sunt infinit sugestivi: „ofensatul, fie că șade cu inima zdrobită, holbânduse la paradox ca un milog împietrit de suferință, fie că se înarmează cu batjocura, țintind de la distanță cu săgeata zeflemelei - el tot suferă, și nu de la distanță“<ref id="174">Ibidem, p. 66. </ref>. Distincția făcută aici, între ofensa suferindă și cea în acțiune, oferă prilejul unei noi precizări. Intelec tul ce suportă șocul a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pentru realizarea unor ambiții personale, un obiect pentru experimente, unele premature, altele primejdioase, în fine un teren de esploatare în folosul unei asociații ale cărei tendențe se pretind a fi politice dar sunt și în mare parte curat personale și țintesc la îmbogățirea fără merit și fără muncă a membrilor cari simulează a profesa religia politică a liberalismului. Acesta e un crud adevăr, domnul meu, dar el trebuia spus odată căci numai el ne dă cheia pentru a pricepe unele fapte
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a fost arsă de turci. Eu aș mai spune că unele mănăstiri aveau chervăsăria lor, încuviințată de voievozi, și care luau vamă doar pe anumite mărfuri. Bănuiesc că întrebarea cu Chervăsăria domnească nu ai pus-o așa de dragul întrebării, ci țintea un anume lucru. -Voiam să spun că „Eremia Moghila voievod” scutește de dări o casă a mănăstirii Sfântul Sava, aflată „aproape de Chervăsărie pentru că domnia mea ne-am milostivit și le-am iertat acea casă și de bir și de toate
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
speculative. * Creativitate: gândesc neconvențional. * Nevoie deosebită de a specula. Nevoie deosebită de a reuși. * Nevoie intensă de a deține controlul: foarte puțini întreprinzători cred că viața lor este controlată de alții, aceștia considerând că își pot controla singuri destinele. * Viziune: țintesc spre crearea viitorului și au intenții strategice clare de implementare. * Conștienți de punctele lor forte, precum și de lipsurile lor, construiesc o echipă. Abilitatea de a opera cu nesiguranță: consideră că nu există niciun fel de garanție sau oportunitate într-un
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
făcu să tresară speriat. Abia atunci observă că în apropierea sa, la o măsuță, se mai afla un om. Un bărbat G. Călinescu în vârstă, cu papuci verzi în picioare și cu o broboadă pe umeri mișca mâinile asupra mesei, țintind atent. Avea mustăți pleoștite și un mic smoc de barbă. Individul ridică asupra lui Felix niște ochi grozav de spălăciți și-i lăsă apoi asupra măsuței, fără să scoată o vorbă. Abia după ce se mai adaptă obscurității, Felix constată cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acum pentru dragoste, și căzu în ea cu aceeași repeziciune cu care-i căzuse victimă Titi. Urmărea cu ochi umezi tot ce spunea Felix, îl scruta cu supunere și duioșie, râdea când râdea el și se întorcea ori de câte ori acesta o țintea în ochi. În același timp Titi simțea leșinuri când o privea pe Lili și ură mocnită pentru norocosul la vorbă Felix. Aglae făcu tot ce-i stătu în putință să orienteze pe Lili spre Titi și să sfărâme convorbirea dintre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
demonstrație. Poate de aceea, când m-au arestat, mi-au spus: „Ai căzut pe bec!“ Cine trăiește în planul social al vieții este pus mereu în condiția de a-și propune țeluri și de a obține situații. Individul condiționat social țintește să ajungă mereu undeva și să ocupe cutare loc, bine văzut de „ochii lumii“. Dar această dependență, care se hrănește din orgoliu și cu orgoliu, reprezintă opusul mișcării spirituale și este chiar expresia spiritului mărginit, a ceea ce împiedică funcțional nevoia
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mândru, muncitor, care a luptat timp de decenii pentru a dobândi independența. Când Saddam era la putere, a lansat unul din cele mai mari atacuri biochimice din timpurile moderne asupra kurzilor, omorând și rănind mii de oameni. Saddam nu a țintit doar să ucidă kurzii, a dorit să transmită un mesaj altor indivizi care doreau libertatea gândirii, eliberarea de sub tiranie. Saddam și-a dorit să ucidă viitorul acestor oameni oferind un exemplu pentru cât era de periculos chiar și gândul legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
neputând înțelege o lege care i-ar amenința copilul, decât generozitatea discutabilă a unui altruist ca mine ? Sau nu e mai de înțeles spaima de moarte a unui tânăr, chiar dacă are un obraz dizgrațios, hainele mototolite și îi miroase gura ? Ținteam acum cu disperare ușa cu careuri de oglinzi care se încăpățâna să nu se deschidă, încercând să ignor dorința mea, aproape permanentă, de a mă vedea într-o lumină favorabilă. Pur și simplu, nu mai voiam să mă văd deloc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă gîndesc la băiat, sînt doar mamă! Și cînd nu ești mamă? întreabă Mihai încet, dar apăsat, privind-o în ochi. Violeta are o reacție ciudată, care face să-i înghețe zîmbetul pe buze. Mihai înțelege că gluma lui a țintit mai departe decît o simplă replică, iar vălul de tristețe așternut peste ochii femeii nu-i place. Sper că nu ești o directoare rea, căreia să-i plouă tot timpul în cap, încearcă el să înveselească discuția. De altfel, femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mânuirea mașinelor trebuitoare, împrejurare ce punea izbânda sigură într-un viitor prea depărtat. {EminescuOpXIV 104} Deci hotărî să ridice împresurarea și să mute aiurea teatrul războiului. Ioainnițiu, apucând din Tracia spre Macedonia și mai strângând la sine ajutoare de oaste, ținti la cucerirea bogatului și importantului oraș Tessalonic, din care apoi avea să puie la cale orânduirea provinciei după gândul și socotința lui și să răpească de la latini orașele ce le ocupaseră. În drumul său era Serras, oraș cuprins, populat și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la-nceput și căuta să câștige timp, dar la urmă cedă curentului împrejurărilor și aduse la cunoștința solicitatorului printr-un sol că în genere consimte la propunere, sub rezerva însă a stipulațiunilor speciale ce se vor conveni. Cererea lui Sfentislav țintea într-adevăr la una din fetele lui Mihail, fiul împăratului; dar refuză hotărâtor de-a se obliga la restituirea orașelor și tăriilor răpite de la romei pe cari Andronic împărat le cerea ca o compensare oarecum, ci declară din contra că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a clerului și a poporului, pețirile de uniune și încercările de încorporare bisericească ale papei avură un total nesucces. E drept că și mai târziu Romei [î]i abăteau neistovit idei unioniste și că era neobosită în tendențele ei cari ținteau într-acolo. Astfel Benedict XII îl admonie la 1337 pe regele Alexandru al Bulgariei să intre în sânul bisericei catolice și să primească botezul după rit latin, dar fără nici un efect vădit. Reînnoite accese unioniste și de supremație ale Romei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se va sfârși totdeuna într-o obosire prefăcută la urmă în descuragiare. În secțiunea din urmă, vom căuta să dezvoltăm științifice cerințele esențiali pentru dirigerea unei scene. " Originalitatea de espresiune e începutul și finitul a orce arte". {EminescuOpXIV 236} care țintește la sensibilizarea dramei, ele apar în cerința d-a îndreptăți egal frumosul și adevărul. Însă asta e posibil numai prin pătrunderea momentelor amîndorora. Artea reproducțiunei dramatice sensibiliză individualitățile născute de fantazia poetului dramatic. Ea e supusă așadar, despre partea înfățisărei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la cunoștință. El pornește aicea de la presupunerea cu totului dreaptă că numai spiritul poate să producă un întreg și că lui trebuie să-i pese de-un întreg, iar nu de momente risipite pe ici, pe colea. Întreg 1ucrul său (țintește) iese așadar principalminte din impulsul de-a crea o operă de artă în antiteză (Gegensatz) c-o opera a naturei numai. Artistul pe treapta aceasta s-arată așadar însuflețit de cugetarea de-a nu lăsa să domnească nimica nemijlocit în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ÎNVĂȚĂTURA ELEMENTARĂ TRANSCENDENTALĂ] PRIMA PARTE A ÎNVĂȚĂTUREI ELEMENTARE TRANSCENDENTALE: ESTETICA TRANSCENDENTALĂ 1. Oricar-ar fi modul și mijloacele prin cari o cunoștință se referă la obiecte, totuși acela prin care ea se referă la ele nemijlocit și la care toată cugetarea țintește ca mijloc numai [e] intuițiunea. Această intuițiune are loc însă numai întrucît obiectul ni este dat; iară aceasta ni-i cu putință nouă oamenilor cel puțin numai întru cât obiectele lovesc într-un mod oarecare interiorul nostru. Facultatea de a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ele se referă neapărat și apriori la obiecte ale experienței, neputîndu-se nici cugeta măcar un obiect al experienței afară decât 110r numai prin mijlocul lor. Deducerea transcendentală a tuturor noțiunilor apriorice are așadar un principiu asupra căruia trebuie să fie țintită toată cercetarea și care este că ele trebuiesc să fie recunoscute ca condiții apriorice a posibilității experiențelor (fie a intuițiunei ce se găsește-n ea, fie a cugetărei). Noțiuni ce constituiesc fundamentul obiectiv al posibilității experienței sânt tocmai de asta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de la tors are predispoziție filozofică. Pentru ca din această varietate să se nască unitate a intuițiunei (ca-n reprezentația spațiului bunăoară) sânt necesare mai întîi: percurgerea acestei varietăți și după aceea resumarea ei,. pe care operație o numesc sinteza aprehensiunei, pentru că țintește de-a dreptul la intuițiune, care drept că prezintă ceva variu, dar care nu poate produce niciodată fără o sinteză provenită în ea această varietate ca atare, adică implicită într-o reprezentație. Această sinteza a aprehensiunei trebuie deci să se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a categoriilor ei conține timpul însuși, ca pe un correlatum al determinațiilor unui obiect, dacă și cum el aparține timpului. Schemele nu sânt prin urmare alt nimic decât determinații apriorice și după reguli ale timpului, și în ordinea categoriilor ele țintesc la șirul timpului, la cuprinsul, la ordinea și la resumțiunea lui în privirea tuturor obiectelor posibile. {EminescuOpXIV 422} Dintr-asta e evident că schematismul inteligenței nu țintește prin sinteza transcendentală a imaginației la nimic alta decât la unitatea tuturor celor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât determinații apriorice și după reguli ale timpului, și în ordinea categoriilor ele țintesc la șirul timpului, la cuprinsul, la ordinea și la resumțiunea lui în privirea tuturor obiectelor posibile. {EminescuOpXIV 422} Dintr-asta e evident că schematismul inteligenței nu țintește prin sinteza transcendentală a imaginației la nimic alta decât la unitatea tuturor celor diverse ale intuițiunei din simțul interior, și astfel indirect la unitatea apercepției, ca funcție ce corespunde simțului interior (receptivității). Așadar schemele noțiunilor intelectuale pure sânt adevăratele și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
semnul grației. Chiar declamațiunea nu creează un op de artă propriu, însă, executată în conformitate cu arta, ea poate să influențeze mai îmbucurător și mai binefăcător decât un asemenea op de arte însuși. Cântarea se apropie mai mult de arta proprie, ce țintește la orearea unui op ce există pentru sine și deosebit de persoană; însă totuși ea-i esențial conținută în cercul personalității, se arată ca o manifestațiune numai a propriului organism și descopere, pe lângă frumuseța exterioară a tonului, încă și aceea a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dintr-o parte, cu pistolul În mînă. Toate ferestrele casei erau complet acoperite cu draperii. Bud prinse o reclamă la radio: Chevrolet Felix Motanul. Dick deschise ușa, lovind-o cu piciorul. Urlete. Un bărbat și o femeie - mexicani - țipară. Stens ținti la nivelul capului. Bud Îl opri. Bud Înaintă pe coridor, urmat de Stens, care sufla greu și se lovea de mobile. Bucătăria. Mexicanii opriți la fereastră. Se Întoarseră, cu mîinile ridicate: un șmecheraș mexican și o fată drăguță, Însărcinată, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Împiedică și se șterse la ochi. Îl văzu pe Jones Încercînd să ajungă la lift. Alergă după el, alunecă, se Împiedică, Își reveni. Jones apăsa butoanele liftului, urlînd rugăciuni, cu figura la cîțiva centimetri de sticlă, „Te rog, Iisuse!“ Ed ținti de aproape și apăsă de două ori pe trăgaci. Sticla și alicele Îi retezară capul lui Jones. Acum tare pe picioare! Dă-i dracului pe civilii care zbiară În jur! Ed coborî scările În goană și ajunse În mijlocul unei mulțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tremura. În Încăpere era foarte cald - omul nădușea, năclăindu-și hainele pline de sînge. Își rînji dinții la el și gura i se strîmbă Într-un țipăt sinistru. Ed Îi aruncă pastilele. Acesta le Înhăță și le Înghiți, Înecîndu-se. Ed ținti spre gura lui, dar nu putu să apese pe trăgaci. Mertens se uita țintă la el. Ceva straniu se Întîmpla cu timpul: Îi lăsase singuri. Mertens adormi, cu buzele strîmbe abia acoperindu-i gingiile. Ed se uită la figura lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
drumul muntelui și după multe zile de mers ajunge în vârf și-l întîlnește pe bătrân. "E adevărat că poți să tragi cu arcul fără să tragi cu arcul?" Da, e adevărat", îi răspunde bătrânul. "Arată-mi." Bătrânul întinde brațele, țintește o vreme văzduhul și când lasă mâinile jos un vultur se prăbușește la picioarele lui. Douăzeci de ani rămâne cel care tocmai urcase muntele, pentru a învăța de la bătrân să tragă cu arcul fără să tragă cu arcul. După 20
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]