4,216 matches
-
acolo și s-au dus așa, d’a bușilea, mai În față. Când a ieșit popa mai În fața altarului să cădelnițeze sau dă ce-o fi ieșit el, ăștia, hop, sar amândoi și-i pun mâna În gât. Dă-i țipete p’acolo prin biserică, babele țipau și se Închinau, băieții nimic: Scoate banii, părinte, că te omorâm! A deschis ăla cutia milelor și le-a dat, dar, ai dracu, că nu era proști, i-au luat anteriu lu’ popa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
oameni, civili care se refugiau sau căutau de mâncare și adăpost În altă parte decât acolo unde se născuseră. Mulți dintre ei erau răniți, iar vocile copiilor se auzeau mai tare peste tot vacarmului și peste zgomotul motoarelor, ca niște țipete de care nu știai dacă sunt de durere sau bucurie. Râdeau sau plângeau acei copii care abia puteau fi văzuți din viteza, totuși redusă, a camioanelor? Bătrânii priveau numai cu acea răbdare suferindă și mută, mai puternică decât orice reproș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și-am început să ne- adâncim privirile în noi. Era cald, zăpușeală, târziu... tăcerea căzuse peste noi. Ne transformasem brusc în doi adolescenți... aproape goi! Răsuflările noastre haotice ca niște flăcări își completau perfect ardoarea. În liniștea senină și-n țipetele nopții luna scânteia prin cameră, frângea acoperișuri. Eu fierbeam răscolit, nu mai aveam glas. Ochii săi verzi s-au încleștat în mine, sufletele se-nfiorau, trosneau la fiecare zvâcnitură. Nu mai auzeam decât gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
Dar netulburat de această nouă piedică el a continuat a se opinti, până când rădăcinile copacului au ieșit din pământ. Un mare vânt s-a stârnit atunci însoțit de tunete și fulgere, iar șoimii și vulturii și-au luat zborul cu țipete de groază. Dar toate acestea nu au făcut decât să dea un nou dușman la ivelală; căci din gaura făcută prin smulgerea trunchiului a ieșit un șarpe furios, care, aruncându-se asupra lui Mandricardo, i-a încolătăcit picioarele și brațele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
eram foarte predispusă să fac sau să spun ceva foarte, foarte jenant. —Elisa, cred că e mai bine să plec, am spus eu, slab. Nu mă simt prea bine și trebuie să mă scol devreme mâine pentru... Ea scoase un țipăt ascuțit, iar fața sa suptă se Însufleți. —Bette! Nu cred că vorbești serios! Ești practic virgină În ale Bungalow-ului și deja am ajuns. Ieșirile În oraș fac acum parte din sarcinile tale de serviciu, să nu uiți asta! Eram pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de tobe. Ăsta era semnalul. Hef se extrase din cârdul său de iubite și urcă Încet la nivelul superior al scenei, apoi bătu o dată În microfon și tună: —Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit. Fu Întrerupt de ovațiile frenetice și țipetele mulțimii, care aplauda, urla și incanta: „Hef, Hef, Hef!“ — Da, mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult tuturor pentru că ați venit să sărbătoriți cu mine și echipa mea - se opri puțin să facă cu ochiul mulțimii, ceea ce atrase un chiot general - cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
caută prin buznare. În buzunarul interior al hainei s-a găsit o perie de dinți „Nivea” pe care-i gravat litera „H.” Se mai găsește un creion... Apoi o gumă de șters, un briceag, un țigaret... „E el!... Și un țipăt sfâșietor străbate liniștea...” Mama și-a recunoscut fiul. Familia lui Ion Caratănase deplânge moartea lui. Nu-i inimă care să mai poată rezista. Sfâșietor momentul în care părinții plâng la capătul fiului regăsit după atâția ani de zile. E Decemvirul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
privirea îi fugea mereu spre lotru. ― Halal bărbat! Să n-o altoiască pe șperlă deloc? ― Ar fi făcut-o poate, dar știa că dincolo de ușă se află primejdia. Primejdie care putea să se arate în fel și chip la primul țipăt al hangiței. Și sigur ar fi țipat îndată ce ar fi văzut intenția hangiului... ― Da’ pe urmă? După plecarea lotrului? ― Numai un bob zăbavă și ai să auzi ce a urmat... ― Mă fraților! Mai aveți ceva rămășițe de udătură pe fundul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
câteva secunde ușa se deschise, rămânând blocată cu lanțul, iar prin deschizătură apăru o mână cu un șiș. Danny coborî pistolul și se aruncă cu toată greutatea asupra ușii. Șișul ateriză pe treapta de sus a scării. Se auzi un țipăt. Ușa se prăvăli înăuntru, cu Danny călare pe ea. Danny căzu pe covor și văzu imaginea răsturnată a lui Otis Jackson pescuind biluțele de droguri de pe jos. Un salt în baie, apa trasă la W.C. Danny se ridică în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
părea un spațiu cald și locuibil: de la podea la tavan erau numai cărți, scaune în jurul unei mese de cafea bogat ornamentate și un birou masiv, dominat de o mașină de scris profesionistă. Se așeză pe scaunul cel mai îndepărtat de țipetele copiilor. Dudley se puse în fața lui. Eisler închise ușa și spuse: — Mă cheamă Nathan Eisler. Dar se pare că știați deja. Mal se gândi: Nu trebuie să fim drăguți și să scoatem remarci de genul „Mi-a plăcut filmul dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acolo, împinseră și loviră cu coatele și cu genunchii, alegându-se și ei cu coate, îmbrânceli și băuturi aruncate în față. Buzz ajunse la ușă și se șterse la ochi, ca să alunge înțepătura de la whiskey. Dincolo de ușă se auziră un țipăt și o împușcătură. Mal ieși primul, cu pistolul în mână. Altă împușcătură. Buzz fugi după umbra lui Mal. Un coridor mirositor, acoperit cu linoleum. Două siluete ce se luptau pe jos, la vreo șapte metri de el. Mal ochi, susținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Neamțului, unde se aflau corpurile de oaste ale vânătorilor domnești și ale călărimilor de munte. Ridică mâna și porunci: - Desfaceți zidul. Porniți imediat spre Cetatea Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te lăsăm aici de-ar fi să ne spintece de cinci ori pe fiecare! - Căpitanul a vorbit Înțelept! spuse spahiul, la fel de calm. Important este ca Ștefan să scape din aceste locuri prea apropiate de Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
altcineva... Oricine... Nu Cosmin... Se sprijini de pervazul ferestrei, văzu ochii lui Pietro Îndreptați În sus, spre ea, și abia atunci Își dădu seama că totul e adevărat și că nimeni nu găsește cuvintele care pot dezvălui acest adevăr. Și țipătul ei străbătu coridoarele, lovindu-se de pereți și năruindu-se asupra celor de afară, care se opriră, privind spre ferestrele Sălii sfatului. - Măria ta!!!! Era un strigăt de neputință. Dacă cineva putea face ceva, orice, acela era numai voievodul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oțelul apăsându-i coastele, căutându-i inima. Știa că peste o clipă va muri și nu Înțelegea de ce. Închise ochii. Nu mai simți nimic, dar auzi un geamăt prelung și un trup fără viață se prăbuși peste el. Apoi un țipăt lung de spaimă Îl Înfioră și auzi alte trupuri căzând În jurul lui. Rămase cu spatele lipit de pământ, fără să vadă nimic, apoi dădu la o parte cadavrul care căzuse peste el, se propti Într-un cot și deschise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apropiau de el la galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia ucis. Și atunci fu străbătut de un gând care nu era gând, era mult mai mult de atât, era o prezență intensă, ca un țipăt mut, ca o revărsare de forță, ca o voce pe care n-o auzise niciodată dar o așteptase dintotdeauna. Și atunci mă vei vedea... . Umbra zbură din nou, venind de nicăieri, și ajunse Între el și spahii. Văzu doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan Oană, fiul cel mic al căpitanului Cosmin Oană. Avea ochii și zâmbetul tatălui său. Își amintea cele mai mici amănunte din copilăria petrecută În Moldova. Toate informațiile adunate până atunci duceau spre el. Luptătorul care avea darul prevestirii. Un țipăt uriaș, ca al unui animal Înjunghiat, se ridică deodată peste păduri. Semnalul de moarte al războinicilor Bordjighin. Cel care vestea triburilor din stepele mongole dispariția unui mare conducător. Acel semnal nu se mai auzise În Asia de la moartea marelui Gingis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Amprentele acestor prime influențe educative, imprimate pe scoarța cerebrală nescrisă încă, imaculată, au efecte puternice asupra psihicului sensibil și hiperreceptiv al copilului. Dar când începe să funcționeze școala familiei? Imediat după ce noul născut și-a anunțat intrarea în viață prin țipătul victorios pe care îl emite. Din acel moment mama devine pentru copil cea mai importantă persoană, ea asigurându-i hrana, căldura inimii și dragostea de neînlocuit a sufletului matern. Sub soarele binefăcător al îngrijirilor și iubirii părintești, copilul își începe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
sunt supuși, astfel că toți trăitorii au prilejul să învețe în orice clipă a existenței lor. Prima lecție a oricărei ființe umane este oferită de momentul venirii pe lume, când oxigenul ce-i inundă plămânii îi provoacă noului născut acel țipăt cu care își trâmbițează intrarea în viață. Ca și în școala instituțională, nu toți participanții la școala vieții sunt la fel de dotați, la fel de interesați și la fel de sârguincioși. Unii învață din experiența proprie și sunt dornici să tragă foloase și din experiența
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
trecut nouă luni sau poate mai puțin și, în vreme ce tânărul soț se făcea remarcat la întrunirile publice, soția lui se rotunjea pe zi ce trece, iar Anjali țesea în jurul ei intrigi savuroase. Apoi, într-o după-amiază, s-a auzit un țipăt din curte. Amrita intrase în durerile facerii. Influențele nefaste ale safirului și aluniței începuseră să se arate. Înainte ca Pran Nath să-și facă intrarea pe această lume, a fost chemat astrologul. Familia l-a instalat sub un ventilator pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
le-a cojit cu grijă, cu un cuțit ascuțit. A refuzat ceaiul care i s-a mai oferit. S-a ridicat și s-a întins până și-a simțit vertebrele trosnind, revenind la locul lor. A refuzat sucul de lămâie. Țipetele mamei în chinurile facerii, se auzeau până în grădină. Mai apoi, astrologul a făcut o mică plimbare în grădină, simțind mirosul de iasomie și bucurându-se de umbra copacilor. Grădinarul tocmai uda un strat de crini albi și s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-se într-un asemenea hal în pântecele bietei femei. Astrologul vedea întotdeauna influența stelelor ca pe ceva eteric, abia simțit. Deodată, se lăsă o liniște suspectă. Își încordă auzul în întunericul care începuse să se lase, ascultând bâzâitul insectelor sau țipetele enervante, aspre, ale papagalilor, care se certau prin copaci. Nimic altceva. Nimic uman. Curând, apăru o servitoare aducând o lampă cu gaz, pe care o puse pe masa din fața lui. Ca la un semn, fluturii de noapte începură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sa din ce în ce mai bolnavă, că-și poate smulge boala din trup, ca pe o căpușă. Asudă, și pereții casei sale parcă lucesc, iar febra îi face trupul să vibreze ca un ciocan care lovește o coardă metalică. Undeva în depărtare aude țipete, apoi zgomotul unui pat răsturnat. Aude vocea fiului său și a lui Anjali care se înjură reciproc. Întoarce capul, încercând să înțeleagă ce au să-și spună. Dar i se pare că vorbele lor vin de pe altă lume. Din baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai profundă. Inima mare a animalului bate puternic, în timp ce el îl aleargă până la epuizare, îmbătat de conștiința faptului că o singură greșeală l-ar arunca pe jos, cu riscul de a fi luat în colți; asocierea dintre clănțănitul dinților și țipăt atunci când „bătrânul Rusty“ s-a înfipt în sulița de bambus de nouă picioare - toate acestea i-au reamintit că este bărbat, că este „mână de fier“, iar lumea și toate creaturile care trăiesc în ea sunt la dispoziția sa. Aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de împușcături, țipete, lovituri înfundate, foșnete și șuierături neașteptate. Un șir de împușcături trase în sus, dintr-un copac și cerul explodează într-o cerc de lumină orbitoare. Multe lucruri sunt date la iveală atunci. Să-l luăm mai întâi pe bombardier. Cornwell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gurilor. Nici o teamă de diavol. labiile sunt mult mai subțiri și aplatizate, apropiindu-se de tipul oferit de maimuța antropidă femelă Futut. Misionarul răsturnat peste o femeie cu picioarele desfăcute. Unghiile se afundă în carnea tuciurie. Cuvinte englezești. Bolboroseli nedeslușite. Țipete. El strânge pumnul. Asta a vrut să facă în ultimii ani. Lovește tare. Mai tare. Undeva se află soția sa albă, dar interzisă lui. O, Dumnezeule! Au venit bărbații și l-au ridicat de pe ea. Bărbați tuciurii, mirosind a sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]