3,265 matches
-
Nam avut Încotro. Ehei, uite-așa, cu multe ofuri și greutăți de tot felul și cu rugăciune și cu multe sacrificii, numai Dumnezeu le știe, au trecut toate. Ce să zic!? Am puțină credință, recunosc. E cât un fir de ață de păianjen, dar de ea mă agăț. E mâna Milostivului Dumnezeu În ea. Slavă Lui! Din toate m-a scos. El e ajutorul meu, nimeni altul. Și Maica Domnului. Dragii mei frați și surori Întru Domnul, să știți că nimic
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ajutat și nu m-a părăsit. Urcarea a fost parcă un examen de credință și curaj. Dar ce spun eu de credință, că sunt atât de slabă Încât uneori Îmi zic: „Am un dram de credință cât un fir de ață de păianjen. Da! Dar În acel firicel de ață văd Mâna și Ajutorul lui Dumnezeu. De aceea e tare firul acestei ațe atât de subțiri.” Și așa, la orele 2 și 13 minute noaptea eram În vârful muntelui, mai aproape de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
parcă un examen de credință și curaj. Dar ce spun eu de credință, că sunt atât de slabă Încât uneori Îmi zic: „Am un dram de credință cât un fir de ață de păianjen. Da! Dar În acel firicel de ață văd Mâna și Ajutorul lui Dumnezeu. De aceea e tare firul acestei ațe atât de subțiri.” Și așa, la orele 2 și 13 minute noaptea eram În vârful muntelui, mai aproape de Dumnezeu. Pe munte bătea un vânt rece de tot
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
că sunt atât de slabă Încât uneori Îmi zic: „Am un dram de credință cât un fir de ață de păianjen. Da! Dar În acel firicel de ață văd Mâna și Ajutorul lui Dumnezeu. De aceea e tare firul acestei ațe atât de subțiri.” Și așa, la orele 2 și 13 minute noaptea eram În vârful muntelui, mai aproape de Dumnezeu. Pe munte bătea un vânt rece de tot. Noi eram uzi În spate, transpirați, și fiecare a căutat să se adăpostească
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
au nici un sorț să reușească, întoarseră cojocul și jocul. Delegația, care era la Dinu, se pomeni cu grupul perfid, Tătărescu în cap, fără Franasovici, veniți să roage pe Dinu să primească șefia. Era un spectacol ridicol prin nedibăcia cusută cu ață albă, dar majoritatea se prefăcea convinsă și șeful fu ales în unanimitate. Titulescu însă, sosit în fine, nu primește ministerul decât cu condițiunea ca siguranța, comanda jandarmilor, Puiu Dumitrescu să dispară. Tratative, tocmeli, rugăciuni din partea primului-ministru; zadarnice însă, își menținea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la sosirea marelui împărat al zilei. Cine ar zice însă că în desfătarea pământului se amestecă întotdeauna un strop de durere, că alături de dulcea armonie a păcei stă nedeslipit principiul distrugerei! Astfel, pe suprafața miriștei, se răsfirau și se încrucișau ațele de paingăn ca niște punți aeriane, mreje întinse în scop de vânătoare, iar în aer se rotea deasupra capului meu un uliu prădalnic care se îndeletnicea și el cu vânătoarea, făcându-mi o necinstită concurență. Fiind, deci, că concurența, cinstită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
putea totuși evada, uitând de nostalgia Înhățării cozii, renăscând ca altceva, Într’un salt calitativ. Un alt “ou” va Începe să se dezvolte. Evoluția va continua, caracterizând ca o globalitate șirul fără de sfârșit al salturilor calitative. A pune ouăle pe ață ca mărgelele... un punct, evident, o altă modă, adică o cutumă a unei minorități, dar căreia Îi Întrevăd un mare viitor: vegetarianismul. Și iată de ce. Când mănânc, motanul mă fixează cu privirea; nu că ar fi flămând, ci doar pofticios
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În fond, ce dracu’ înseamnă toată abjecția asta pe care o acceptăm cu seninătate?! Concursurile de la cămin. Să faci, cum povestea Pif, laba pe felia de pâine. Cine termină utimul, ăla mănâncă. Sau bambilici. Să-și lege fiecare pula cu ață și, printr-o masă, să scoați ațele, să le amesteci și să tragi. Nu știi dacă e scula ta sau a altuia. Câștigă ăla care rezistă mai mult. De ce toată anarhia asta, toată incoerența? De ce beau copiii, în fond asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
asta pe care o acceptăm cu seninătate?! Concursurile de la cămin. Să faci, cum povestea Pif, laba pe felia de pâine. Cine termină utimul, ăla mănâncă. Sau bambilici. Să-și lege fiecare pula cu ață și, printr-o masă, să scoați ațele, să le amesteci și să tragi. Nu știi dacă e scula ta sau a altuia. Câștigă ăla care rezistă mai mult. De ce toată anarhia asta, toată incoerența? De ce beau copiii, în fond asta suntem, copii veniți din provincie? Probabil, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și stafide rulate în cerc și înăbușite cu iaurt de capră, să nu fie prea gras, iar aproape de final arunca câteva ouă bătute bine. Când sosea bunicul, familia era reunită, Maia răsturna mămăliga pe fund și o felia totdeauna cu ață de papiotă. Indiferent ce am fi avut la masă, brânzeturile erau nelipsite la masa de seară și prânz. Doamne, mi-aduc aminte de ciulamaua de porumbel a Maiei și înghit gradual fiece strop de salivă. Aveam pe atunci podul casei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
bunica găsise o modalitate extrem de eficientă în a-l conserva sănătos și a-l consuma, cum spun nutriționiștii astăzi, pe principii active. Și se apuca Maia să-l curețe, să-l spele bine, îl săra și-l înșira apoi pe ață groasă, punându-l în final la uscat. Stătea pe sârmă sus, ferindu-l de animăluțe hrăpărețe, una două zile, după care îl depozita în beci. Se foloseau bucăți de pește desărat doar atunci când erau dezlegări la pește și se putea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
adusă în fugă de copilul cu mingea, care o va lega de sfoara lungă de pe mosorel, pe care eu o voi arunca pe geam, când copilul dă semnalul printr-un fluierat că teza este legată. Ridic apoi încetișor teza, înfășurând ața pe mosorel, apoi o predau în locul tezei mele, și plec să beau o bere. Mi s-a părut la început cam fantezistă soluția lui Mitică Vâlceanu. Prea multe etape în care nu trebuia să se întâmple nici o defecțiune, dar până la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
de la școala elementară, care se găseau la parter, exact sub clasa noastră. Profesorul inspaimantat tocmai atunci se uita pe geam în curtea școlii, și deodată ce vede ce nu-i venea să creadă. Un pachet de hârtii, tras de o ață, urca încetișor prin dreptul geamului său, la etaj. Această eventualitate, nu a fost prevăzută în „planul Vâlceanu”, se vede că până s-a dezmeticit profesorul dela parter și s-a uitat pe geam să vadă unde intră coletul, au trecut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
Apoi am ieșit din clasă. Următorii colegi au pus tezele peste ale noastre, încât lucrurile s-au încurcat rău de tot. A doua zi a fost un mare scandal în consiliul profesoral. Profesorul a descris minunea cu fantoma trasă de ață, dar nu a fost prins nici un vinovat. Dar de bănuit, tot pe noi ne bănuiau, cei care am depus tezele în acel moment. Faptul fiind consumat, au decis să ne prindă peste o zi la proba orală, punându-ne să
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
la Praga, făurise încălțări pentru picioare de mari domni și doamne, prinți și miniștri din Orașul de Aur, ajunsese și la palat, la Hrad, mai povestea tata, lucrase chiar și pentru episcopi și cardinali, la Strahov. Păcat că-l trăsese ața aici, înapoi, acasă. Aici n-avea cum să-și arate măiestria, ca în capitala aceea europeană, aici croia încălțări obișnuite pentru oameni obișnuiți, iar în anii din urmă nu prea mai avea decât comenzi de încălțări ieftine pentru oameni necăjiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe Ilie, am cusut ceașca cu care se împărtășește. Când a fost judecat, toate le-am cusut (carpete pe care le-a pus pe perete, lângă icoane) Numai la urmă, când să-l condamne, apoi de-acuma nu mai aveam ață, am destrămat colțuni, tot, și am făcut amintiri. Acolo este anul scris. Când l-a judecat i-am pus Cerbul în mână, să fie tare ca pământul. Iacătă-o! Mărul, când am fost la Ilie. Să fac amintiri! Să facem
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Zahăr, fără să faci coadă / Pâine aproape permanent / Mamaliga supliment / Carne 3 chile pe lună / De trei ori pe săptămână. // Cinci țigări pe zi, măi frate, / Haine noi și ajustate / Săpun de ras și de față / Cincizeci de bani pentru ață / Patruzeci de bani soldați / Dublu și triplu gradați / Solda fără reținere / Un leu pentru întreținere / Lemne pentru făcut mâncare / De-ncălzit când frigu-i mare / Și-n plus una și mai bună / Două cărți poștale-n lună. // Multe drepturi sunt, bădie, / Însă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
anterioară s-a dus. Dar în tăcere lucrurile îți vin toate deodată: tot ce n-ai spus mult timp, ba chiar și ceea ce nu vei spune niciodată persistă aici laolaltă. E o stare stabilă, ferecată în sine. Iar vorbirea - o ață ce se sfâșie singură, trebuind reînnodată mereu. Când am venit la oraș m-am mirat cât de mult trebuie să vorbească orășenii pentru a se percepe pe ei înșiși, pentru a fi între ei prieteni sau dușmani, pentru a da
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o făceau seara, în curte. Mă duceam întins la Maria, cercetam cu atenție inima ei, sugeam o bomboană pe care mi-o cumpărasem din restul de bani și puneam o alta între degetele ei de la picioare. Sau un capăt de ață, când cumpărasem un mosor, sau un chibrit din cutie, sau un ac de cusut ori de păr. După care ieșeam din nou pe uliță. O dată, i-am pus la picioare o pioneză, dar m-am întors din drum și-am
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
anodine și-am putut verifica justețea avertismentului: chiar și exemplele inofensive treceau aici drept exagerări. Încă de pe atunci unii m-au bănuit că nu sunt în toate mințile. Îmi amintesc de vremea dictaturii ca de o viață spânzurată de-o ață subțire, în care ajunsesem să aflu tot mai multe lucruri dintre cele ce nu pot fi spuse în cuvinte. Dar nu m-am lepădat de această știință care te face ridicol în ochii celorlalți, n-am putut să nu țin
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lor necuviincios, ba chiar de-a dreptul ordinar, e cum nu se poate mai nimerit pentru oraș. După o probă care a luat mult timp, a cusut bretelele prea înguste și s-a declarat satisfăcută, a strâns ácele, foarfecele și ața, a închis mașina de cusut cu capacul, a călcat cămașa de noapte și a pus-o apoi în geamantanul meu lângă restul de „rufărie pentru oraș“. Dar după câteva zile a scos-o iarăși de-acolo. S-a apucat să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai concordă cu ele înseși. Se formează o conștiință ce zburătăcește și pulsează neîncetat. Continua percepție de sine e incestuoasă cu mediul exterior și adulteră în raporturile cu propria ta persoană. Îți simți în trup nervii suprasolicitați ca pe niște ațe de care nu te poți descotorosi. Ți se face scârbă de tine și ești nevoit să te iubești. În anii când mă încerca această stare mi-am dorit adeseori să înnebunesc ca să scap de mine însămi fără să-mi iau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe oiștea căreia atârnau două hamuri de cai ferfeniță. Imediat lângă atelaj își repauza senectutea și efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda timpului frumos și călduros avea o căciulă neagră zoioasă și roasă pe la margini de timpul îndelungat de când se afla în câmpul muncii. Omul care stătea pe scăunel în bătaia soarelui fierbinte era într-adevăr bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
apoi prima uliță la dreapta, iar la capătul ei vei găsi platforma de gunoi. Eu mă duc să încerc să-ți caut de lucru. Spor la treabă! Și a plecat moș Danilov, învăluit în raglanul lui maro, peticit caraghios cu ață albă și având drept tovarăș de drum un băț de salcâm care în partea superioară manifesta o curbură ce te făcea să-l consideri aproape un baston sadea. Era o splendidă zi de vară! Vrăbiile și guguștiucii dialogau în limbajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să întindem inventarul nostru mizer pe foi de cort și să așteptăm vizita comandantului de unitate. Plouă mărunt, este frig, umed, curtea unității seamănă cu un talcioc din piața Obor. Comandantul tocmai chestionează un răcan de ce nu are "necesarul" de ață de cusut în rucsac, pentru că în timp de război, dacă ni se rup nasturii de la cămașă, trebuie să fim pregătiți să-i coasem chiar și sub focul inamic etc. etc. După circa o oră de pantomimă la ordin, intrăm direct
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]