2,766 matches
-
fiu! Timpul în firimituri Clipele-și scutură praful de pe aripi în grimase purtându-și masca; eu îmi cos speranța de mâneca zilei uzând cuvinte rătăcite-n cerul gurii. Poate vrea timpul să mă irosească învechindu-mă-n pasul lui neînceput. Abil, în vreme se afundă. Nu vrea să-mi vândă nicio fărâmă de secundă. Neobosit, le caută pe cele abandonate să le parcurgă când izgonit va fi-n eternitate. Adun petale de crini M-am așezat la marginea unei secunde când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vedere, lucrarea este simptomatică pentru toți cei care au avut o perioadă de stagiu la Baia Mare. 14. Deodată, cu o mișcare sigură dar molatecă, somnoroasă, a brațului stâng, Îl prinse de ceafă și Începu să-l mângâie Într-o manevră abilă de distragere a atenției. Cum fac și asistentele medicale din secțiile de pediatrie În cazul copiilor cu teama de injecții. Dureroase, mai ales cele cu penicilină, tot la șase ore. Știa ce vorbește pentru că fusese internat odată la infecțioase, șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pare nimic mai puțin straniu, sau mai corect poetic, decât ca el să fi Înnebunit spre sfârșitul vieții. Nu contest valoarea instrumentului pe care l-a pus la dispoziția științelor naturii - care, de fapt, nu era altceva decât o extensie abilă a sistemului aristotelic și pe care, dacă n-ar fi fost el, oricum l-ar fi elaborat altcineva nu peste mult timp; Însă am Îndoieli cu privire la schimbarea de durată pe care a produs-o În conștiința umană de rând. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ale unor piese shakespeariene - descrierea unor exiluri, nu Întru totul lipsite de atracții, din grădina pașnică a civilizației În Visul unei nopți de vară, Cum vă place, Furtuna și celelalte - nu sunt exemple de previziuni ale unui geniu, ci o abilă Încurajare a unei mode care lua amploare. Și totuși, prea puțin din toate acestea se regăsește În modul de viață al secolului al XVII-lea - și cel mai puțin În grădinile sale, care au rămas În general la fel de artificiale ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mașină și un teanc de bancnote. — Deci tati mă spionează din nou. Iar se crede într-una din micile lui cruciade calviniste și ți-a spus că n-ai de ce să fii discret, aruncă ea, după care trecu la o abilă imitație de accent scoțian graseiat: Maddy, fetițo, n-ar trebui să te vânturi prin locuri atât de nepotrivite. Nu se face să fii văzută în compania unor persoane indezirabile, fătuco. Picioarele îmi tremurau ca pe vremuri, când așteptam gongul primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că încep să tremur tot, că mă lasă picioarele. — Iubi, la naiba... Kay se trase înapoi, ca să n-o ating. — Curvarule! Lașule! Necrofilule! Tremuratul mi s-a accentuat. Kay îmi întoarse spatele și se îndreptă spre mașină: o mică piruetă abilă și, gata, dispăru din viața mea. Am tras în piept încă o doză parfumul lui Madeleine și am intrat în casă. Mobila din lemn curbat arăta la fel, dar pe măsuța de cafea nu mai zăcea nici una din revistele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
trebui să se retragă temporar de pe scenă, la sfârșitul turneului În provincie. Era o lovitură grea, una care, În trecut, l-ar fi aruncat Într-o neagră disperare. Acum Însă, se concentră imediat asupra găsirii unei Înlocuitoare și o parte abilă, nesentimentală a sa („organul“ pentru administrare teatrală, fără discuție) Îi spunea că aceasta ar putea fi o ocazie de a Îmbunătăți șansele piesei prin angajarea unei actrițe cu mai multă strălucire decât vrednica dnă Compton. Văzuse de curând Hedda Gabler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
După părerea lui Henry, nu se purtaseră elegant cu ea, deși Elizabeth Robins nega. Dar prețul generozității ei se vădi iute, Încă de la premieră. Schimbătoarea, disperata, blestemata Paula Tanqueray constituia un rol excepțional, care Îi oferi dnei Patrick Campbell, susținută abil de Alexander În rolul soțului devotat, șansa de a demonstra că era o mare actriță. Publicul era vrăjit și aplauzele de la sfârșit fură furtunoase. Henry nu se mai aflase niciodată Într-o sală În care sentimentul „succesului“ să fie atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era el angajat. La Începutul lui iulie, Îi trimise lui Alexander o variantă revizuită a actului Întâi, Împreună cu scenariile detaliate pentru actele doi și trei. Admițând că „deznodământul meu nu face parte din clasa de finaluri convențional denumită fericită“, invocă abil precedentul stabilit de succesul la zi al lui Alexander: „Doamna Tanqueray mi se pare a fi făcut un mare serviciu, demonstrând că bietul, minunatul public britanic se poate ridica la Înălțimea unui dénouement care să fie mai mult decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sclavii inelului, ale cărei absurdități le diseca fără milă, conchizând: „Nu este câtuși de puțin o operă de artă; este o șmecherie menită să umple o sală de teatru și, mă văd silit să o spun, nici măcar o șmecherie prea abilă“. Elizabeth spusese că are el Însuși ambiții de dramaturg și că i se montase, cu oarece succes, o piesă În primăvara trecută, când Henry era În străinătate. Ce părere avea să Își facă Shaw despre Guy Domville - căci probabil avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe străzile roind de prostituate și escroci de toate categoriile. Nu avea altceva de făcut decât să strângă din dinți și să Încerce să se concentreze asupra textului interpretat dinaintea lui. Intriga părea să se Învârtă În jurul unui politician englez abil, cu o soție mărginită și Îngâmfată, care comisese o faptă necinstită În trecut, În ciuda căreia spectatorului i se cerea să Îl compătimească atunci când era amenințat cu demascarea de către o aventurieră fără scrupule și să aprobe eforturile unui prieten aristocrat decadent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și anarhie, „tentativa deliberată a unei bande de turbulenți de a compromite o seară de divertisment civilizat“, după cum se exprimă el. Abia când Gosse spuse tare, fixându-l cu privirea: „Poate ar trebui să schimbăm subiectul“, se liniști. Gosse Îndreptă abil conversația către alte teme: ultimele bârfe despre Oscar Wilde, lordul Alfred Douglas și marchiza de Queensberry, necrologurile pentru Christina Rossetti, care tocmai decedase, controversatul proces la curtea marțială al căpitanului Dreyfus și, inevitabil, extraordinarul succes al lui Trilby. Pulpa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
grijă - În felul acesta, Îl putea supraveghea mai Îndeaproape pe Smith, care, În absența lui, organizase incursiuni Îngrijorătoare În modesta sa pivniță. Bănuia că individul este Într-o permanentă stare de ușoară amețeală, dar era dificil de acuzat, căci masca abil simptomele sub obișnuita extravaganță a gesturilor profesionale, Înconjurând cu Înflorituri masa din sufragerie, scoțând la iveală, parcă de nicăieri, farfurii și carafe, ca un iluzionist, sau stând drepți lângă servantă, cu privirile Încețoșate și chipul impasibil, În timp ce stăpânul și invitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
manifestări de zece sau douăsprezece ore, În locul obișnuitelor două sau trei. În general, editorii se plângeau (sau susțineau că cititorii se plâng) că În povestirile lui este prea multă analiză și introspecție, că acțiunea este lentă și nu Îndeajuns de „abilă“, și uneori sugerau că aceste defecte ar putea fi Îndreptate prin creșterea raportului dintre dialog și narațiune, ca și cum nu ar fi existat suficiente momente importante În viață din care dialogul era exclus În mod axiomatic (ca de exemplu, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
așa? — Fitzsimmons e semigreu, dar e cel mai bun boxer din lume, zise băiatul, animat dintr-o dată. L-a pus pe Corbett la podea Într-a paișpea. — Da, a fost o plăcere să vezi cum cel mai mic și mai abil câștigă. Venise vremea să Încheie interviul, Înainte ca discuția să devină prea tehnică. — Foarte bine, doamnă Noakes, spuse el. O să-l iau o lună, de probă. Primi mulțumirile Înlăcrimate ale dnei Noakes și o Îndrumă să facă aranjamentele necesare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
apropie cu pași legănători de Viorel. 168 DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor și expedientelor amoroase, Ulpiu Galopenția pare condamnat să rămână toată viața un biet Viorel, în celălalt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rezervațiile colecțiilor particulare. 167 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI despre singurul om din România capabil să-ți ia o coală de hârtie, ciopârțită c-o lamă, o zi întreagă, în zeci de mii de bucățele și, din două-trei mișcări abile, să ți-o reconstituie la fix, sub forma inițială. Șefii nu-l cred, oameni de aur. Știu și ei de veselul negoț de pe șantierele arheologice, dar acum, din enormitățile subordonatului, li se vădește și neajunsul că se și bea mult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
motan și gelos ca un maur, apare Genel. Genel îl trăzni, la-nceput, cu genunchiul în pântec și pumnul în bot, pe Papașa. Papașa îl ciocăni de vreo douăsprezece ori cu căpățâna de colțul noptierei, pe Genel. Împăcați apoi de abila fermecătoare, c-un rachiu din care n-apucaseră să guste, în viață, pielițele gurilor lor cum era de așteptat, se uniră împotriva ei. O bătură, o ocărâră și-o iubiră pe rând. Către patru noaptea, răzbiți, adormiră, unul lângă altul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întâi 1 ianuarie, ziua Lunii Data este arbitrară. Dar am putea totuși să începem cu începutul. Acum suntem pe insula Calf, într-un oraș numit simplu K. Grimus s-a dovedit a aranjat foarte inteligent acest început: printr-o folosire abilă a Trandafirului, a făcut astfel încât toți cei care-și doresc să vină pe insula Calf îa păstrat o evidență clară a tuturor Subiecților), oricând își doresc asta în propriile vieți și în propriile dimensiuni, sunt aduși în K toți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care, cu modestie, aș denumi-o conștiința Grimus. Aceasta este starea potrivită pentru întâlnirea cu mine și trebuie să vă mulțumesc încă o dată tuturor: absentului Nicholas Deggle, pentru că a făcut posibilă întâlnirea, ție, Virgil, pentru că l-ai călăuzit atât de abil către confruntarea cu mine, și ție, Liv, pentru că ai rupt ultima barieră ce stătea în calea întrevederii: bărbăția lui. într-un fel, Liv, tu ai fost Poarta în ceea ce-l privește. Acum, că a trecut de tine, poate veni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Îți vrea slujba așa de mult că-l dor gingiile. PS: Mi-am tras-o cu Sperie-Ciori cel fără minte și cu Leul cel Laș (sâmbătă seara, la restaurantul Nobu), dar nu l-am Încercat niciodată pe Omul de Tinichea. Abilul Hammer sună promițător, totuși. De la: Kate Reddy Către: Debra Richardson Mă bucur să aflu că ai supraviețuit Crăciunului. Eu nu știu sigur dacă am supraviețuit. (Cum Îți dai seama de asta?) Îmi pare rău să aud de genunchiul lui Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că e remușcare. În camera de zi, o mână de mame casnice poartă o conversație animată despre grădinița din cartier. Par să nici nu-și bage În seamă copiii, pe care-i stăpânesc cu gesturi invizibile de invidiat, precum niște abili mânuitori de zmee, În timp ce Maicile Inferioare ca mine exagerează cu atenția pe care o acordă odraslelor lor zgomotoase. Există un fel de linie invizibilă Între cele două tipuri de mame care uneori ne Împiedică să discutăm Între noi. Suspectez faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
azi. Cine o mai știe, de pildă, pe Lady Morgan, pe numele său irlandez de dinaintea căsătoriei, Sydney Owenson? Sau pe Harriette Wilson ori Catherine Gore? Doamne intrate În Înalta societate a Londrei și Parisului, setoase de putere, glorie și bani, abile mânuitoare ale condeiului, fie că scriu memorii, fie romane la modă. Defilează prin paginile lor, priviți când cu adulație, când cu invidie, când de la o superioară distanță, celebrii dandy de la Începutul veacului al XIX-lea, fără să omitem a spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acestei societăți. Porțile mi-au fost deschise repede și ușor, așa că În curând mi-am ocupat locul râvnit. Am ajuns să fiu imediat imitat. M-am Înfuriat. Devenisem Leu. De ce? Eram oare acum mai bun, mai bogat, mai frumos, mai abil decât ceilalți oameni? Nu, nu...” Chiar dacă toți cititorii și criticii au ghicit - de la data apariției romanului, În 1828, până azi - că Russelton Îl ascunde, până la un punct, pe Brummell (care, În timpul glorioasei sale vieți de dandy, nu avea cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
refuză din principiu orice Înseriere, orice banalizare. Primele lor apariții În saloanele aristocrate (după care, de fapt, tânjesc) stârnesc uluirea. Nu atât printr-o excentricitate exacerbată, brutală, directă (care i-ar fi eliminat instantaneu din joc), ci printr-o strategie abilă, printr-o tactică a „piezișului”. Ei atacă „prin decalaj și transpoziție”. Percep linia generală a modei, o păstrează În datele ei de ansamblu, dar o subminează subtil la nivelul detaliilor (croi, textură, culoare, accesorii). Și, mai ales, prin inegalabila eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]