3,167 matches
-
bătut bate singură. Mecanismul machetei funcționează nestingherit de nimeni. "Să te odihnești de tine însuți." Odihna foetusului. Să te scufunzi în apa placentară. Protecție. Regăsire... "odihna, ca o tăcere intensă...tăcere de început sau de sfîrșit de lume..." Naștere și abis. "Cum să te arunci în odihnă fără să te îneci"... Fiecare cameră dintr-un bloc, dintr-o casă, de pe o stradă închide întîmplările ei. Camera ca o scenă a propriei mizanscene. Așa este spațiul pe care îl construiesc minunat și
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
freamătul nisipului cu tot ce decurge de aici, o filosofie a vieții care se scurge printre degete ca firele de nisip, iar un nordic va explora misterul fiordurilor, fie din viață, fie din natură. Un balcanic precum Kazantzakis va explora abisul marginalului, periferia unor culturi care sînt, în cea mai mare parte, îngropate în istorie și în mituri, iar un sud american precum Marquez va aduce vibrațiile mitice ale unei lumi care întîi a fost decimată, apoi cercetată. Artiștii români care
Cultura între universal, național și local by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2666_a_3991]
-
în mânușa vitezei/ nu-i timp de mâine// șapte porumbei ciocnesc/ rozeta catedralei// noaptea polenul/ migrează-n trupuri de sfinți/ și-n vechi viori// irizate de luna/ penele ciocârliei", si, ceva mai jos: "fiecare trup/ secretă propriul său timp/ două abisuri// întunecate sine/ pulsează sub tramvaie". Constantin Severin merită mai mult decat eticheta de poet care scrie versuri în maniera japoneză. Eticheta care, de altfel, nici nu i se potrivește. Constantin Severin scrie versuri. Și o face bine și inspirat.
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
înscenînd sub unghiul unei iluzorii înstrăinări de sine, a unei renegări. Cu cît pare a înainta în adîncimea introspecției, cu atît e mai preocupat a-și asigura o strategie complicată a replierii. Discreție? Procedeu stilistic? Autopunițiune prin autoironie? Teamă în fața abisului deschis înlăuntrul propriului eu? Probabil că din toate cîte ceva. În orice caz, avem a face cu o postură antilirică (un atilirism soft, spre deosebire de cel hard al avangardei). Printr-un reflex magic, poetul se ferește să-și spună pe nume
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
plânge de mila oamenilor adevărați din paginile sale, ci dă din umeri cu resemnare și merge mai departe, fiindcă pentru el asta înseamnă condiția umană: căderea și ridicarea, sublimul și abjectul, cerul pe care îl atinge ființa cu fruntea și abisul în care își scufundă picioarele. Tot el a reușit ca, într-un ciclu de cinci romane avându-l în centru pe căpitanul Alatriste, să zugrăvească întreg Secolul de Aur spaniol sub tot atâtea aspecte: politicul, Inchiziția, războaiele din Flandra, colonizarea
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
poemul în care a pătruns falia unui sunet aspirat, puținora le va fi dat să afle. Să-i luăm, sperînd în destăinuiri, cînturile la rînd. "Tatăl meu obosit folosea privirea-gîndire". Un contemplativ ostenit, gîndind priveliști, fugind, în gesticulații dezordonate, de abis: " Totul neliniștit striga". Un scenariu cvasi-cunoscut, al singurătății paralele cu lumea, lumea aceea în care "o tînără numită profesoară într-un colegiu gigant își propunea să-și iubească elevii". Mersul minții și mersul lumii se conduc, fiecare, după altă lege
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]
-
deconcordantele aprecieri negative despre Caragiale și lumea lui. Ele ar dezvălui, se tot spune, numai latura meridională, șugubeață și neserioasă a lumii românești, dimensiunea tragică trebuind exclusiv căutată la Eminescu. De aceea, se adaugă, între cei doi a fost un abis, neînțelegîndu-se deloc. E, în aceste judecăți prea sumare, un prea mare neadevăr. De fapt, pentru a înțelege lumea românească trebuie apelat deopotrivă la Caragiale și la Eminescu. Ba chiar nu o singură dată avînd a constata că românul și românescul
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
definiții ale românismului. Un exemplu: "Cultul provizoratului răspunde părții orientale din noi, acelei zone umbroase, de dulce reverie a istoriei, de leneșă sprijinire a bărbiei ciobanului în ciomag, în calmul contemplativ al turmei, cînd timpul rămîne suspendat și fluturînd peste abisuri ca o rufă spînzurîndu-și albeața-n cîrlig". Frumos spus și de o mie de ori spus cu același talent. Problema este însă alta. Poate fi pusă extrem de rudimentar și de iritant pentru acei mulți intelectuali de care aminteam și mai
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
și nepartizan al cronicarului literar Mihail Sebastian. Și, implicit, dovada strategiei camuflate a întregului volum. Lăsată fără Mihail Sebastian, steaua pare a-l câștiga pe Crudu. Fie că e vorba de fățișul Teatru-Ziar pus, aici, când în pagină, când în abis, când în umbră, fie că descoperim jocurile subterane cu măști și cu ipostaze, e cât se poate de clar formula Stelei... mult mai rezistentă decât Steaua... în sine. Ceea ce e departe de a fi un reproș. Cel puțin atâta vreme cât Dumitru
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
pod, spectatorii părăsiseră lojele...”. De fapt, abia atunci cînd urcă și se afundă în singurătățile muntelui narațiunea capătă perspectivă. Orășelul fără identitate precisă în care se reunesc poveștile lui Luci și Emil se vădește astfel ca o adevărată punere în abis a romanului - un spațiu semiînchis, în care apariția „veneticilor” bucureșteni generează dezechilibre și frustrări. În ceea ce are mai caracteristic și mai rezistent, Toate bufnițele e un roman „sadovenian”, prin care se exprimă o sensibilitate evazionistă, retractilă, vag „tradiționalistă” și nițel
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
sa ma agat, să știu ce urmăresc. VZ: Iată-le: subteranele Romei antice, intrigile politice iscate în jurul Papei și al regelui Franței, retorica iezuita, astrologia și medicină, muzica baroca, criptografia. Plus suspansul de bună calitate. Este românul unei puneri în abis. Începe cu o scrisoare semnată de episcopul de Como, Lorenzo dell'Agio, povestind ("în prezent": adică în viitor, în anul de grație 2040) cum s-a trezit cu un manuscris venit din partea unor prieteni italieni, Rita și Francesco (autorii "adevărați
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
cum e situația". Nici o întorsătură aparentă înspre ficțiune. Autorii au "descoperit" un manuscris datând din secolul al XVII-lea, povestind "uimitoare întâmplări care-au avut loc în anul Domnului 1683 pe via Orso, la hanul lui Donzello". Și intri în "abisul" anului 1683, adică te-adâncești, coborî în trecut și în lectură. Unde dai de personaje care par să-ți vorbească pe mai multe voci și din mai multe puncte ale istoriei. Se coboară și literal în român, adică din hanul
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
cruciale. A refuzat să susțină recomandările comisiei bipartizane Simpson-Bowles privind reducerea deficitului bugetului federal, iar Casa Albă dă vina pe opoziția implacabilă a republicanilor din Congres, deși Obama însuși a dispus întocmirea raportului. SUA se îndreaptă acum către un nou "abis fiscal" la 1 ianuarie, când în absența acțiunii reducerile automate de cheltuieli și creșterile de taxe ar putea arunca întreaga țară într-o nouă recesiune, explică jurnaliștii Financial Times. Pe de altă parte, Obama s-a arătat prudent în politica
Alegeri SUA: Obama, la un procent în fața republicanului Romney () [Corola-journal/Journalistic/57338_a_58663]
-
dedicat unui personaj care se cheamă chiar așa, Butterfly, și în jurul numelui are loc o discuție cu un bărbat imaginar, Barry, jucat de una dintre starlete. Filmul aparent arid al lui Tarantino este brăzdat de referințe culturale și puneri în abis, prin jocul complicat de trimiteri se intră în lumile paralele ale filmelor care și-au trăit gloria efemeră. Cei doi polițiști care investighează cazul, vin dintr-un alt film în două părți al lui Tarantino, Kill Bill (volumul 1) (2003
On the Road cu Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9551_a_10876]
-
un răspuns afirmativ, Ana Blandiana se mărturisește, împotriva aparențelor, apăsată de un renume în țesătura căruia se profilează doar părelnic un destin literar-monden cu strălucire împlinit. Întrucît condiția de persoană celebră presupune o alienare, o despărțire de sine măsurată prin abisul moral al nostalgiei: "O ironie zeească/ A decis ca toate/ Visele să mi se împlinească:/ Sunt un adult./ Înot în mulțimi,/ Mă-nec în realitate;/ Pașii mei nu mai sunt anonimi,/ Nu mai știu să meargă pe mare;/ Deși se
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
și aici credem că rezidă un punct cu deosebire dureros al inadaptării sale. În fața unor aberații ale realului, poezia se repliază, resorbindu-și idealismele, transformîndu-le în propria-i substanță iremediabil dramatică. Jocul intelectual și sentimental pe trapezul civic cade în abisul deziluziilor, asupra cărora specificul liric poate referi cu acuitate. "Corabia cu poeți" e un simbol al împlinirii doar parțiale, adică al neîmplinirii: "Dar ce e nemurirea dacă nu/ Chiar această corabie de piatră,/ Așteptînd cu încăpățînare ceva/ Ce nu se
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Altă dată, în Străinul (din volumul Ne cheamă pământul, 1909), imaginarul poetic apelează la același tip de oximoron: "ploaia razelor de soare". O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se revelă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai aparent limitată la situația Ardealului de până la
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
o să dispar. Ții minte? Porumbel, aripă, codițe..." Autenticitatea personajului principal este obținută printr-o serie de procedee clasice: sînt descrise în amănunt gîndurile (cam prea standard-"feminine" ale Tinei), vestimentația (pasajele cele mai reușite ale cărții), nu lipsesc punerile în abis (Tina scrie un roman, cel de față) etc. Apar fragmente de jurnal, scrisori (cu italice) și chiar mici povești scrise de bărbații care intervin în destinul Anestinei. Efectul nu este cel scontat. Vitalitatea pe care ar fi trebuit s-o
Bold-uri, italice... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16680_a_18005]
-
cristic, care însă, vai, se sustrage tragediei, oricîte pătimiri implică, din cauza învierii: "Demiterea (sau orice alt fel de cădere din demnitate și funcție) devine, astfel, o răstignire". Nu devine astfel democrația noastră prezentă, comensurată pe culmile puterii ca și în abisul lor, "una strict de crucificatori de Mesii"? Se înțelege de la sine că "o experiență de ministru face pentru ca să fie scrisă. Mult mai mult decît oricare altele". Astfel încît prima preocupare a unui ins care începe a urca scara puterii "este
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
pare edificat asupra inutilității oricărui demers de a-l opri pe implacabilul Chang, resortul unei mașinării distructive s-a pus în mișcare. Însă filmul dedicat lui Alejandro Jodorovski, fapt în sine semnificativ, împrumută considerabil ca atmosferă și psihedelic plonjeu în abis din filmele lui David Lynch cu personaje contorsionate, deformate, monstruoase, decupate cu o vizibilă juisanță estetofilă. Acordul cu spectatorul se face în acest registru spectral al vizualului, prin intrarea în transa pe care muzica lui Cliff Martinez o amplifică, lăsându
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
unei secvențe antologice: plonjarea în closet! Comparabil cu godardianul Cu sufletul la gură, Trainspotting - capodopera șocantă din ultimul deceniu al sfârșitului de secol și mileniu - fascinanta tocmai prin ritmul alternativ al unghiurilor în care operatorul Brian Tufano redă culmile și abisurile, frenezia și apatia, exaltarea și disperarea personajelor vizate de această explorare a universului drogomanilor. Sub incidența privirii operatorului Darius Khondji (și el cu o carte de vizită impresionantă), doar personajul lui Robert Carlyle mai amintește de o anumită tușă personală
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
video! Tot pe monitorul televizorului își va descoperi trecutul în "Woody's Roundup"- un vechi serial cu păpuși pe sfori - și protagonistul, mândrul cowboy ce suferă că nu mai este în grațiile stăpânului său, băiețelul neastâmpărat. Figura de stil a abisului este folosită și la propriu de către operatorul Sharon Calahan în cursa cu obstacole, momente limită mai palpitante decât în multe dintre peliculele "cu oameni". Unde, oricât ai plusa, nu poți naviga, cu egal folos moral și câștig de bună dispoziție
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
care a trăit alternanța dintre șansă și neșansă, perseverență și abandon, deznădejde și nădejde, umilință și revoltă, frică și curaj... toate strînse în nodurile pe care le-am legat pe frînghia ce traversa o prăpastie - în care am privit uneori abisul - și astfel nodurile s-au transformat în destin. Au dobîndit un sens, au cîștigat o semnificație, un simbol și acum pot să spun: "Iată cine am fost!", "Iată cine sînt!" Frînghia este traseul de-o viață ce seamănă cu un
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
mici,/ frecventarea poeților vii sau morți.// Vor spune unii că poezia-i scară la cer,/ Știu eu, poate, dar foarte rar,/ Mai degrabă e o coborâre în infern,/ Maelstrom și tornadă,/ Elice de vapor care se scufundă,/ Te absoarbe- n abis, Dacă nu cumva te despică/ Înainte de a te afunda definitiv.” Deși interesul pentru lectură a scăzut dramatic, literatura română contemporană dovedește, prin astfel de reușite poetice, dar și prin unele apariții recente din domeniul prozei sau al eseului, că se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
soi de imbolduri adânc ascunse în moștenirea genetică, este unul fascinant pentru cititor: „Cu cât ajungeam mai sus, cu atât mă sim- țeam mai bine. Încă de la începutul unei ascensiuni dificile, mai ales întro ascensiune solitară, simți în mod constant abisul împingându-te din urmă. Ca să reziști, ai nevoie de un extraordinar efort conștient; nu-ți permiți să lași garda jos nici măcar o secundă. Cântecul de sirenă al vidului te ține pe linia de plutire; îți face miș- cările nesigure, stângace
Transcendentalism în Alaska by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4177_a_5502]