2,725 matches
-
încorporată în propria lui persoană”. Codreanu era un manifest viu, cum l-au definit unii din preajma lui. Simpla lui prezență între oameni, producea un efect mai mare decât cel mai vibrant discurs, « Omul nou » programat de căpitan, nu era o abstracție intelectuală, ci se reflecta în apariția lui maiestuasă. De aceea mișcarea legionară a cunoscut până în decembrie 1937 următoarea evoluție : în 1929 erau 1000 de membri, în 1930, 6000 iar în decembrie ajunsese la un efectiv de 272000 de membri. Dura
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o excelentă lectură a operei recuperarea prin caragia- lism a provincialismului și implicit a periferiei noastre balcanice ca o formă superioară de înțelegere a complexelor identitare ce trebuie asumate creator, fertil. În rezonanță cu abordarea operei de către Nicolae Manolescu, făcând abstracție de teribilismul exagerărilor, Gelu Negrea încearcă recuperarea originalului, adu- cerea lui Caragiale în matca operei și a timpului său prin edifi- carea unui anti‑caragialism. Dan C. Mihăilescu realizează aceeași punere în acord al operei cu timpul său, dar și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cercul securizant al „clasicismului” canonic. În plus, Mircea Muthu se referă la acea „actualizare” particulară care deformează viziunea asupra întregii opere așezând în fața ei lentila deformatoare a dramaturgiei caragialiene. Comediile sunt sursa inepui- zabilă a contemporaneizării lui Caragiale. dacă facem abstracție de geniul lui Caragiale, care l-a clasicizat, atunci urmează întrebările pe care secolul nostru, secolul nou aș zice, trebuie să și le pună, ca, de altfel, cu privire la orice clasic. Evident că aici lucrurile încep să se complice. Se impune
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se supune voinței absolutiste a unor conducători politici. În 1930 a fost înlăturat din viața publică, luând sfârșit calvarul politic al unei conștiințe lucide și leale care avea să declare, în același an: „Istoria democrației române nu va putea face abstracție de numele meu”. Autoapreciere dreaptă, verificată apoi de istoria și de istoriografia obiectivă. C. Stere nu a putut face carieră politică, dar le-a fost superior, prin consecvența democratică, tuturor acelora care îl anatemizau. Sfârșitul vieții și-l petrece retras
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
sunt sociologul Emile Durkheim și medicul psiholog Pierre Janet (fiul filozofului Paul Janet, a cărui ultimă carte, apărută în 1896, poartă titlul Principes de métaphysique et de psychologie). În Germania, școala neokantiană de la Marburg revenise strict la criticismul transcendental, făcând abstracție de sistemele idealiste post-kantiene și restrângând metafizica la problema posibilității și condițiilor cunoașterii a priori. Dar alte moduri de gândire, oarecum minoritare până atunci, au început să se impună în anii interbelici. Søren Kierkegaard, Lev Șestov, Nikolai Berdiaev devin stele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
profan) îl duce pe I. Negoițescu la aprehendarea sâmburelui ontic al poeziei eminesciene, pe care îl caută, firește, în zona plutonică. Se poate introduce aici o remarcă privitoare la deosebirea de optică dintre comentariul său și cel al lui Călinescu (abstracție făcând de diferența lor atât ca volum, cât și ca importanță - deși importanța primului e și ea departe de a fi mică). G. Călinescu, așa cum reiese din aprecierile lui, nu era prea înclinat spre formele unui romantism al intuițiilor obscure
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un fel tema din Danton. Se poate discuta despre calitatea și acoperirea lucrărilor lui din perioada de după război. Un om între oameni e mai puțin conjunctural decât pare, în tot cazul balastul conjunctural nu e covârșitor, iar romanul, dacă facem abstracție de unele supralicitări, reprezintă un remarcabil efort epic, atingând chiar, ca să mă exprim în limbajul autorului, câteva momente „substanțiale”. Dar intelectualul lucid, gânditorul și omul activ, multiplu prezent în social, își încheiase menirea lăsând posterității un manuscris sigilat („închis într-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care dusese la nașterea ideilor, o analiză efectivă a realității necesare” (ibid., p. 135) ; „Idealul raționalismului, de a porni de la date clare și distincte, e irațional, fiindcă în concret nu sunt puncte clare și distincte, clare și distincte sunt numai abstracțiile, care sunt iraționale” (ibid., p. 103). Respingând prejudecata „punctului arhimedic”, a startului apodictic și universal, care nu e decât iluzie sau tautologie, Camil Petrescu considera că filozofia își poate aborda obiectul plecând de la o experiență cu valoare suficient de generală
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aș putea spune precis de ce nu m-a satisfăcut însă deplin. Placheta are o compunere unitară, programatică, ceea ce bineînțeles că nu e câtuși de puțin un defect, dimpotrivă, dar mi s a părut de o discursivitate cam artificială, de o abstracție fără suficientă acoperire latentă. Poate nu aveam dreptate, probabil că nu aveam, fapt e însă că nu am izbutit să-i acord mai mult decât stimă. Nu mă uimise îndeajuns, cum mă uimesc de regulă împlinirile poetice (nu neapărat „majore
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ironizat de cei ce nu pot vedea decât aparențele. Este atât de modest, atât de îngăduitor, de tolerant, încât se poartă cu mine (și nu numai cu mine) ca un egal. Și nu pot accepta acest gând. Nu pot face abstracție de distanța dintre noi; nu pot trece cu nepăsare peste aceste diferențe. Simt nevoia să pun în evidență această superioritate care pășește înveșmântată în haina smereniei . Eu văd că sub această haină a smereniei pe care a purtat-o unchiul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și ceva mai mult decât ele. Sâmbătă, 11 mai 1974 Gabriela, mon amour - am petrecut toată ziua la întâlnirea anuală a editorilor suedezi, și în bietele mele urechi mai vibrează încă apelurile patetice ale colegilor pentru a salva CARTEA (ce abstracție) de „dezastrul cultural” care o amenință. Cine? Forțele pieței, răspund ei. Nu vrem să facem politică, spun ei. Nu vrem să știm; nu trebuie, totuși, exagerată această analiză, spun ei. Aș fi vrut să le răspund, dar capul meu era
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lucire reușind să traverseze carourile groase și mate ale ferestrei mele. Uit angoasa câteva ore și situația mea de prizonier. Atunci beau - mult și cu sistem: devin chiar vesel, dar prețul plătit e enorm. În plus, este efortul enorm - de abstracție - de a te imagina aproape de mine, foarte aproape de mine, încât mă atingi cu mâna, mă mângâi, îmi vorbești! Când totul revine la normal, mă simt mai vid ca niciodată! Și totuși reîncep această experiență în toate zilele și nopțile. Neînvățând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dat noi valențe unui așezământ de cultură, ce are menirea să contribuie la dinamizarea culturii moderne. Deși condițiile tehnice ale scenei nu au reușit încă să se ridice la nivelul cerințelor actuale, spectatorii, dar mai ales micii artiști, au făcut abstracție de schelele încă prezente lângă pereții betonați. Totuși, până la dotarea cu toate utilitățile, putem sugera măcar mascarea pereților scenei cu un fundal de pânză, care cred că nu ar costa mai mult decât un bener perisabil (întrebuințat doar în campania
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
aferente, dar și cu premiul întâi în fiecare an), liceul la o instituție cu tradiție și renume, "Liceul Internat" și Facultatea de Istorie la Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Cei cinci ani de facultate i-am trecut cu bine, dacă facem abstracție de faptul că, fiind înclinat mai mult către "plopii fără soț", teii Iașului și duducile de la umbra lor, nu prea dădeam pe la cursuri și seminarii, ajungând în anul întâi să am 10 examene amânate în toamnă, 5 în anul al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nevoie cu pumnii și picioarele. Suntem partizanii unei educații corespunzătoare acestei filosofii care preconizează dreptul forței; disprețuim cu convingere forța dreptului. Cultivăm stilul "a avea pentru a fi", dar nu disprețuim nici o alternativă în relația cu posesia. Cinstea este o abstracție a cărei funcționare începe de la un anume plafon. Concepem viața ca un antrenament, ca o continuă stare de luptă și disprețuim suferința. O circulară emisă recent recomandă "suicidul asistat" și eutanasia pentru considerente economice și schimbarea atitudinii hipocratice de respect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Dumnezeu a fost cuvântul", și din nou vom accepta această formulă criptică, atât de misterioasă, încât sensul ei se ascunde în obscuritatea misterului; și iarăși ne vom prosterna în fața neînțelesului. Nu poate fi închipuită o mai abilă formulare a unei abstracții; sugerează "definitivul" și impune primatul "neînțelegerii". Deplina frumusețe a acestei ziceri constă în poetica ei ascunsă, transpusă în filosofic. M-a obsedat din copilărie primatul "tainei", al sentimentului, deasupra capacității logice. Eram atunci în anii ignoranței, când întrebările pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dimineața pentru a merge la serviciul la care eram repartizați, îndeplineam sarcinile de plan, stăteam la coada de la magazinul la care eram arondați, ne splam după programul de apă, ne trimiteam copiii la școală să învețe cu toții aceleași lucruri despre abstracții destrupate, vedeam aceleași programe la televizor, același număr de ore. Făceam lunar aceleași workshop-uri despre aceleași teme politico-ideologice. Puteam muri liniștiți și împăcați, fără nici un sentiment al ratării personale. Mă rog, cu supărările cotidiene pe faptul că nu ne ajungeau
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
euro. Caută să plece iar în Vest sau caută angajamente în organizații și firme internaționale care plătesc bani de trăit din ei. Febra revoluționară sau măcar cea falansteristă se ostoiesc dramatic, orele devin o corvoadă „patriotică”, ședințele de catedră o abstracție, participarea la concursurile altora o imposibilitate de facto, ca și implicarea în schimbări curriculare și manageriale. Iar dumneavoastră știți bine că în Vest ziua de muncă în universitate are 8 ore și implică și multă administrație. Foarte puțini dintre cei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
radical de orientare pastorală și teologică. Când se adresa preoților îi stimula la studiu, dar, mai ales, insista ca ceea ce predicau să fie materializat în viață și să fie orientat spre împlinirea obiectivului pastoral, departe de elucubrațiile filozofice și de abstracțiile «inovatorilor». Un alt subiect care îi stătea la suflet: mântuirea oferită tuturor (universalitatea mântuirii), docți și ignoranți, bogați și săraci; o atenție aparte trebuia rezervată însă celor săraci, celor umili, celor bolnavi, muncitorilor, marii mase a poporului ignorant. Spre deosebire de predecesorii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Virgil Mazilescu, nici pentru Mircea Ivănescu, pe care îl compară, hodoronc-tronc, cu Macedonski, nici pentru Ion Mureșan, comparat cu Labiș. Din textualismul optzecist nu înțelege de fapt nimic; ca și maestrul său G. Călinescu, el respinge ideea de avangardă, face abstracție, după cum subliniază Marin Mincu (într-o serie de patru articole publicate în Cotidianul), „de estetica rupturii” și nu înțelege ce se întâmplă după... — Bravo! Îl citezi acum pe Mincu... Parcă erați la cuțite...? — Una e Mincu, polemist spurcat la gură
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în România sau în anii următori în Franța. Dar asta nu înseamnă că în această înlănțuire supusă criteriului cronologic care e istoria (literaturii) eu nu sunt un precursor de care, conform uzajului și a bunei cuviințe culturale, nu poți face abstracție. E drept că orwellismul totalitarist din anii comunismului a format o mentalitate în cultura română. Eliminarea unui „dușman” e absolut firească și trebuie să se facă pe toate planurile. Un precursor e un dușman, pentru cei care cred că totul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
instinctiv, iritarea fosfenomenică și hipnagogică etc., ni se prezintă astăzi în ele însele ca niște procedee non-evolutive" (2005f: 254) -dar și un efort de a ordona "gândirea irațională" prin intermediul unui sistem de simboluri care să mijlocească între experiența imediată și abstracția completă. Artistul dorește să dezvolte o modalitate de investigare a realității care să justifice "iraționalul", independent de ceea ce este socotit a fi rațional. Principala funcție a metodei este să genereze imagini autentice, noi, surprinzătoare, "necunoscute" prin natura lor; ele nu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
mai degrabă asupra unei forme, reală odată, deci concretă, decât să conceapă niște forme viitoare, alcătuite din dezvoltarea și combinarea elementelor prezente. La aceasta a contribuit, desigur, și firea sa particulară, acea poetizare a trecutului, acea tendință de a face abstracție de părțile rele și urâte ale trecutului și de a exagera pe cele bune și frumoase. La aceste cauze ale reacționarismului său a mai contribuit, întărindu-le, o a treia, îndeletnicirea sa continuă cu istoria trecutului, care, bineînțeles, la rândul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
punct de vedere genetic, nu mă gândesc la evoluția psihicului de-a lungul istoriei speciei umane. Știu că acest psihic nu poate fi conceput decât ca produs la o specie animală, care a trăit în turmă - în societate. Și fac abstracție și de importanța graiului, efect al vieții sociale, pentru existența psihicului uman așa cum este el. Vreau să spun numai atâta, că senzația o pot avea fără amestecul actual al vreunui element psihic de proveniență socială.) Dacă lucrurile stau astfel, atunci
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
având impresia că locul era ocupat de alții. Ca amator, oricine are dreptul să guste ce-i place și să arunce restul cu dispreț. Ca cercetător - hai să zicem cuvântul cel mare: ca om de știință -, nimene nu poate face abstracție de nici o manifestare literară, pentru că orice școală sau curent e un fenomen tot atât de real și de legitim ca oricare altul. Domnișoara care se plimbă printr o grădină e firesc să se extazieze înaintea trandafirului mareșal și să nu bage-n
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]