33,912 matches
-
ai secolului trecut. O poveste vie din culisele acelei instituții, binecunoscute după nume și care a acționat nu numai atunci, dar în ale cărei intimități nu pătrunseseră prea mulți. [...] Acest important document fusese depus la 1 ianuarie 1957 la Biblioteca Academiei de către Aurel Brăescu, unul dintre foștii cenzori, fiind astfel apărat de vicisitudinile vremii." Așadar, nici vorbă de vreo incursiune analitică în ceea ce a însemnat cenzura comunistă, în travestiurile similidemocratice ale acesteia, în aparenta întrerupere a unui proces pe de-a-ntregul
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
părere. Mai mult: eu ași propune guvernului să pună la dispoziția Măriei Tale un tanc, cu care să dai buzna unde e lume mai multă, să sfărâmi toate automobilele și căruțele cu franzele de lux, să dărâmi Cercul Militar și Academia, Ateneul și Universitatea și toate instituțiile particulare și de Stat". Alteță Regală! "...M-am amuzat grozav aflând că o dată Augustul bot al Augustei Voastre mașini a tamponat căruța unui cetățean, până când a făcut-o praf. M-am amuzat și mai
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
făcut mare plăcere emitentului: "Serviciul Central al Cenzurii comunică: Toate publicațiile ce apar zilnic sau periodic, în Capitală și provincie, vor înainta până cel mai târziu 1 aprilie, recomandat, Serviciului Central al Cenzurei, Biroul Anchete și Cercetare, din București, Str. Academiei no. 17, COPIE după AUTORIZA}IA de apariție, eliberată numai de Cenzură, cu certificarea directorului". Joi 27 martie a atacat, în felul lui, tema zvonurilor care circulau, se pare, cu mare intensitate în lipsa unor canale libere de vehiculare a știrilor
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
în complexul omenirii, putând astfel să se afirme și pe plan spiritual, îndeosebi al creativității literare, începând să devină cunoscută și la noi, la adevăratele ei valențe. Să ne amintim că opera scriitorului senegalez Léopold Sédar Senghor, ales printre nemuritorii Academiei Franceze, în 1983, a încântat și pe cititorii români prin excelentele tălmăciri ale poetului Radu Cârneci. încercări de a releva în mod obiectiv adevărul despre Africa Neagră au făcut și puținii călători români, cum atestă mărturiile cuprinse în volumele Călători
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
moartea lui, ferocele grobianism al țărilor civilizate. Totuși, cu toate derapajele care pîndesc un concept născut, totuși, din război - cum altfel s-au ridicat cetățile? - trebuie să-i concedem lui Kogălniceanu că omul nu poate exista în afara societății. Romantismul de academie, nededat la furtuni, vrea trebi așezate. Ideile lui, ducînd liberalismul pînă-n pînzele albe, pe tiparul știut - cine nu muncește, nu mănîncă - n-au alt mobil decît nevoia de dreptate împărțită riguros, de societate în care se știe, într-un mod
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
are și o altă semnificație: exact ca și acesta, Asachi a întreprins o acțiune culturală neobișnuită, creînd ex nihilo instituții esențiale. Primul curs de inginerie în limba română (de fapt, primul curs superior românesc) a fost inaugurat la 1813, în cadrul Academiei Grecești din Iași, de către Asachi; prima piesă de teatru în limba română a fost tradusă și reprezentată de același Asachi, în 1816; prima școală normală, ca și primele școli primare, sunt tot opere asachiene, după cum Asachi rămîne editorul primei reviste
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
și "invadată" de jurnale și memorii. Dar la o asemenea carte se gândea, după propria-i mărturisire, încă din 1973. Aceeași dificultate - temele nu se lasă ordonate, ierarhizate etc. - se ivește și în alte situații: Eugen Ionescu, teatrul absurdului și Academia Franceză; revolta studențească din 1968; contestarea ca mod de viață a tineretului și ideologia negării ideologiei; tema temelor ratate în poezia pornografică. Ce știa cititorul român despre poezia pornografică în 1977? Atunci afla, de pildă, că, în opinia unui scriitor
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
renaște cu vigoare sporită în zilele noastre, mai bine-zis în ultimele decenii. Evident, în mod prioritar în zonele de cultură francofonă. Pe acest trend se înscrie efortul minunatului grup de artiști profesioniști care acționează cu entuziasm, cu vădită eficiență, în cadrul Academiei baroce de la Ambronay, o comună istorică situată în partea de Est a hexagonului, între Lyon și Geneva. De această dată în marea sală a Operei bucureștene, în mijloc de octombrie, a fost prezentată comedia muzicală-balet "Le Carnaval et la Folie
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
succes în epocă. Lucrarea a fost prezentată în primii ani ai secolului al XVIII-lea la Curtea de la Fontainebleau, în prezența regelui Angliei și a Curții regale, cum menționează documentele vremii. Lucrarea a fost reluată de mai multe ori, la Academia Regală de Muzică, până după mijlocul secolului. Ea precede marile creații scenice ale lui Jean Philippe Rameau, fără a fi cu nimic mai prejos de acestea. Astăzi în mod firesc se pune problema restituției acestui imens tezaur, a felului în
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
Teoretician și literat, libretistul păstrează regulile poetice ale teatrului liric. Inovațiile, evidente, respectă tradițiile, respectă regulile. Suveranul însuși are grijă de bunul mers al tuturor lucrurilor. Este sfârșitul domniei lui Ludovic al XIV-lea, marele ocrotitor, marele inspirator al artelor. Academia barocă de la Ambronay are meritul de a ne aduce în actualitate un gen localizat în timp și în spațiu. O face uzând de farmecul tinereții, de puterea de muncă, de priceperea unor maeștri coregrafi, muzicieni instrumentiști și vocaliști, maeștri scenografi
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
Marie-Genevičve Massé, specialistă în domeniul dansului baroc. Transparență, lumină, culoare, farmec indicibil, impresionantă coerență în acțiune, dinamism, firesc al comunicării, voci orientate în specificul declamației intonate de limbă franceză... Asta ne-au adus tinerii artiști, de asemenea, maeștrii lor de la Academia barocă de la Ambronay.
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
acel moment cam epuizate în literatura franceză. în același an 1923 în care a debutat Istrati murea de altfel Pierre Loti, scriitor celebru și pentru descrieri ale "haremurilor turcești contemporane", devenit în 1891, la numai 41 de ani, membru al Academiei Franceze, unde fusese ales cu 18 voturi contra niciunul pentru principalul său concurent, "naturalistul" émile Zola. Cum Istrati în franceză scria și în franceză s-a născut ca scriitor, situarea lui ca eventual autor de proze îmbibate de exotism oriental
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
mult mai culți, oricât ar părea de ciudat. Aveau chiar și un sentiment de respect pentru intelectuali... Pomeneați și de traduceri. E adevărat, am fost tradus în multe limbi străine, am fost publicat de edituri importante, sunt membru al câtorva academii și societăți academice, am fost comparat cu nume ilustre ale literaturii contemporane... Dovadă că sunt expirat! - Parcurgând paginile din Tentația risipirii și unele editoriale pe care le semnați în revista Cultura, am sesizat o radicalizare a discursului dumneavoastră. A devenit
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
îl consider de maximă importanță artistică și culturală în literatura română postbelică. Virgil Nemoianu explică foarte bine, încă din așa-numitele Observații introductive, și apoi în textul rezumativ și concluziv de la sfârșit, Doinaș intrând în istorie (inițial, o conferință la Academie), rolul major al lui Ștefan Aug. Doinaș în asigurarea unei continuități cultural-istorice. Între 1938 sau 1947 și 1989 sau 1991, acest scriitor pe cât de precoce, pe atât de longeviv reprezintă una dintre puținele punți unificatoare. El recuperează modernitatea interbelică și
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
intra în laboratorul de creație al unui artist dansator și faptul a fost demonstrat de câțiva dintre participanții de la această a doua ediție eXplore dance festival. Unul dintre ei este estonianul Triin Reemann care în lucrarea sa de diplomă de la Academia din Tartu, prezentată și la București, a pus în valoare gesturi modeste, simple, cotidiene, prelucrate însă de el într-o sintaxă ingenioasă, plină de umor. Piesa sa, intitulată Good Knews și gândită pe muzică de Caribace, Pastacas și Jazzanova, a
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
la rândul lor. Dar momentul de maximă frumusețe plastică, din prezenta ediție a festivalului, a constituit-o compoziția slovacului Jaro Vi×arsky, The Last Step Before, dansator, care a studiat inițial la Bratislava, dar ulterior a trecut și el pe la Academia din Praga, iar în ultimii ani a lucrat cu coregrafa belgiancă Karine Ponties, care în 1998 a făcut un stagiu și la noi în țară, cu tineri dansatori români, la sfârșit prezentând un recital în care a dansat și ea
eXplore dance festival 2007 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9107_a_10432]
-
orizontul privirii tot ce este spectacol superficial, instabil și amăgitor, artistul reface, în registru laic, întreaga autoritate a acelei imagini care consacră modelul și nu se comunică doar pe sine însăși. Integrat tradiției spirituale a icoanei și format în atmosfera academiilor de artă, pictorul realizează una dintre cele mai surprinzătoare sinteze din istoria artei românești; el ridică umanul la înălțimea tipologiei sacre și aduce austeritatea și hieratismul unor modele absolute la scara confortabilă a umanului. Lumea sa este locul de intersecție
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
a fost extrem de parcimonioasă. A fost o vreme redactor și consilier al Editurii Viitorul românesc, unde i-au apărut câteva dintre volume. Din 1997 este membru corespondent al Academiei Române, din 2006 membru titular, iar din 2005 este director al Editurii Academiei. Prin urmare, este profund implicat în activitatea culturală postdecembristă, rămânând același scriitor prolific și imprevizibil. De ce l-am ignora? Opera lui Dumitru Radu Popescu după 1989 Bibliografie Romane: Dumnezeu în bucătărie, roman, Ed. Viitorul românesc, București, 1994; Truman Capote și
DRP din 1990 încoace by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9293_a_10618]
-
Între 1976, cînd am venit la București ca student la Facultatea de Filosofie, și 1987, cînd am plecat în Franța, m-am mutat de cel puțin vreo zece ori. La început, am stat la Căminul de studenți din Panduri, lîngă Academia Militară. Eram opt băieți în cameră și situația avea haz. Mașina mea de scris "Erika" de la Rădăuți îmi lipsea. Scriam versuri și scurte "drame" absurde pe caiete dictando, după miezul nopții, în sala de lectură a căminului. Un an mai
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
vodevilul Cinel-cinel, scris în 1856 și reprezentat în 1857. Formula, considerată ca specifică zonei lingvistice moldovenești, continuă să circule mai ales în titlul unor antologii de ghicitori. Dicționarele noastre înregistrează secvența cinel-cinel, fără a-i atribui o etimologie certă. Dicționarul Academiei (Litera C, 1940) prefera varianta cimel, pe care o punea în legătură cu verbul a cimili și cu substantivul cimilitură. Din păcate, și verbul a cimili are o etimologie nesigură, pentru care au fost lansate mai multe sugestii, în genere pornind de la
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
vorbitor de română poate preda româna ca limbă străină - și nu o poate face nici măcar orice absolvent al unei facultăți de litere, dacă nu se pregătește special în această direcție. Mirarea celor care nu înțelegeau, la apariția noii Gramatici a Academiei, de ce e nevoie de o descriere amănunțită a verbului românesc (de ce 10 sau 11 conjugări?) venea și din faptul că mulți nu încearcă să-și imagineze dificultățile pe care le întîmpină un non-român care învață româna. Desigur, discuțiile au adus
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
e invariabil și "chiar construcția cu prepoziție e evitată. Se spune "lucrul care l-am luat" în loc de "lucrul pe care l-am luat" (p. 146). Regula explicită și condamnarea construcției fără pe apar de-abia în Gramatica limbii române (Gramatica Academiei) din 1966: de aici se vor răspîndi rapid, prin școală și prin diverse lucrări normative. Pe de altă parte, așa cum se observă și din exemplele de mai sus, care în acuzativ este aproape întotdeauna dublat de forma neaccentuată a unui
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
Dar și anul acesta, ca și în anii trecuți, pînă și momentele aniversare au trecut neobservate și totul a rămas ca la început. O singură tresărire a avut loc, totuși, prin anii '90 -'91, cînd se discuta primirea sa în Academie și chiar i se pregătea o vizită acasă. Atașatul nostru cultural de la Paris, cunoscutul prezentator al Cerbului de Aur de la Brașov, Andrei Magheru, îl informa profesionist pe ministrul de Externe - și îi trimitea, spre știință, aceeași depeșă ministrului Culturii -, că
S.O.S., Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9388_a_10713]
-
eliberarea de orice obligații, am dreptul de a-mi petrece zilele în necontabilizabile ore de contemplație, nopțile în suite de vise de încântătoare absurditate. Sunt iertat a mai purta arma, a mai călca în agora, a trage aghioase în savante academii, a mă pronunța în conflictul între președinte și premier. Cel puțin așa ar trebui să se întâmple. Despre o supremă împlinire aș prefera să vorbim la proxima aniversare - din 2017, de pildă. Desigur, până atunci mulți din cei de astăzi
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
nici nu s-au străduit să-l înțeleagă. O explicație vulgară a acestui principiu este ca "decizia privind o comunitate locală (sau chiar individ) să fie luată de autorități foarte apropiate de aceasta". Dar nu-i numai atât. Conform dicționarului Academiei Regale Spaniole, subsidiaritatea constă în "tendința favorabilă la participarea complementară (subsidiară) a statului în sprijinul activităților private sau comunitare". Cu alte cuvinte, statul intervine cu un ajutor suplimentar într-o decizie luată de un individ sau de o comunitate locală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]