2,322 matches
-
noțiune care nu era Însă suficient definită 48. Cu toate acestea, perspectiva sa accentuează mai degrabă necesitatea de a limita constrângerile și de a oferi stimulente echitabile, creând, astfel, un mediu care să le permită celor cu aptitudini superioare să acceadă la vârf. Autorul considera, de asemenea, că un astfel de sistem era mai eficient decât cel de Înregimentare, În care elevii erau selectați de la bun Început, după care li se oferea o educație diferită, În funcție de nivelul de inteligență naturală și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de personal trebuia să se producă. De aceea, politica de excludere a evreilor le-a oferit ocazia unor indivizi care nu aveau o pregătire foarte solidă, nu aveau o performanță academică deosebită sau măcar bună și nici experiență practică să acceadă la poziții de responsabilitate și să determine condițiile de asigurare a sănătății națiunii, În prezent și În viitor. O astfel de transformare era În totală contradicție cu reformele promovate de eugeniști În domeniul educației și practicii medicale. Mai mult, guvernul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
infernul singurătății și al frustrării, așa cum susțin denigratorii ei obișnuiți. S-a făcut oare vreun progres pe calea fericirii? A susține acest lucru ar însemna să se confunde pe nedrept bunăstarea materială cu traiul fericit. Este incontestabil că hiperconsumatorul poate accede la plăceri tot mai numeroase și mai frecvente, poate gusta bucuriile fără număr ale timpului liber, ale evadării din cotidian și ale schimbării. Dacă aceste consumuri nu sunt totuna cu fericirea, nu înseamnă că ele n-ar fi, cel mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sociale din ce în ce mai largi, putându-se anticipa cu încredere ameliorarea permanentă a mijloacelor lor de trai; ea a popularizat practicarea creditului și a permis majorității oamenilor să se elibereze de grija satisfacerii stricte a unor urgențe materiale. Pentru prima oară, masele acced la o cerere materială mai psihologizată și mai individualizată, la un mod de viață (bunuri de calitate, petrecerea plăcută a timpului liber, vacanțe, modă) odinioară privilegiu al elitelor sociale. Societatea de consum de masă nu s-a putut dezvolta decât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în medii înconjurătoare programate comercial, el caută universuri „nebune” ori feerice, experiențe și spectacole mereu mai halucinante. Se vrea înecat într-un flux de senzații excepționale evoluând într-un spațiu-timp fun, teatralizat, lipsit de riscuri și de inconfort. Dorește să acceadă la un fel de stare magică sau extatică cu totul deconectată de la realitate, la o stare de euforie ludică ale cărei început și sfârșit sunt perfect cronometrate, ca la cinema. Nu e vorba de pierderea reperelor sau de confuzia realului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
adesea de două sau de trei ori mai scump. Nu e nicio rușine să plătești mai puțin, cumpărarea avantajoasă devenind valorizantă, semn de inteligență. Pentru mulți consumatori, nu imaginea produsului contează, ci mai întâi prețul și faptul de a putea accede, datorită acestei cumpărături, la o experiență senzorială, emoțională, relațională. Dacă fenomenul discount nu încetează să se amplifice, asta nu ține doar de creșterea precarității și a sărăciei, ci și, în mod paradoxal, de escaladarea nevoilor, a poftei de divertisment, de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
replierea către bunurile de primă necesitate, cât extraordinarul avânt al cererii de bunuri „inutile”. Cel care vizitează un magazin cu mărfuri la preț redus nu este un subconsumator, ci un hiperconsumator care se abține de la anumite cheltuieli pentru a putea accede, în altă parte, la consumuri ludice, comunicaționale și emoționale. Nu atotputernicia logoului triumfă, ci forța valorilor hedoniste, gustul pentru schimbare, dorința generalizată de a participa la societatea-modă. Hiperpublicitate și hipermărcitc "Hiperpublicitate și hipermărci" Rămâne un adevăr că goana după inovare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
magazine au inventat „shoppingul” ca nouă ocupație distractivă și au creat în sânul claselor burgheze nevoia irezistibilă de a consuma. Mai târziu, celebra formulă a lui Ford „five dollars day” a fost gândită ca o posibilitate pentru muncitor de a accede la statutul de consumator modern. În anii 1920, publicitatea din Statele Unite și-a propus ca sarcină să făurească un consumator adaptat noilor condiții de producție în serie mare. Sistemul de credit din acei ani și apoi de după război a permis
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
viața cotidiană pentru a înfrunta așa cum se cuvine problematica „tragismului” consumului. În perioadele de hiperconsum, visăm mereu, ni se spune, la ceea ce nu avem, la ce e mai frumos și mai scump: în loc să se bucure, fiecare suferă că nu poate accede la bunurile de care se bucură alții. Chiar așa să fie? A nu avea o vilă somptuoasă te condamnă să nu-ți iubești apartamentul în care trăiești? Pe cine vom convinge că mărcile de lux îl fac pe consumatorul mai
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
W. Reich la acela al lui Dalai-Lama, de la teatrul lui Artaud la zen, de la „mașinile care exprimă dorințe” la „înțelepciune”. Idealul nu mai e acela de a dizolva Eul în iconoclastii îmbătătoare, ci de a găsi fericirea în echilibru, a accede la armonia interioară, a trăi în pace, sănătos și în formă. În mod evident, nu ne mai situăm în prelungirea senzualității „moderate și liniștite” a omului democratic descris de Tocqueville, ci într-o epocă de efervescențe senzoriale și de hedonism
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
analiză amănunțită, mă voi limita să scot în relief câteva dintre metamorfozele semnificative ale acestei culturi materiale în epoca hiperconsumului. Dacă primele manifestări ale confortului modern apar în secolul al XVIII-lea, trebuie să așteptăm faza II pentru ca el să acceadă la rangul de valoare de masă și de mod de viață generalizat. Acest ciclu marchează o cotitură: el coincide cu democratizarea și tehnicizarea crescândă a confortului într-o societate care-și propune ca scop să reglementeze și să normalizeze instalațiile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
iar starea socială democratică progresează trebuie revizuită 34. Adevărul este că societatea de hiperconsum nu grăbește instaurarea „infernului lucrurilor”, ci, mai curând, ne îndepărtează de el. Firește, aceasta nu înseamnă că oamenii au devenit „mai buni”. Pur și simplu, pe măsură ce acced în număr mare la „minimul de confort”, privesc cu mai puțină acreală diferențele materiale dintre ei și vecinii lor. Când consumul emoțional depășește consumul statutar, oamenii sunt mai tentați de căutarea unor experiențe existențiale pozitive decât de dorința negativă de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
denunțuri: trăim vremea legitimării și a democratizării de masă a dorinței de lux, transformări care semnalează reculul invidiei dușmănoase față de bunurile scumpe. În societatea de hiperconsum, nu e vorba atât de combaterea privilegiilor confiscând bunurile celor bogați, cât de a accede la ele în vederea unor satisfacții emoționale private. Invidie existențială și invidie generalătc "Invidie existențială și invidie generală" Așadar, trebuie trecută invidia în rândul antichităților? Ideea e absurdă. În lumea muncii, a spectacolului și a politicii, a artelor și literelor, pretutindeni
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sortit decepțiilor și expus loviturilor vieții. Deoarece depind de ceilalți pentru a fi pe deplin fericit, fericirea mea este în mod necesar fugitivă și instabilă. Fără celălalt eu sunt nimic, cu celălalt sunt la discreția lui: fericirea la care poate accede omul nu poate fi decât o „fericire fragilă”25. Lecția este edificatoare: pentru că nu putem fi fericiți singuri, nu suntem stăpânii fericirii. Ea ni se „întâmplă” sau ne părăsește, în mare parte fără noi, este prin excelență ceva ce nu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
complet inutilă o dată ce comunismul per se conținea toate premisele necesare pentru a repara nedreptățile sociale, inclusiv pe cea de gen. În anii ’70, tot sub motivația că feminismul de tradiție anglo-saxonă este doar reformist și exprimă doar dorința de a accede la puterexe "„putere" în sistemul patriarhalxe "„patriarhal", cu alte cuvinte de a păstra supremația masculinitățiixe "„masculinitate", eventual imitând modelul, feministele franceze au constituit mișcarea Pycho et Poxe "„PychoetPo", defilând sub lozinca „Jos feminismul!” (vezi Moi, 1987). În România, utilizarea termenului
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ul din mediile universitare (marginalizare, lipsa accesului la conducerea universitară, poziții și salarii scăzute ale femeilor care predau în universități)39. Într-un astfel de mediu, de obicei femeile intră greu ca profesoare și cercetătoare (indiferent de studiile lor) și acced greu la poziții universitare influente. P. Bourdieuxe "„Bourdieu,Pierre" (1988) remarca acest aspect: dezavantajul pe care îl au femeile într-un mediu dominant masculinxe "„masculin", dar și faptul că ele sunt privilegiate în sensul capitalului cultural. Mediul academic este neprietenos
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
dată de lipsa de acces al femeilor la educație. Femeile, ca și bărbații, sunt capabile să-și urmărească propriile interese, să se autoguverneze, sunt ființe autonome. Nu există nici un motiv în afară de obstacolele artificiale, create de către societatea tradițională, pentru ca femeile să acceadă la profesii și politică. Ele sunt constrânse să se circumscrie sferei private a familiei și să depindă de bărbați ca protectori. Pentru ca această condiție aservită să fie schimbată, este necesar ca femeile să beneficieze de autonomiexe "„autonomie", drept la proprietate
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
o largă participare. Structura instituțională și finanțarea deficitare le-au permis câtorva lidere să „privatizeze” organizația (devenind o sursă de finanțare majoră, ele au folosit mișcarea mai degrabă în scopurile lor personale decât pentru a promova obiectivele organizaționale) sau să acceadă la guvernare. De fapt, femeile numite în Cabinet, în comitetele guvernamentale și membrele Adunării Naționale provenind din „circumscripția națională” erau alese dintre aceste lidere de elitele de la conducerea statului și a partidelor politice. Această situație nu numai că a dus
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
sunetul”, citim În teza elevului din Roman. „Cu cât simțurile sunt mai numeroase și mai fine, am avea șanse mai mari de a cuprinde realul materiei. Avem Însă mult prea puține, percepem doar fragmentar și eronat realitatea. Lumea la care accedem este foarte departe de cea reală”... afirma tânărul Blecher și avem, poate, aici, prima explicație a titlului cărții de mai târziu. Întâmplările cotidianului nostru se petrec În „irealitatea imediată”... termenul ar putea numi himera acestei parțialități, nu doar evaziunile fastuoase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
organizat, realizează până la urmă tocmai atomizarea existenței, vidarea comunicării, depersonalizarea, dezordinea spaimei, opacitatea apatiei, glaciațiunea perfectă a terorii. Oarba opresiune dirijată are În vedere o colectivitate masificată Într-un unic trup enorm și supus, care „vede”, Însă, totul, fără a accede la sursa ascunsă care i-a deformat și degradat clipa: un trup „global”, inert, căruia nu i-a rămas, deocamdată, altă șansă de solidarizare decât mimica, altfel codificată, a semnalelor subînțelese, „semne” doar dintr-un alfabet surdomut colectiv al revoltei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
iubiri, venind după marele succes al microromanului său de debut, Tânărul Törless, l-a afectat dureros și l-a plonjat Într-o criză de autointerogare pusă, după cum rezultă din jurnalul său, sub Îndemnul (devenit reproș) al cuvintelor lui Goethe: „să accezi doar la plenitudinea vieții umane”. De fapt, tocmai În așa-zisa „plenitudine” și Într-o convențională percepție a existenței umane nu era Musil interesat, chiar dacă realitatea cotidiană furnizează adesea prozei sale surprinzătoare și magistrale observații „realiste”. Amprenta scrisului lui Musil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
trimiterea în judecată a militarilor din Ministerul de Interne și din Ministerul Apărării Naționale care au participat la represiunea din decembrie 1989; adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, adică obstrucționarea foștilor membri ai nomenclaturii și foștilor securiști de a accede în straturile Puterii. Manifestația-maraton declanșase de fapt o a doua revoluție, spirituală de data aceasta. Acuzându-i pe protestatarii din Piața Universității că ar fi „golani” ori declarând că nu îi consideră reprezentativi pentru poporul român pe cei care au
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
atunci se cuvine să nu faci parte din structurile politice și administrative (la nivel ierarhic) actuale. De ce? Ca să te purifici de culpa ta și, nu în ultimul rând, să-i lași pe alții mai curați și mai adecvați moral să acceadă la structurile Puterii pe care să o reprezinte emblematic. Există însă și o categorie neclară în ierarhia aceasta a vinovăției și colaborării cu Securitatea: ce ar trebui făcut (penal, lustral, moral) cu cei ce intră în tipologia persoanelor care au
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
cu instituții judiciare egale, transparente și eficiente este esențial pentru protejarea cetățenilor împotriva uzului arbitrar al autorității statului și a actelor ilegale ale organizațiilor și ale indivizilor. [USAID promovează] reformele judiciare, îmbunătățirea administrării justiției și sporirea posibilității cetățenilor de a accede la justiție" Sursă: ONU 1985; Consiliul Europei 1956 și 196051 Liniile care leagă graficul diverselor componente ale cluster-ului indică o relație de funcționalitate care pornește de la caracteristicile societății civile și de la sistemul judiciar și merge până la protejarea dreptului la
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
organizațiile reprezentative ale societății civile și pentru instituțiile publice, spații în interiorul cărora cererea și oferta de policy pot să fie legitimate. După cum am avut deja ocazia să subliniem, normele care definesc drepturile sunt arene deschise unde este posibil să se acceadă, dacă există capacități. În modelul de democrație europeană este vorba despre capacități discursive. Cercetările empirice demonstrează că prezența structurilor instituționale și a unei culturi favorabile protecției drepturilor nu este o condiție suficientă care să determine efectiva implementare a drepturilor (Epp
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]