11,233 matches
-
transformate și generalizate, atât cât le stă simțurilor în putință. Dar deoarece obiectul cognos cibil trebuie să fie pe masura puterii cognitive, imaginile, care sunt încă legate de obiectul particular a deoarece, așa cum am spus, sunt formate din diferite forme accidentale ale obiectului extramental hilemorfic, plasat într-un anume context spatio-temporal a, nu pot fi pe masura intelectului, care este imaterial. Condițiile de individualitate păstrate încă de imaginile care populează simțurile interne trebuie îndepărtate, dar, în același timp, esența universală, miezul
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sensibilele particulare, si universalele imateriale pentru a le putea extrage doar pe cele din urmă. Am putea spune, așadar, ca iluminarea este operația intelectului care evidențiază caracterul inteligibil al obiectelor, scheletul lor conceptual, realizând totodată operația de abstractizare a trăsăturilor accidentale care alcătuiesc imaginile. Ceea ce rămâne în urma acestei operații este specia inteligibila, care, asemenea imaginilor și speciilor sensibile, este cea prin care intelectul posibil cunoaște esență obiectelor extramentale, este id quo-ul cunoașterii intelective. Realizând această dublă operație, de abstractizare și de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
formală se va instaură și între formele din mințile lor. Cum e posibil acest lucru voi explica în cele ce urmează. Așa cum obiectele hilemorfice extramentale, cum este în acest caz cotletul de porc mistreț, sunt alcătuite din formă substanțială, forme accidentale și materie determinată (materia signata), aceeași constituție metafizica o au și subiecții cunoscători. Adică și Asterix, si Obelix au o formă substanțială a umanitatea a, forme accidentale și materie determinată, adică ceea ce ii individualizează a această carne și aceste oase
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în acest caz cotletul de porc mistreț, sunt alcătuite din formă substanțială, forme accidentale și materie determinată (materia signata), aceeași constituție metafizica o au și subiecții cunoscători. Adică și Asterix, si Obelix au o formă substanțială a umanitatea a, forme accidentale și materie determinată, adică ceea ce ii individualizează a această carne și aceste oase. Dacă cei doi se gandesc la un cotlet, forma cotletului care va fi în mintea lui Asterix și cea care va fi în mintea lui Obelix vor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nu e identică cu quiditatea obiectului; B. din moment ce quiditatea nu este multiplicabila în diverși subiecți cunoscători, iar speciile inteligibile sunt multipli cabile în diverși cunoscători, rezultă că speciile inteligibile nu sunt identice cu quiditatea; C. din moment ce speciile inteligibile au existența accidentala în minte, adică au un mod de a fi accidental, iar quiditatile sunt esențe, asadar au un mod de a fi universal, și ceva universal nu poate avea un mod de a fi accidental, rezultă că speciile inteligibile nu sunt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este multiplicabila în diverși subiecți cunoscători, iar speciile inteligibile sunt multipli cabile în diverși cunoscători, rezultă că speciile inteligibile nu sunt identice cu quiditatea; C. din moment ce speciile inteligibile au existența accidentala în minte, adică au un mod de a fi accidental, iar quiditatile sunt esențe, asadar au un mod de a fi universal, și ceva universal nu poate avea un mod de a fi accidental, rezultă că speciile inteligibile nu sunt identice cu quiditatea obiectului. Să le iau pe rând. Mai
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
C. din moment ce speciile inteligibile au existența accidentala în minte, adică au un mod de a fi accidental, iar quiditatile sunt esențe, asadar au un mod de a fi universal, și ceva universal nu poate avea un mod de a fi accidental, rezultă că speciile inteligibile nu sunt identice cu quiditatea obiectului. Să le iau pe rând. Mai întâi, (A), faptul ca speciile inteligibile sunt id quo-ul cunoașterii, si nu id quod-ul cunoașterii este o afirmație pe care Toma o repeta de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
prin L, unde K e similar cu L, voi cunoaște doar acele trăsături din K pe care le împărtășește cu L. În acest caz, cum mai poate exista certitudinea accesului la esență lui K, când am acces doar la trăsăturile accidentale pe care K și L le im partasesc? Claude Panaccio consideră că similitudo ar tre bui înțeles că reprezentare care implică un soi de izomorfism, oricât de abstract, dar că, în nici un caz, nu ar trebui înțeles că asimilare sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fallitur (S. th., q. 85, a. 6, co.). Răspund că filozoful, în De anima III, compară, în legătură cu această, intelectul cu simțul. Simțul nu se înșală în ceea ce privește obiectul lui propriu, cum văzul [nu se înșală] în privința culorii, decât poate [în mod] accidental, printr-un impediment în organul [de simt], ca atunci cand gustul celui care are febră judeca dulcele ca fiind amar, deoarece limba [îi] este plină de fluide dăuna toare. Dar simțul se poate înșela în privința sensibilelor comune, cum ar fi în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
poate înșela în privința sensibilelor comune, cum ar fi în judecarea dimensiunii sau a figurii, așa cum se întâmplă atunci când judeca soarele ca având treizeci de centimetri, deși este mai mare decât pământul. Și mai mult se înșală [simțul] în cazul sensibilelor accidentale, ca atunci cand judeca bilă ca fiind miere, datorită culorii asemănătoare. Și motivul pentru aceasta este evident, deoarece fiecare putere este direcționată de la sine către obiectul ei propriu, iar acestea sunt întotdeauna de același fel. De unde rezultă că, atâta timp cât puterea persistă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
speciile inteligibile nu sunt identice cu esență obiectului extramental; (b) esență nu este multiplicabila în diferiți subiecți cunoscători, deci speciile inteligibile nu pot fi identice cu esență obiectului, care este una și aceeași; (c) speciile inteligibile au un mod de accidental de a fi în mintea subiectului cunoscător; esențele sunt universale, deci au un mod universal de a fi, asadar speciile inteligibile nu sunt identice cu esențele obiectelor extramentale. Revenind la Robert Pasnau, acesta vrea să demonstreze că speciile inteligibile joacă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
fiecare entitate intermediară în parte, voi continua cu reluarea atributelor fie că reia dintre entitățile intermediare și voi încheia prin discutarea funcțiilor pe care fiecare dintre entități le joacă în procesul cunoașterii umane. Entitățile intermediare transmit informații referitoare la proprietățile accidentale sau substanțiale ale obiectelor, cum ar fi faptul că sunt de o anumită culoare, că au un anumit miros sau o anumita textura. În funcție de specificul informațiilor pe care le transmit, entitățile intermediare se pot adresa doar unei puteri cognitive sau
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cognitivă, cănd entitatea intermediară devine obiectul puterii cognitive, și una cauzala, cănd entitatea este doar cea care cauzeaza asimilarea formală a conținutului informațional pe care îl transmite către puterea cognitivă, care, astfel modificată, are acces nedistorsionat și nemijlocit la forma, accidentala sau substanțială, a obiectului extramental. În capitolul al II-lea am circumscris rolul cauzal al unei entități intermediare având în vedere cinci argumente: (1) identitatea formală, (2) statutul de id quo al entității intermediare, (3) asemănarea dintre entitatea intermediară și
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cognitive. Între formă care are un mod de a fi natural și material în obiectul extramental și puterea cognitivă actualizată de specia sensibilă există o relație de identitate for mala. Altfel spus, conținutul informațional pe care îl transmite specia, proprietatea accidentala a obiectului a culoarea, dimensiunea etc. a, este formal identică cu forma care se află în organul de simt. Acest lucru înseamnă că formele, deci și speciile sensibile care le transmit, au două instantieri diferite (dublă existența), în obiectul extramental
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
ci fiind cele prin care (id quo) acestea ajung la cunoașterea obiectelor extramentale. Și în cazul imaginilor, ca și în cazul speciilor sensibile, argumentele în favoarea rolului cauzal, notat în text cu „q“, sunt: relația de asemănare dintre imagini și formele accidentale, care au un mod de a fi natural și material în obiectele extramentale, identitatea formală, statutul de id quo al imaginilor, faptul că imaginile au capacitatea de a fi atât în obiectul extramental, unde stau pentru trăsăturile accidentale ale obiectului
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
și formele accidentale, care au un mod de a fi natural și material în obiectele extramentale, identitatea formală, statutul de id quo al imaginilor, faptul că imaginile au capacitatea de a fi atât în obiectul extramental, unde stau pentru trăsăturile accidentale ale obiectului și au, în consecință, un mod de a fi material și natural, cât și în simțurile în terne ale subiectului cunosca tor, unde au un mod de a fi intențional și imaterial, ceea ce înseamnă că, pe lângă cele trei
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
cafea nu este structura chimică a cafelei, ci cafeaua propriu-zisă din ceașcă fierbinte (statutul de id quo al intermediarului), în virtutea faptului că ambele, structura cafelei și cafeaua, împartă sesc aceeași formă (similitudo). Specia inteligibila are un mod de a fi accidental în intelect, adică esență subiectului cunoscător nu dispare dacă acesta are sau nu în minte structura chimică a cafelei, deci dacă acesta se gândește sau nu la cafea. În același timp, datorită faptului că asigura cunoașterea, care este întotdeauna despre
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Tatăl, nu simplu oșmoio" (asemănător).Termenul oșmoio", specific pentru semiarieni, este în genere respinsde Sfântul Atanasie, fiindcă el se pretează la confuzii, nu înlătură înmod expres subordinațianismul, nu afirmă suficient unitatea și identitatea de ființă, nu denumește decât o asemănare accidentală și exterioară, putându-se aplica la ființe de specii diferite, cum sunt câineleși lupul, cositorul și argintul, și fiindcă nu implică derivarea ființei asemănătoare din aceea cu care se aseamănă<footnote Despre sinoade, 41, PG, XXVI, col. 755 AC și
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Sia). Faraonii Egiptului, înțelepți, au cooperat spiritual și profitabil cu acești zei concentrând și ilustrând povestea creatoare a lumii într-o epocă, rămasă vie în istorie. Schimbând fața solului și a așezărilor, egiptenii au contemplat și cerul și veșnicia. Efemerul, accidentalul n-a constituit o preocupare expresă pentru egipteni. Natura imuabilă în esența ei i-a îndârjit timp de optzeci de secole să se opună mișcării universale, prin nemurire, prin supraviețuire. Prin apariția morții, egipteanul intră în adevărata viață la ale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și asimilat generalului, principiului. în morfologia hippocratică distingem o ierarhizare, o structurare precisă a treptelor pe care medicul trebuie să le parcurgă. Ele sunt: 1) Instruirea, studiul, receptivitatea la explicațiile și sfaturile profesorilor, cunoașterea naturii umane, a organismului uman. Nu accidental Hippocrat se ridică împotriva neștiutorilor, șarlatanilor, practicienilor falși, înșelători, vindecători cu promisiuni, magicienilor, care mai de care mai periculoși. Această reacție hippocratică are și azi motivație când atâția excroci se dau drept vindecători, bioenergeticieni, sataniști ai magiei negre 2) Cunoașterea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
copil, care, până la vârsta de un an și jumătate, nu-și poate controla micțiunea. După această perioadă se adaugă și componenta voluntară, care face din actul micțiunii un proces conștient. S-a observat că secțiunile de măduvă, apărute în mod accidental după traumatisme, nu compromit actul micțiunii dacă sunt localizate deasupra măduvei lombo-sacrate. Aceasta demonstrează că sediul comenzilor nervoase ale acestui aparat vezico-sfincterian este asigurat prin centrii nervoși în măduva lombo-sacrată. Ansamblul acestor centri alcătuiește centrul vezico-spinal Budge (fig. 132). Leziuni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și scufundați în pasiune; lacrimi adevărate la actori, care atrag altele la cei care privesc; în sfârșit, mișcări adevărate care incendiază întreg parterul și lojile toate: și lucrurile astea, spui dumneata, nu emoționează decât indirect, și nu stârnesc pasiunile decât accidental?" (Scrisoare către Părintele Caffaro cu privire la Comedie) Efectele operei sunt și mai mult de temut, dacă ne luăm după Bossuet, căci ele pătrund mai adânc în sufletul spectatorilor. În timp ce farmecul melodiei adoarme spiritul critic, spectatorul se lasă în voia magiei spectacolului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ceva din Hamlet a murit pentru noi în ziua în care l-am văzut murind pe scenă. Spectrul unui actor l-a deteriorat și nu-l mai putem da deoparte pe uzurpatorul visurilor noastre. (....) Reprezentația unei capodopere cu ajutorul unor elemente accidentale și umane este antinomică. Orice capodoperă este un simbol, iar simbolul nu suportă niciodată prezența omului (...). Absența omului mi se pare indispensabilă."13 Teatrul, după spusele lui Mallarmé în Creionat la teatru (Crayonné au théâtre 1897), este "de esență superioară
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la alți autori comici, îngemănarea, împletirea și suprapunerea situațiilor celor mai bufe cu tragediile cele mai zguduitoare. Aceasta face particularitatea scriitorului nostru și o recomandă cu o notă de originalitate chiar în literatura universală.[...] Câte cazuri de sinucidere, de morți accidentale, de înnebuniri, ne oferă alți autori "comici" și câte asemenea cazuri a înregistrat literatura română înainte și după Caragiale ?[...] Și e de observat că situația dramatică, nu o dată tragică, nu dublează numai comicul, adăugându-se în piese de un alt
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întâmplător, dacă ne gândim la angoasa destrămării imperiilor coloniale), care oferă cadrul tuturor animozităților și formelor de rasism (arabul este invariabil rău și agresiv, ceea ce este vizibil și din punct de vedere fizic; însă există și un fel de rasism "accidental", neintenționat, care recurge la stereotipii și imagini convenționale) și xenofobie (pe lângă germanofobia acută a francezilor, toate națiunile sunt ironizate, chiar dacă doar de dragul pitorescului, ceea ce denotă o "mulțumire de sine" suficientă a francezului mediu).691 Când Franța lui de Gaulle boicota
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]