7,862 matches
-
eu unic și absolut în spațiul fără număr al formei de a fi iar de aș fi cum să fie cerul tot unul tot singur tot definit de atingere ca lucind în interiorul meu poate că există un sine în sinele adâncului invocat poate o mie de sine un miliard nimeni în sine stătător stăpân înlăuntru si în ... Citește mai mult stare de falsaceasta este greutatea picioruluipus ostentativ pe brațul unui fluviusurplus de identitateacesta este desenul irisuluizvârlit simultan unui păienjeniș de lucruriaflate
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
pipăindu-și trupulsă fiu eu doar atât eu unic și absolutîn spațiul fără număr al formei de a fiiar de aș fi cum să fie cerultot unultot singurtot definit de atingere ca lucindîn interiorul meupoate că există un sineîn sinele adâncului invocatpoate o mie de sineun miliardnimeni în sine stătător stăpânînlăuntru si în ... XXI. ATAC LA PERSOANĂ, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 759 din 28 ianuarie 2013. nu există păsări care să plângă înlăuntrul oului în pana cu
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
de miresmele lor îmbătătoare, a înnoptat pe malul lacului din care își adăpa mioarele. Era o noapte cu lună plină, și Dochia a adormit pe un pat de flori, surâzând în somn. Pe la miezul nopții, când fata dormea dusă, din adâncul muntelui s-a ridicat un nor de ceață care a acoperit lumina lunii, și a învăluit într-o tandră îmbrățișare trupul fecioarei adormite...A doua zi, când a deschis ochii, soarele era la amiază. Trezită ca dintr-un somn lung
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
pe munte iar ei aveau moartea în față și nu știau cum s-o înfrunte De ce nu ești Doamne, cu noi? Pe mulți ai adus Tu la viață iată noi, apostolii Tăi vom fi morți mâine dimineață Noaptea ca păcatul, adâncul la fel Întunericul vine de dedesubt și a cuprins toată lumea aceasta de care iată, noi ne-am și rupt Strigăte-n beznă: - El e Acesta! Merge pe mare ca și pe uscat! Cheamă-mă la Tine Doamne, dacă vrei să
MERSUL PE MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352071_a_353400]
-
pe munte iar ei aveau moartea în față și nu știau cum s-o înfrunte De ce nu ești Doamne, cu noi? Pe mulți ai adus Tu la viață iată noi, apostolii Tăi vom fi morți mâine dimineață Noaptea ca păcatul, adâncul la fel Întunericul vine de dedesubt și a cuprins toată lumea aceasta de care iată, noi ne-am și rupt Strigăte-n beznă: - El e Acesta! Merge pe mare ca și pe uscat! Cheamă-mă la Tine Doamne, dacă vrei să
PRIMĂVARĂ BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352072_a_353401]
-
11 Decembrie 2012 n noaptea albă mă văd pășind pe străzi troienite îmi târâi pașii grei de omăt și mă avânt aidoma lupului în galeria de artă fețe cunoscute fețe necunoscute peisaje-nghețate pe pereții albi măști izvorâte parcă din adâncul iadului mă atașez de-un picior de lemn frumos ornamentat și mi-e ciudă că nu-l pot lua în fund să mă odihnesc o scurtă prezentare o cafea și-un pahar de vin schimb o vorbă două și mă
CEZAR C. VIZINIUCK [Corola-blog/BlogPost/352045_a_353374]
-
nu face din durere un spectacol. Metaforele țâșnesc din toate zonele ființei sale, fantezia poetei este debordantă, sondând și prelucrând continuu toate datele lumii într-o coerență revelatoare a verbului a fi care ne supune pe toți. „Ca să-mi cunosc adâncurile/ trebuie să-mi aflu malurile/ doar așa voi reuși/să număr stelele/ ce se ascund în mine” (Trebuie) reprezintă arta poetică a Eleonorei Stamate. Mustind de semnificații existențiale, intrinseci(estetice), poemele Eleonorei Stamate sondează esența lumii și prin detalii aparent
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
Mustind de semnificații existențiale, intrinseci(estetice), poemele Eleonorei Stamate sondează esența lumii și prin detalii aparent nesemnificative. În poezia Eleonorei Stamate cuvintele devin sentimente, unesc pe aproapele de aproapele său. Întreagă sa ființă se întoarce spre sine, sondându-și piscurile, adâncurile, dunele de nisip și lut primordial, pustiurile ancestrale ale destinului, care sunt și ale lumii pe care și-o asumă; ca un artizan, poeta coase scoarțe cu fire din cuvinte alese, căci doar cuvintele lumină, „în prag de mirare mă
NOI APARIŢII LITERARE ÎN COLECŢIA „LIRIK” A EDITURII ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352088_a_353417]
-
post. De multe ori noi ne gândim cu tristețe la perioadele de post care se apropie „cel trist nu primește cunună, iar cel care suspină nu biruie”[26]. Postul este metoda cea mai eficientă de a omorî păcatul ascuns în adâncul nostru. Sfântul Vasile cel Mare ne îndeamnă să alergăm cu bucurie la darul postului, unul nou și mereu în floare[27]. Știm că Moise prin post s-a urcat pe munte, chiar dacă jos la poalele muntelui lăcomia la mâncare i-
ÎNVĂŢĂTURA BISERICII NOASTRE DESPRE POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352070_a_353399]
-
din nefericire, fiecare dintre noi, într-o mai mare sau mai mică măsură, aducând prin aceste atitudini suficientă întristare, necazuri și suferințe!... Prin urmare, viața noastră cotidiană se desfășoară într-un registru spiritual foarte larg și divers ori variat: - din adâncurile păcatului și din „ceața patimilor” sau confuzia fățărniciei spre culmile virtuții și lumina dumnezeiască. În funcție de eforturile noastre ascetice este și starea noastră pe treptele ei atât de numeroase. „De pe dealurile bucuriilor - afirmă Părintele Profesor Dumitru Stăniloae - în văile necazurilor, așa
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CÂND MAREA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1330 din 22 august 2014 Toate Articolele Autorului Se răzvrătesc adâncuri, de mii și mii de ani Și stele se-oglindesc în mări fără să știe Că undeva lumina se-ascunde sub castani Și-apoi se-așază tainic, pe-un val, la cununie... Când cerul mai sărută albastrul fără grai Înmormântat
CÂND MAREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352183_a_353512]
-
ascunde sub castani Și-apoi se-așază tainic, pe-un val, la cununie... Când cerul mai sărută albastrul fără grai Înmormântat în straie de liniști și tăceri Se-mbrățișează-n mine, deși tăceri îmi dai, Un dor de nemurire și-adâncul iar îmi ceri... Și uită-mă-n albastre nuntiri fără-nceput! Mi-e bine fără tine cu cerul în oglinzi. Pe-un val ascuns de aripi, eu nu aș fi crezut Că mă vei da uitării și-ncet ai să
CÂND MAREA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352183_a_353512]
-
Sub privirea blândă a lui Dumnezeu M-am scufundat în mare de trei ori și eu Nisipul din adânc, atins de mine s-a argintat Mii de steluțe în razele soarelui au scăpărat Prin transparența apei, umbra corpului părea În adâncul mării un omuleț de catifea! După ce-am săvârșit sacrul botez, purificată Revin lin la suprafața apei, transfigurată, Soarele mă primește surâzător, mă sărută Cântecele mării, cu clipocit duios mă-ncântă Valuri mari, în simfonia triumfului se despletesc Peste trupul
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352204_a_353533]
-
trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca să fie slăviți de oameni” (Matei 6, 2), Sfântul Ioan Hrisostom denunță această tentație: „Pe bună dreptate îi numește fățarnici; nu era decât o mască a milosteniei, pentru că în adâncul inimii, nu se găsea decât duritate și inumanitate. Ei nu făceau milostenie datorită aproapelui, ci pentru slava pe care o obțineau datorită ei. Iată ultima dintre cruzimi: să cauți să strălucești atunci când altul moare de foame!” Sfântul Ioan adresează aceleași
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
în părul îndrăgăstiților // altele - mai norocoase - chiar în inima lor // celelalte vor ajunge într-o groapă comună // consemnându-se doar atât // pe aici a mai trecut o vară” ( exodul frunzelor). Săpând la temelia gândului... izvoare de simboluri sunt descătușate din adâncurile trăirilor. Lumina fragilă care pâlpâie deasupra foii albe ... așteaptă smerită... semnul poetului. Ispitele se încolăcesc, se zvârcolesc în această pânză delicată de speranță. Chinurile imaginare demonstrează că trupul este încă viu, că sufletul nu și-a consumat încă... arderea! „noapte
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
cu creanga de salcie în mînă și descoperă izvoare cu apă vie, dătătoare de tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, ar mai putea țîșni numai din inspirația lui Petre Ispirescu. Apa noastră cea de toate zilele se scoate din adîncul pămîntului de la vreo zece metri, dacă ai norocul să nu te fi ostenit în zadar. Vecinul nostru, om nevoiaș ca toți cei de pe aici, ademeniți de voluptatea masochistă de a ne căuta fericirea tocmai în disperarea noastră tradițională (săraci, dar
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
nostru, om nevoiaș ca toți cei de pe aici, ademeniți de voluptatea masochistă de a ne căuta fericirea tocmai în disperarea noastră tradițională (săraci, dar cinstiți!), a pus mîna pe sapă și s-a străduit să coboare cît mai mult în adîncul pămîntului, cu o pasiune julverniană emoționantă, ajutat de cei trei copii ai lui și de nevastă. În acest efort singuratec, de parcă s-ar fi străduit să se îngroape pe sine însuși cu o rîvnă titanică în adîncul pămîntului, vecinii l-
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
mai mult în adîncul pămîntului, cu o pasiune julverniană emoționantă, ajutat de cei trei copii ai lui și de nevastă. În acest efort singuratec, de parcă s-ar fi străduit să se îngroape pe sine însuși cu o rîvnă titanică în adîncul pămîntului, vecinii l-au ajutat cu sfaturi ignobile de genul: lasă-te păgubaș, n-o să dai de apă nici mort! - răscrăcărați pe malul gropii, iar eroul nostru, anonimul de la Maraton, celebrat de umanitate, dar neplîns de nimeni, a rezolvat conflictul
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
ea scrie cu inima-n batistă, cu șiragul de perle cristaline alunecând pe obraji, cu pana de foc a minții și mai ales, cu azurul privirii. De aceea, tot ce scrie are o valoare inestimabilă, pentru că își are ca izvor, adâncul sufletesc, monada primordială. Nici dragostea nu e ocolită în grupajele de versuri care fac parte din carte. Ea este prezentă pretutindeni, se vede, se aude, se simte, se întrepătrunde în gând curat, ieșind la suprafață cu o acuratețe perfectă, fiindcă
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
judecății, că după meritele tale ești destinat ori chinului, ori mângâierii ... ”[80]. În lucrarea „Despre suflet”, este și mai: „pentru noi infernul nu este nici vreo peșteră goală, nici o apă murdară a lumii de pe pământ, ci o întindere vastă în adâncul pământului, o adâncime ascunsă în măruntaiele lui ... ”[81], unde Iisus Hristos a petrecut intervalul de timp dintre moarte și înviere, printre Patriarhii și Profeții Vechiului Testament[82]; acolo, mai sus, stau drepții în sânul lui Avraam[83], de unde așteaptă învierea
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
durerii si suferinței. Un bănuț în mâna nevoiașului, o pâine pe masa sărăciei. Alungarea întunericului să facă loc luminii iubirii. We are the world. Nu putem aștepta nimic de la guverne, politicieni mărunți și meschini. Schimbarea spre mai bine pleacă din adâncurile conștiinței fiecăruia dintre noi. Nu putem aștepta de la alții. Nu vom primi nimic, fără a dărui iubire. Oameni dragi, este timpul să ne trezim la realitate. Noi suntem puterea lumii. Nu „ei”. Dumnezeu ne dă dar nu ne bagă și
PUTEREA IUBIRII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356434_a_357763]
-
era gol, Ajutor de unde, sfaturi cine să ne dea? Curtea noastră e pustie și alături nimenea; Omul care are unul, poate chiar mai multe joburi Tot în țăr'nă se întoarce lutul lui în zeci de cioburi Primăvara zămislește în adâncuri un tubercul Sună ceasul, stingi lumina și apoi se-nchide cercul. Referință Bibliografică: Cercul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CERCUL de ION UNTARU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356465_a_357794]
-
Teofan vine să corecteze și să „contrazică” starea noastră de spirit, conform căreia „adeseori se crede că deteriorările vieții pe care le observăm, vin din exterior, din revoluții și din schimbările lumii exterioare. În realitate totul vine din interior, din adâncul nostru, din locul menit să sălășluiască în el Domnul nostru Iisus Hristos.” Mergând pe firul roșu al cărții, autorul face deseori raportare și referire la „omul plenar, la persoana completă și integrală” care trebuie să fie pentru noi exemplul, remediul
PĂRINTELE IEROMONAH TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356428_a_357757]
-
desprindem de vâltoarea unui prezent ce sapă adânc în noi și dragostea de tot ce-i frumos și bun ne stăpânește viețile scurgându-se agale spre fântânile nepieritoarei iubiri, dăm frâu liber amintirilor, căutându-ne pe noi înșine ancorați în adâncul și farmecul lor. Dumitru Sinu, nea Mitică - așa cum m-am obișnuit să-i spun și cum de altfel îi spun toți cei apropiați -, nestăvilit povestitor al unor întâmplări din vremuri demult trecute, a știut să-și drămuiască fiecare bucățică de
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356446_a_357775]
-
sub mine asemeni valului mării sub briza de vânt. Și trupul meu cântă asemeni harpei sub mâna ta. Tu te lași pradă trupului meu precum vioara freneticului arcuș, iubirea ne-nvăluie și dulcea dorință trezește în noi uimitoare plăceri... E vraja adâncurilor, mistuitoarelor adâncuri, ce te inalță prin iubire spre sublim. Referință Bibliografică: Îți simt trupul... / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate
ÎŢI SIMT TRUPUL... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356492_a_357821]