2,436 matches
-
Zaraza. Alții cred că Zaraza este o legendă populară, fără autor. Carlos Gardel, marele cântăreț și compozitor de tangouri, argentinian, apare frecvent în literatura sudamericana, la Gabriel Garcia Marquez, Jorge Luis Borges, Julio Cortazar și Ernesto Sabato. Mircea Cărtărescu, un admirator al lui Borges, Cortazar și Marquez, îl lansează pe Cristian Vasile, interpretul Zarazei și echivalentul românesc al lui Gardel ("Gardel al nostru" - M.C.), în literatura română. Zaraza lui Cărtărescu creează o modă, căci i-au urmat un film (Supraviețuitorul), o
Zaraza () [Corola-website/Science/313871_a_315200]
-
fost însă orașul german Königsberg din Prusia Orientală (azi Kaliningrad în Federația Rusă) unde mama ei a dorit să nască, după moartea prematură succesivă a doi sugari. După nașterea Leei familia s-a întors la Kaunas. Tatăl ei,Avram Goldberg, admirator al literaturii idiș, specialist în economie, a fost fondatorul sistemului de asigurare socială din Lituania. În timpul primului război mondial împreună cu zeci de mii de locuitori evrei din regiunea Kaunas, zonă considerată apropiată de front, familia Goldberg a fost evacuată de
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
Jocurile Olimpice din 1936, de la Berlin. Conducătorul nazist Adolf Hitler a dorit să folosească Jocurile de la Berlin pentru a dovedi supremația rasei așazise ariene, însă Owens a demonstrat contrariul. Mulțimea îl adora, pentru că era un atlet adevărat, care și-a câștigat admiratori grație vitezei și agilității sale. La liceul din Cleveland, Ohio, Jesse s-a remarcat atât în probele de sală, cât și în cele de stadion. A câștigat probe importante la campionatele naționale ale atleților amatori, în 1934 și 1935, iar
Jesse Owens () [Corola-website/Science/314813_a_316142]
-
volum de versuri intitulat „Robinete cu buzele tăiate” (Brazim arufei sfataim) a apărut în anul 1954 și a fost rău primit de critici. Cea dintâi recenzie pozitivă a primit-o de la criticul Gavriel Moked, care i-a rămas prieten și admirator până la sfârșitul vieții. A publicat versuri până la sfârșitul vieții, de asemenea a scris scenarii de film, articole în ziare, s-a ocupat cu pictură și cu alte domenii artistice. Poezii ale lui au fost puse pe note și cantate de
David Avidan () [Corola-website/Science/314838_a_316167]
-
au murit înaintea sa: Day s-a sinucis în urma unei depresii din dragoste, iar Leigh de o pneumonie cauzată de alcoolism. În 1888, Bierce s-a separat de soția sa după ce a descoperit un schimb de scrisori compromițătoare cu un admirator. Ei au divorțat în 1904, iar Mollie Day Bierce a decedat în anul următor. Bierce a fost agnostic și a suferit întreaga sa viață de pe urma astmului și a complicațiilor de pe urma rănilor dobândite în război. În San Francisco, Bierce a primit
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
Școala de Arte Aplicate ("Kunstgewerbeschule") din aceeași localitate, unde urmărește cu pasiune cursurile lui Fritz Helmut Ehmke (1878-1965). Prin intermediul prietenului său, Wilhelm Schmidtbonn, intră în 1906 în contact cu Louise Dumont și Gustav Lindemann, de la teatrul din Düsseldorf. Macke, mare admirator al teatrului, execută câteva proiecte de decoruri și costume pentru o serie de reprezentații. Împreună cu Walter Gerhardt și sora acestuia Elisabeth, care îi va deveni soție patru ani mai târziu, pleacă în Italia, după care vizitează Olanda și Belgia. Macke
August Macke () [Corola-website/Science/318489_a_319818]
-
înregistrat concerte pentru vioară de Beethoven, Brahms, Sibelius, Mendelssohn, Berg, Prokofiev, trioul cu pian de Ceaikovski, sonatina de Dvořak, sonate și partite de Bach, cele 24 capricii lui Paganini, versiunea să pentru acestea din urmă fiind din cele mai populare. Admirator al artei lui Yasha Hefetz, pe care îl consideră cel mai mare violonist din toate timpurile , Perlman a ținut să acorde atenție, asemănător acestuia și lui Gedeon Kremer, si repertoriului mai puțin cunoscut (muzicii lui Erich Korngold, Karl Goldmark, William
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
fermentat. Și această supoziție a fost respinsă, considerându-se că obiceiul viticultorilor epocii de a curăța butoaiele cu arsenic nu era periculos pentru sănătatea omului, cu toate că Napoleon era un cunoscut amator de vinuri. În anul 2000, scriitorul Ben Weider, mare admirator și colecționar al unor piese originale care au aparținut lui Napoleon, a afirmat cu tărie în conferințele și interviurile acordate la televiziunea canadiană că „ Bonaparte a decedat datorită otrăvirii lente cu arsenic" și că „folosindu-se noile teste ADN această
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
În scurt timp a apărut o altă teorie, situată la extrema celei dintâi: "balada Miorița" nu poate fi decât "o creație individuală", opera unui ins înzestrat cu un talent nativ ieșit din comun. În această categorie s-au grupat toți admiratorii baladei și susținătorii obârșiei extracarpatice. Dintre ei s-a desprins un grup de radicali care au mers până la nominalizarea unor "pseudo-creatori". Cea de-a patra direcție, dezvoltată din "teoria evoluției", a pledat pentru "o creație succesivă". Spațiul românesc nu a
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
anii 1990 unii istorici ca Hans Rothfels și Theodor Schieder deși în mod diferit, caracterizează pe Bismarck ca o figură pozitivă, iar istoricul Gerhard Ritter îi reproșează într-o scrisoare adreastă lui Eyck, o atitudine antigermană. Pe când Friedrich Meinecke, un admirator al lui Bismarck, atribuie cancelarului de fier că ar fi traumatizat statul liberal german, contribuind indirect la catastrofa din 1946. Istoricul britanic Alan J.P. Taylor a publicat în 1955 o biografie controversată a lui Bismarck, în care îl descrie ca
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
Ele susțineau o abordare tradițională și rurală a artei, deși mai târziu au adoptat o politică de stânga, cunoscută sub denumirea de "Poporanism". Liderul acestei ideologii, omul de cultură Garabet Ibrăileanu, redactor până în anul 1933 al Vieții Românești, devine un admirator și prieten apropiat al lui Sadoveanu, invitându-l la o excursie pe Râul Râșca. În această perioadă, o tânără scriitoare, Constanța Marino-Moscu, l-a acuzat că a plagiat lucrările sale în "Mariana Vidrașcu", un roman în serie care nu a
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și tatăl său) în 1915. După primul război mondial, Manoilescu a fost funcționar cu rang secundar în guverne liberale și averesciene. În anul 1926, aflat într-o misiune economică în Italia, îl cunoaște pe dictatorul fascist Benito Mussolini, al cărui admirator devine. Partizan al revenirii regelui Carol al II-lea pe tronul României, Manoilescu este întemnițat în toamna anului 1927, dar este achitat la procesul ținut în 1928. În 1929, a publicat la Paris, la editura Giard, în colecția "Bibliothèque Économique
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
orientare radical contrară celei cunoscute până acum de public din "Jurnalul" său. Alături de mentorul său Nae Ionescu, afirmă autoarea, Sebastian a început prin a fi, în anii 1927-33, antidemocrat, antieuropean, împotriva parlamentarismului, adept al dictaturii, susținător al Anschluss-ului, profascist și admirator declarat al lui Mussolini. Citatele - masive - din numeroase articole semnate de Sebastian în presa vremii par să confirme afirmațiile. Dacă nu e foarte explicit că atitudinea "antiliberală" a lui Sebastian privea sistemul democrației liberale ca atare sau doar partidele omonime
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
suporta „condiția de deținut politic”. În această situație Titu Maiorescu, plecat la Viena, îi trimite prin care într-un final Eminescu este trimis la Iași, dar care este considerată „manevrarea sa până la moarte”. Iar în acest context A. C. Cuza, un admirator al marelui poet, afirmă: „Eminescu a fost un om pe deplin sănătos, un sfânt dezbrăcat de orice interes egoist [...] un geniu, din cele ce se nasc la câteva secole unul”. Din cauza tratamentului aplicat de doctorul Alexandru Șuțu, Eminescu moare pe
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
a fost acordat titlul de doctor "honoris causa" de către Universitatea din Strasbourg, iar scrierile sale despre Albania, strânse de poetul Lasgush Poradeci, au devenit "Brève histoire de l'Albanie" („Scurta istorie a Albaniei”). În București, Iorga a primit cadou de la admiratori o nouă casă în București pe Bulevardul Bonaparte (Bulevardul Iancu de Hunedoara). Coaliția s-a destrămat la sfârșitul lunii martie a anului 1920, când Ferdinand a dizolvat Parlamentul. În timpul alegerilor din vara anului 1920, Iorga a fost invitat de jurnalistul
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
dexteritatea cu care rezolva probleme dificile de aritmetică. Pasiunea lui Fermat pentru matematică l-a condus la studii și cercetări care au prefigurat calculul probabilităților și teoria numerelor. La aceasta l-a stimulat și contactul cu René Descartes, al cărui admirator sincer era. În 1652 a fost afectat de o formă a ciumei, care bântuia Europa acelor ani. A întreținut o vastă corespondență cu: Descartes, Pascal, Torricelli, Huygens, Digby, Wallis și Marin Mersenne. Fiul său, Samuel Fermat, a continuat o parte
Pierre de Fermat () [Corola-website/Science/296852_a_298181]
-
cu un an mai în vârstă ca Brod, asistă la o prelegere a acestuia despre Schopenhauer. La un moment dat, oratorul face niște observații depreciative la adresa lui Nietzsche, pe care îl consideră un impostor ("Schwindler") , ceea ce îl intrigă pe Franz Kafka, admirator al filozofului existențialist la fel ca mulți din colegii săi. Polemica aprinsă a celor doi, care va începe când Kafka se oferă să-l însoțească pe Brod acasă, devine primul episod al unei mari prietenii. Evreu energic, suferind de o
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
precum "Sulamit" și "Bar Kochba" de Avram Goldfaden sau "Dumnezeu, om și diavol" de Iacob Gordin o formă vie a iudaismului, cu mult diferită de doctrina rigidă cu care fusese obișnuit. Kafka frecventează spectacolele improvizate de la Café Savoy și devine admiratorul și prietenul actorului Ițhak Löwy, cel care îl inițiază în limba și cultura idiș. Studiază istoria, mitologia evreilor și chiar hasidismul. Fascinația lui Kafka pentru lumea teatrului idiș și pentru evreii din Estul Europei a fost văzută de mulți biografi
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
citește "Noaptea de noiembrie".. Maiorescu l-a aplaudat, dar în jurnalul personal consemnează că nu a fost impresionat de poezie. Dar poezia este lăudată de Bogdan Petriceicu Hașdeu, care deși era antijunimist, se afla în audiență. Deși era un mare admirator al "Bardului de la Mircești", pe parcursul anului 1882, după decernarea Marelui Premiu al Academiei lui Vasile Alecsandri, în anul 1881 pentru întreaga sa operă, Macedonski izbucnește fără reticențe, scriind o analiză critică în trei numere ale "Literatorului" (nr. 8, 9, 10
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
considerat fondatorul școlii naționale muzicale grecești. În secolul al XX-lea, compozitorii greci au avut un impact important asupra dezvoltării muzicii clasice moderne și de avangardă, cu figuri ca , și . În același timp, compozitori și muzicieni ca , , , și au căpătat admiratori pe plan internațional, muzica lor incluzând coloane sonore de film, cum ar fi , , , , , . Compozitori americani de origine greacă sunt și . Între muzicienii și cântăreții notabili în domeniul operei și muzicii clasice din secolele al XX-lea și al XXI-lea
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
Juan Gris sau Diego Rivera, precum și scriitorii André Salmon, Guillaume Apollinaire și Max Jacob. În perioada de început, stilul său nu este încă definit iar ușurința execuției îi lipsește, lucrările sale oscilează între expresionism, fauvism și pastișarea lui Toulouse-Lautrec. Un admirator al său, doctorul Paul Alexandre, îl susține și îl convinge să-și expedieze lucrările la "Salonul Artiștilor Independenți", unde, în martie 1908, Modigliani va expune șase tablouri. În septembrie 1909, Modigliani se mută din Montmartre în "Cité Falguière", un cartier
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
care a aplicat astfel primele efecte sonore, prin cuplarea la mixer a doua magnetofoane. Revenirea trupei pentru un concert în "Hyde Park" adună un public de peste 100.000 de spectatori. Pink floyd se bucură acum de o recunoaștere necondiționată din partea admiratorilor tuturor genurilor muzicale: de la clasic la jazz, pop și rock. Urmează experimentul muzical "Meddle". "Financial Times" îl caracterizează că un success nemaiîntâlnit al trupei. Piesă "Echoes" de pe album este semnificativă pentru evoluția în concert a trupei și va deveni nelipsita
Pink Floyd () [Corola-website/Science/298317_a_299646]
-
era comparabilă cu cea a Teatrului Foarte Mic de la noi. Urmează o perioadă foarte fecundă, în care autorul prezintă, an de an, câte o nouă piesă. Sălile de teatru rămân goale, dar treptat începe să se formeze un cerc de admiratori care salută acest comic ivit din absurd, unde insolitul face să explodeze cadrul cotidian. Teatrul cel mai de seamă al Franței, "La Comédie Française", prezintă în 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, "Setea și Foamea" și apoi piesa
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
Jazzistul Toots Thielemans și cântărețul Jacques Brel au devenit celebri. În muzica pop/rock, Telex, Front 242, K's Choice, Hooverphonic, Zap Mama, Soulwax și dEUS sunt celebre. Pe scena heavy metal, formații ca Machiavel, Channel Zero și Enthroned au admiratori în toată lumea. În Belgia a apărut și s-a dezvoltat genul de muzică electronică New Beat. Belgia a dat lumii mai mulți scriitori celebri, între care se numără poetul Emile Verhaeren și romancierii Hendrik Conscience, Georges Simenon, Suzanne Lilar și
Belgia () [Corola-website/Science/297190_a_298519]
-
gândul acestuia de a se retrage într-o mănăstire. Ultimii ani din viață începând cu anul 1975, Constantin Noica și i-a petrecut la Păltiniș lângă Sibiu, locuința lui devenind loc de pelerinaj și de dialog de tip socratic pentru admiratorii și discipolii săi (vezi "Jurnalul de la Păltiniș" de Gabriel Liiceanu). Se stinge din viață la 4 decembrie 1987. A fost înmormîntat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniș, după dorința sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoți în
Constantin Noica () [Corola-website/Science/297472_a_298801]