7,836 matches
-
un discurs despre mitologia personajului, iar dorința de pământ drept o aspirație spre tanatic. În opoziție cu interpretările tradiționale se situează și Introducere în opera lui I. Al. Brătescu-Voinești (1997), unde nuvelistica acestui scriitor este văzută ca o posibilitate de afirmare a ezitării funciare între claustrare, intimitate și conformism, având ca rezultat însingurarea naratorului în limbaj. Metoda practicată de M. este una complexă, alcătuită din elemente de naratologie, psihanaliză, sociologie, estetica receptării, istoria mentalităților, stilistică. El nu se oprește asupra unei
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
în vederea constituirii unui concept (deci o metaforă de natură autoreferențială). Cele mai multe discipline informaționale (inteligența artificială, teoria informației, cibernetica, informatica, teoria comunicării ș.a.) s-au constituit pe baza unor „metafore fondatoare”. O situație asemănătoare se prezintă în domeniul metaforei poetice: de la afirmarea expresivă a unei lumi existente se trece la instaurarea unor lumi noi, metafora fiind principala modalitate de constituire a sensurilor. În strategia personajelor teatrale punctul de plecare îl constituie asocierea la o piesă de teatru a unei matrice bidimensionale, unde
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
MATEESCU, Stelian (1903, Craiova - 1976, București), eseist. Dintr-o familie de oameni simpli, M. a manifestat încă din adolescență o teribilă voință de afirmare intelectuală. A urmat la București Facultatea de Litere și Filosofie, secția filosofie, plecând apoi la studii în capitala Franței. Citea enorm, în mai multe limbi, cu o încordare și o meticulozitate ce l-au speriat până și pe Mircea Eliade
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
păgân și creștin (1884). Datinile, ca și basmele, publicate cu comentarii sub titlul Descoperiri mari în povestele (basmele) românilor în „Albina” (1871-1874 ), sunt interpretate în sensul stabilirii a cât mai multe corespondențe între mitologia română și cea romană. Tot pentru afirmarea specificului național etnograful a preconizat ideea înființării unui muzeu al portului popular românesc. A redactat pentru Enciclopedia română, publicată de C. Diaconovici (I-III, 1898-1904), articolele Basm, Bradul mortului, Buzdugan, Dumnezeu după basmele române, Grădina în poveștile românești, Iorgovan, Mitologia
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
cotidianului «Tribuna da impresa», am avut ocazia să împlinesc un meșteșug asemănător... Același lucru îl încerc din 1965 încoace în Honolulu în paginile «Scrisorii internaționale de poezie Mele» (cuvânt care în limba hawaiană înseamnă poezie) și acest efort a însemnat afirmarea celei dintâi generații de poeți tineri într-un stat al Americii, cunoscut mai mult pentru ananas, turism și «hule» din Waikiki. Cam în același timp am risipit în reviste și suplimente literare din America Latină și Europa numeroase traduceri, mai cu
MELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288082_a_289411]
-
și hieroglifica măsurătorilor Deoarece unitățile de măsură locale erau stabilite În funcție de nevoi practice, ele reflectau anumite particularități legate de culturile zonei și tehnologia agricolă folosită, variau În funcție de climat și de mediu, reprezentau „un atribut al puterii și un instrument de afirmare a privilegiilor sociale” și se aflau „În miezul luptei Înverșunate de clasă”, constituind o problemă foarte acută pentru conducerea statului. Eforturile de a simplifica sau standardiza unitățile de măsură sunt recurente de-a lungul Întregii istorii a Franței, fiecare revenire
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
al coerciției și cu cel tanzanian - În ceea ce privește motivația sa ostentativă. Dincolo de fondul socialist comun și de vizitele oficiale efectuate de autoritățile etiopiene În Tanzania pentru a vedea cum se derulează aici programul, pare să existe o afinitate mai profundă Între afirmarea autorității statului În zonele rurale, pe de o parte, și rezultatele obținute și planurile efective, pe de altă parte. Continuitatea dintre planurile lui Nyerere și cele ale colonizatorilor este evidentă În cazul Tanzaniei. În Etiopia, care nu a fost niciodată
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Negativismul tinerei generații și urmarea lui, Noua spiritualitate românească ( Constructivismul) (din care a finalizat doar un fragment), propun, la un mod rechizitorial și cinic, o revizuire a ierarhiei valorilor clasice ori contemporane, multe dintre ele fiind văzute ca piedici în afirmarea unei noi spiritualități. Prin prisma autenticității date de experiență (de trăire) și a vitalismului energetic, I., în numele „generației cu idolii uciși”, reține ca modele de creativitate activă, „substanțialistă”, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Ion
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
evocând fie plaiul transilvan aflat sub „stea fatală”, fie conturând portrete emblematice precum mama, dăscălita, clopotarul, morarul, cioplitorul de cruci, crâsnicul. În succesiunea lui Octavian Goga, St. O. Iosif și Aron Cotruș, I. scrie mai cu seamă o poezie a afirmării valorilor transilvane, ca în această drastică imprecație: „Vouă ce v-a dat Ardealul, / Ce vă leagă de Ardeal? / Nouă: Sarmizegetusa, / Cu viteazul Decebal, // Maramureșul pe Dragoș, / Falnic descălecător, / Și Sălajul pe Bărnuțiu, / Meșterul cuvântător. // Vouă ce v-a dat Ardealul
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
Drum de neliniște, pot fi aflate informații indirecte tocmai din „Însemnări sociologice”, care o „întâmpină” pe sora sa mai mică. Scopul revistei era să întemeieze „noua spiritualitate românească”, cuvântul „Iconar” fiind ales să „devină lozincă și simbol de activitate”, însemnând „afirmarea unei concepții de artă, în care întoarcerea către icoanele sufletului se lămurește din nădejdi spirituale”. Deși preponderent literară, publicația nu s-a sfiit să atace în spirit naționalist, urmând îndemnul lui Emil Cioran - pe care îl citează - de a-i
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
care își încetase temporar apariția, deoarece se intenționa scoaterea unei noi serii. Faza de tranziție este reprezentată de ziarul „Momentul” al lui G. Ibrăileanu și de Î.l., care avea scopul de a regrupa și reîmprospăta forțele pentru o nouă afirmare „viețistă”. În poezie se remarcă G. Topîrceanu cu Rapsodii de toamnă, Balada munților, Balada morții, Demostene Botez, care și susține financiar revista, prezența grupului ieșean format din Al. O. Teodoreanu, Otilia Cazimir, Mihai Codreanu și tânărul Al. A. Philippide, debutant
INSEMNARI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287557_a_288886]
-
Chișinău, 1972; Poezia negrilor americani, Chișinău, 1973; Ianis Rainis, Adie vânt, Chișinău, 1975; Poezie americană, îngr. și pref. trad., Chișinău, 1977; Imant Ziedonis, Basme în culori, Chișinău, 1982 (în colaborare cu Elena Curicheru-Vatamanu). Repere bibliografice: Vitalie Manolescu-Tulnic, Monolog la o afirmare poetică, „Nistru”, 1965, 4; Aurel Ciocanu, Ion Vatamanu. Profil literar, „Cultura”, 1965, 19 iunie; Ion Ciocanu, Transfigurare, „Moldova socialistă”, 1965, 11 august; Gheorghe Chira, Călătoria lui Atomică, „Cultura”, 1966, 26 martie; Ion Ciocanu, Ion Vatamanu. Profil liric, „Tinerimea Moldovei”, 1966
Intreaga poezie a lui este o înlănţuire de idei fanteziste. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287568_a_288897]
-
imputa că își ținea examenele foarte rar, nu respecta datele fixate, lipsea mult din țară, era ocupat cu diverse comitete și comisii. Ceea ce nu se poate nega însă este faptul că manifestările I. de L. au creat ambianța propice pentru afirmarea unui număr apreciabil de studenți care vor deveni nume cunoscute. Revistele care i-au oglindit orientarea au fost „Falanga”, seria 1926-1929 („revistă gălăgioasă și absurdă” - aprecia G. Călinescu), și „Buletinul Institutului de Literatură” (1921-1929). Alte reviste care au susținut Institutul
INSTITUTUL DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287564_a_288893]
-
Stagiunea la Teatrul Mic, RL, 1975, 42; Ovidiu Constantinescu, Bivalențe artistice, VR, 1975, 12; Florin Tornea, „Nu suntem îngeri”, TTR, 1975,10; Romulus Diaconescu, „Nu suntem îngeri”, R, 1976, 2; Mircea Ghițulescu, „Nu suntem îngeri”, ST, 1976, 4; Margareta Bărbuță, Afirmarea pe scenă a idealului etic, CNT, 1976, 38; Ileana Lucaciu, Fără șabloane, SPM, 1978, 391; Radu Anton Roman, „Goana”, RL, 1978, 27; Natalia Stancu, „Goana” de Paul Ioachim la Teatrul Giulești, „Scânteia”, 1978, 11163; Cristina Dumitrescu, „Goana” de Paul Ioachim
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
lui erau țărani săraci. După studii medii la Slatina și Constanța, a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, lucrând apoi ca profesor, voiajor comercial, bibliotecar. Debutează în 1934, la „România literară” (condusă de Liviu Rebreanu). Începuturile afirmării sale literare sunt legate de criticul E. Lovinescu, care l-a „descoperit” în împrejurări evocate într-un text publicat în „Adevărul” (februarie 1936), sub titlul Un nou Creangă, și inclus ulterior în Memorii, sub titlul Un țăran descălecat în literatură
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
legii e larg acceptat). Legile stabilesc relații între variabile, variabilele fiind concepte care pot avea diferite valori. Dacă a, atunci b, unde a se refer) la una sau mai multe variabile independente, iar b - la variabilă dependent); formal, aceasta este afirmarea unei legi. Dac) relația dintre a și b este invariant), legea este absolut). Dac) relația este foarte constant), deși nu invariant), atunci legea ar fi exprimat) în urm)torii termeni: daca a, atunci b cu o probabilitate x. O lege
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
este, in egal) m)sur), o schem) analitic), si un postulat”. În calitatea sa de ,,schem) analitic)”, sau de ,,construct intelectual”, sistemul este un mod de a organiza date bogate și complexe. Sistemele sunt abstracții. Că postulat, sistemul este o afirmare a faptului ,,c) exist) pattern-uri distinctive ale relațiilor și variabilelor cheie, care pot fi recunoscute f)r) artificialitate sau arbitrarietate”. Prin urmare, sistemele sunt și realit)ți, noțiune care va domina opera lui Hoffmann. Pasajul care urmeaz) constituie un
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
secole de involuție în urma prăbușirii Imperiului Roman în Occident, de declin politic și militar, de contracție teritorială sub apăsarea popoarelor migratoare din interiorul continentului, din nordul scandinav și îndeosebi din Mediterana, Europa occidentală și-a regăsit echilibrul și capacitatea de afirmare în raport cu puterile ostile în cursul secolului XI. Rezultat al acumulărilor multiple de putere în sfera demografiei, a economiei și în general a vieții sociale, a constituirii unei forțe militare redutabile, alcătuită din cavalerii îndelung antrenați în mânuirea armelor, și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Mușata), mama lui Petru I. Este posibil ca și acesta din urmă, la fel ca și Lațcu I (1365-1377) să fi îmbrățișat pentru un timp religia catolică. • Ján Sýkora, Poziția internațională a Moldovei în timpul lui Lațcu: luptă pentru independență și afirmare pe plan extern, în „Revista de Istorie“, București, 28, 1976, nr. 8 (în continuare: Sýkora, Poziția internațională), p. 1142 și urm.; Ștefan S. Gorovei, Poziția internațională a Moldovei în a doua jumătate a veacului al XIV-lea, în „Anuarul Institutului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
doua jumătate a secolului XIX. Printre temele care au provocat nesfârșite dezbateri se numără, deloc întâmplător, și cea privind perioada și direcțiile din care a pătruns la nord de Dunăre liturghia în limba slavă. A. D. Xenopol, de pildă, considera că afirmarea slavonei în biserica românească datează chiar din epoca Fraților Apostoli Constantin (Chiril) și Metodie 10, pentru ca, la scurt timp, Nicolae Iorga să lege „cuvintele slave sau slavo-grecești care numesc părțile slujbei“ și „feluritele rugăciuni și cântări“ din limba noastră liturgică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
catolicism a principelui Nicolae Alexandru, iar pentru Moldova legăturile strânse cu Biserica Romei ale domnilor Lațcu I și Petru I - de la cumpăna secolelor XIV-XV, mai întâi la sud, iar mai apoi și la est de Carpați, se poate vorbi despre afirmarea definitivă a „partidei panortodoxe“. Alături de realitățile confesionale interne, marcate mai ales de predominarea covârșitoare a creștinilor de rit oriental asupra catolicilor − realitate pe care domnii munteni și moldoveni nu o puteau ignora −, la consolidarea elementului ortodox, inclusiv a celui din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
viața religioasă și culturală, unii dintre ei fiind trimiși chiar în misiuni diplomatice sau așezați în Scaune mitropolitane din afara Bizanțului. Modificările de accent în orientarea religioasă și culturală a celor două țări românești la sfârșitul „secolului întemeierilor“ și începutul „secolului afirmărilor“ • Anton-Emil N. Tachiaos, Die Aufhebung des Bulgarischen Patriarchats von Tirnovo, în „Balkan Studies“, Thessaloniki, 4, 1963, p. 67-82. 22 DRH, A, I, nr. 54, p. 79-80; nr. 124, p. 175-177; nr. 156, p. 214-216; nr. 163, p. 227-229; nr. 176
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ei sunt stăpâni de pământ. Și înalții clerici proveneau dintre boieri, având, în același timp, preocupări intelectuale remarcabile. Cu alte cuvinte, a existat o suprapunere a elitelor. Este, în opinia noastră, consecința faptului că apartenența la pătura boierească a determinat afirmarea celui înzestrat cu talent să se exprime liber, într-un climat politic propice manifestărilor de natură culturală. N. Iorga a sesizat un aspect revelator pentru condiția elitarului în epocă, atunci când scria despre operele mitropolitului-învățat din a doua jumătate a veacului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mitropolitul Ștefan Simion în Predoslovia cătră cititori 40. Demersuri simultane în activitatea lui Eustratie logofătul și Udriște Năsturel al doilea logofăt, Nicolae (Milescu) spătarul, Miron Costin sau Dosoftei și Constantin Cantacuzino stolnicul. Literatura istorică a fost, precum se știe, calea afirmării curentului umanist. Un nobil scop, o datorie în același timp, din partea celui care scrie; Miron Costin, în cuvântul către cititori, din De neamul moldovenilor: „Să încep osteneala aceasta, după atâtea vacuri de la discălecatul țărâlor cel dintăi de Traian împăratul Râmului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
după 1821, la mișcarea de renaștere a elenismului, contribuind totodată și la dezvoltarea culturii române, fără conștiința rivalității, cel puțin într-o primă fază. Paul Cornea nota că la începuturile modernității nu exista ostilitate pe planul culturii împotriva grecismului, iar afirmarea personalității naționale românești se produce - cel puțin pentru o vreme - în condițiile cooperării și nu ale confruntării 8. În același sens, Cornelia Papacostea-Danielopolu ajungea, într-un studiu asupra filelenismului românesc din perioada 1818-1830, la concluzia că „antifanariotismul românilor“ nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]