3,337 matches
-
aceleași glas înghețat, dar furios, punându-i întrebările de dinainte, la care nu mai afla răspuns, și vorbele lor înverșunate se amestecau, umplând casa, nici măcar nu se ascultau unul pe celălalt, tonul devenise violent și insultător, în vreme ce ea se plimba agitată prin cameră și el o privea fix de pe sofa, în vacarmul crescând al glasurilor lor, până s-a auzit bufnitura cu care motanul sărise speriat de pe scaunul din spatele biroului pe parchet, miorlăind și repezindu-se spre ușă. Atunci Ioana Sandi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
gâtul ei, ea s-a smucit, așezându-se mai departe. „Ce, nu-ți mai plac?“, zise bărbatul. „Avem gusturi mai de soi?“ Se uita la el cu o expresie neagră și mândră, își scutura părul blond și respira repede și agitată. Dar bărbatul n-o mai privea, parcă o uitase. „Cum e, băiete?“, i-a zis lui Andrei Vlădescu. „Ce anume?“ „Las-o moartă! Ce, n-ai futut-o până acum?“, spuse bărbatul scuturând scrumul țigării pe jos până să apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ea dorește.“ „Prostii. E nebună.“ Și după alt timp: „Hai cu mine acasă să-ți fac o cafea și să-mi povestești. Hai, domnule, nu te mănâncă nimeni. Și pe urmă ea nici nu-i acasă. Poți veni.“ Se plimba agitată și energică prin holul imens transformat în sufragerie și Andrei Vlădescu sorbea încet din cafea. „Nu se poate“, zicea. „Vezi-ți de treabă, e o glumă a ei, vrea să te încerce. Vorbesc eu cu ea.“ „Nu trebuie. Nu, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
amestece, pentru că n-ar face decât rău. Nu poți impune sentimente cuiva. Nu trebuia să vă spun, nu știu ce mi-a venit. Dar n-am vrut să... n-am vrut să credeți că aș fi părăsit-o.“ Nu-l asculta. Umbla agitată prin încăpere, voinică și impunătoare. Izbucnea din nou: „Și ce-o să spună lumea? Am prietene care știu că se pregătește să se mărite... Aveați de gând să vă căsătoriți, nu-i așa? Ce-o să spună lumea?“ Cafeaua i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unor sentimente pentru tine și să... Nu vreau, înțelegi?“ Se ridicase și mergea de la sofa la birou și la ușa deschisă a balconului, repede și unduindu-și nervos clinurile fustei. Își împreunase mâinile în dreptul sânilor, cum făcea întotdeauna când era agitată. Se uita o clipă la Andrei Vlădescu și își relua mersul, vorbind. Nu mai era distantă și apa aceea de mulțumire de pe chipul ei dispăruse. „Dar nu înțelegi“, spunea Andrei Vlădescu. „Sau n-ai înțeles și e totuna. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în vreun fel. Nu vreau să ajung precum colega aia a ta, Roman, o mamă a răniților, înțelegi?“ „Te iubesc.“ „Te rog, încetează!“ S-a uitat câteva clipe la el, și-a aprins o țigară și și-a reluat mersul agitat. „Încetează, te rog.“ „Dar te iubesc, Ioana“, și glasul lui era palid, de parcă n-ar fi avut curajul să vorbească și îl acoperea imediat izbucnirea ei, care se întorsese din mersul agitat, ridicând vocea: „O, Doamne! Nu pricepi că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aprins o țigară și și-a reluat mersul agitat. „Încetează, te rog.“ „Dar te iubesc, Ioana“, și glasul lui era palid, de parcă n-ar fi avut curajul să vorbească și îl acoperea imediat izbucnirea ei, care se întorsese din mersul agitat, ridicând vocea: „O, Doamne! Nu pricepi că n-are rost?! N-ai spus vorba asta aproape trei ani și eu am așteptat-o și am tot așteptat-o ca o proastă la nesfârșit și acum te trezești spunând-o. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
O soră a intrat s-o cheme la patul unui bolnav, a repezit-o, s-aștepte, s-aștepte, s-aștepte, că doar nu se prăbușește lumea. Continua să vorbească, plimbându-se acum în lungul cabinetului, o masă voinică de alb agitat. Și a izbucnit: „I-am spus de atâtea ori! I-am spus de atâtea ori să-și găsească un alt bărbat, cu altă meserie, nu unul care cunoaște lumea și care... I-am spus și nu m-a ascultat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Amândoi sunt la fel de răi. Mortimer începu să-i mângâie ceafa. Simțea că e nervoasă. — Iubito, tremuri. Nu știu ce am. Se așeză lângă ea și ea se cuibări instinctiv la pieptul lui, ca o pasăre care își caută un refugiu. Sunt foarte agitată. Mi-e groază să mă confrunt cu ei. Dacă ți-e teamă de Tabitha... — Nu doar de Tabitha... — ...poți fi liniștită. S-a schimbat cu totul în ultimii doi ani. Chiar a stat puțin de vorbă cu Lawrence după-amiază. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mi se ceruse să-mi exprim și eu părerea. Nu știu cum să redau impresia pe care mi-a făcut-o starea de spirit a Tabithei în dimineața aceea. Mi-a spus ce se întâmplase, foarte calmă, fără a părea șocată sau agitată; dar sub acest calm aparent, se întrezărea atâta deznădejde, atâta dezamăgire... Ultima ei speranță se spulberase, gustul libertății se risipise, îi fusese răpit... eu nu sunt nici pe departe un sentimental, Michael; îmi sunt total străine sentimentalismele muierești, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
absorbit atât de mult încât n-am auzit fluierul conductorului; abia de-am observat că trenul s-a pus în mișcare; am fost doar vag conștient că ușa vagonului meu s-a deschis pentru a lăsa să intre o persoană agitată, cu răsuflarea întretăiată, care s-a prăbușit pe un scaun la câteva rânduri de mine. Abia când prindeam viteză prin cartierele mărginașe ale Londrei, am înregistrat prezența ei, mi-am ridicat privirea și am recunoscut femeia brunetă din metrou. Inevitabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prima oară fața cu atenție, am observat lipsa de umor din ochii și linia gurii ei și urmele unei grimase solemne care-i încrețeau fruntea într-o încruntătură permanentă. Continuă să citească. Am mai așteptat vreo cinci minute, tot mai agitat. M-am foit ostenativ pe scaun, m-am și ridicat de vreo două ori ca să scot obiecte inutile din geanta așezată în plasa de deasupra; și în cele din urmă, nu mi-a mai rămas decât să recurg la trucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
deloc; și din când în când țevile gâlgâiau, șuierau și se zguduiau vizibil pe lângă pereți, dislocând bucăți de gips). N-am putut suporta decât vreo cinci minute și am vrut ies să mă plimb când Fiona se întoarse, congestionată și agitată. — Ai ieșit deja? am spus. A durat cam puțin. — Nu-mi găsesc fișele, spuse ea, trecând pe lângă mine și îndreptându-se spre ieșire. Am fugit după ea. — Cum? Eram din nou afară. Era un frig cumplit. Ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întrebat-o. A răspuns că da, dar că nu crede că se poate ridica încă. Am spus că mă duc să-l sun pe doctor. A dat din cap. Am întrebat-o unde era numărul de telefon. Între respirații scurte, agitate, a reușit să spună: telefon. Era un carnet de adrese lângă telefonul din hol. Mi-a luat un minut sau două ca să-mi amintesc numele doctorului. — Doctor Campion? am spus când mi s-a răspuns și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la resurse umane că-ț trebe card cu poză. Trebuie că Îl privisem cu recunoștință, pentru că a părut jenat când mi-a Împins registrul pe birou. — Ei, hai, completează formularu’ ăsta. Și baftă azi, fătuco. O să-ț trebuiește. Eram prea agitată și extenuată În momentul acela ca să-i cer să se explice, și-apoi, nici nu prea aveam nevoie. Cam singurul lucru pe care apucasem să-l fac În săptămâna care trecuse de când acceptasem postul până În ziua În care urmam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cacao În minuscula bucătărie din garsoniera ei din Morningside Heights. Lenevisem amândouă toată după-amiaza de vineri - ne oprisem din vizionat numai ca să fumăm și să tragem o fugă până la Blockbuster să Închiriem alte filme. După-amiaza de sâmbătă ne găsise cam agitate, așa că am dat o raită prin SoHo pentru câteva ore. Ne-am cumpărat fiecare câte un top scurtuț pentru petrecerea de Anul Nou de la Lily și am băut câte o cană uriașă de lichior de ouă la o cafenea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
alta se ruja, se rimela și Își aranja sutienul fără măcar să-și Încetinească goana frenetică. În timp ce redactorul-șef ieșea În fuga mare din toaleta bărbaților, am aruncat o privire dincolo de el și l-am văzut pe James, cu o expresie agitată, verificând dacă are scame pe puloverul negru de cașmir și umplându-și gura cu bomboane de mentă. Afară doar de cazul În care erau instalate boxe În toaleta bărbaților tocmai pentru asemenea situații, nu-mi prea dădeam seama cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dispreț și mi-am dat seama că urlasem. Mă scuzați, am zis În timp ce mă străduiam să-mi recapăt răsuflarea. Tocmai am aflat că editorul nostru e În drum spre birou și nu eram pregătiți, așa că toată lumea e un pic cam agitată. De ce mă justific față de femeile astea? — Dumnezeule, trebuie că lucrezi pentru Miranda! Stai să ghicesc. Ești noua asistentă a Mirandei, nu? Te cheamă Andrea, nu-i așa? Bruneta cu picioare lungi mi-a zâmbit cu ceea ce trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar fără succes. Ai putea cumva să-mi spui dacă e În partea de est sau de vest a Manhattan-ului? Sau poate Îți amintești chiar numele?ă s-a risipit ca un fum prin unghere ascunse ale creierului meu extrem de agitat. Nu am trecut Întrebarea În Buletin, după cum cerea protocolul; am cerut permisiunea de a intra În biroul ei și - probabil fiind atât de șocată de tupeul meu de a-i vorbi fără să mi se fi adresat - a aprobat. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am pornit‑o prin bar În căutarea lui. L‑am găsit sprijinindu‑se În mâna dreaptă și stând de vorbă cu un bărbat mai În vârstă, de vreo cincizeci de ani, Îmbrăcat Într‑un costum foarte elegant. Christian gesticula extrem de agitat, vânturându‑și mâinile prin aer, cu un aer Între amuzat și iritat la maximum, În vreme ce bărbatul grizonat Îl privea respectuos. Eram Încă prea departe de ei ca să aud ce discutau, dar trebuie să mă fi uitat cam fix, pentru că ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Regina n‑o să aștepte mai mult cafeaua ei. Ne vedem diseară - abia aștept. Eduardo mi‑a permis să intru după ce i‑am cântat doar două strofe - la alegerea mea - din cântecul We Did’t Start the Fire, iar Miranda vorbea agitată la telefon când i‑am pus cafeaua pe colțul din stânga biroului ei. Mi‑am petrecut tot restul după‑amiezii certându‑mă cu toți asistenții și redactorii pe care i‑am putut găsi la New York Post, insistând că eu le cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și pentru că nu fusesem destul de isteață ca să găsesc o metodă de a evita cu totul vama franceză. Mi‑am sprijinit fața, Într‑un fel cam necioplit, de geam și m‑am uitat afară În timp ce limuzina Își croia drum pe străzile agitate ale Parisului. Femeile păreau mult mai Înalte, iar bărbații mult mai plăcuți la Înfățișare și aproape toți trecătorii păreau bine Îmbrăcați, supli și cu o alură regală. Fusesem o singură dată la Paris până atunci, dar venisem cu rucsacul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Kay bănuia că nu-l speriau Îngerii edwardieni, bolnăvicioși ai domnului Leonard, ci gîndul c-o s-o-ntîlnească pe ea. Probabil presupunea că ea bîntuie mansarda ca o fantomă sau o nebună. Într-un fel, nu greșea. Pentru că, uneori, se plimba agitată, așa cum se zice despre nebuni. Alteori stătea ore În șir nemișcată, mai nemișcată ca o umbră, urmărind cum umbrele se tîrăsc pe carpetă. Apoi i se părea că s-ar putea să fie, Într-adevăr, o fantomă, că ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
epuizați. Fraser Își scoase chibriturile și pipa. Acum flacăra era mult mai strălucitoare, pentru că se Întuneca. Își coborî mînecile și-și prinse butonii, iar Duncan simți că tremură. Urmăriră mișcările fluviului. Doar În cîteva clipe, suprafața apei Își pierduse aspectul agitat, neliniștit. Țărmul se Îngustase deja, apa se strecura Înainte de parcă ar fi fost limba aspră a unei pisici - măcina pămîntul cu fiecare lovitură și clipocit. Apoi trecu În viteză un remorcher, făcînd valuri - se ridicară și se retraseră, apoi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să și-o imagineze. Își apăsă degetele În orbite și-și trimise gîndurile peste străzile din Marylebone, pînă cînd simți prezența Juliei, extraordinar de vie și reală. O văzu stînd În biroul ei de-acasă, tăcută, singură, poate plictisită sau agitată, poate gîndindu-se și ea la Helen. I se făcu atît de dor de Julia Încît Își simți dorul ca pe o durere intensă sau o boală. Deschise ochii și văzu telefonul. Dar nu era cazul să sune Într-o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]