2,546 matches
-
gaz, poate fi considerată, la prima vedere, incompletă. Ambiguitatea este dată de semnul lingvistic gaz și de expresia din care acesta face parte ochii pe gaz. Trăsăturile semantice principale ce se pot găsi la intrarea lexicală gaz sunt: stare de agregare gazoasă sau lichidă; ușor combustibil; periculos ș.a. În consecință, cele mai frecvente colocații În care cuvântul poate fi găsit sunt: gaze naturale, gaz metan, gaz de sondă, gaz (petrol lampant); a arde gazul degeaba (a nu face nimic) ș.a. În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
și anorganici). 14.2.2. Prostaciclina PGI2 este generată de către microzomii vaselor sanguine; capacitatea peretelui vaselor mari de a sintetiza PGI2 este mai mare la nivelul intimei și scade progresiv către adventice. PGI2 este cel mai puternic inhibitor cunoscut al agregării plachetare și un vasodilatator al tuturor paturilor vasculare testate, find un agent hipotensor puternic. In numeroase teritorii vasculare o parte din relaxarea și hiperpolarizarea endotelio-dependentă a mușchiului neted vascular este mediată de prostaciclina de origine endotelială. Prostanoizii vasodilatatori induc relaxare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
metabolice majore: calea ciclooxigenazei, cu formare de prostaglandine și calea lipooxigenazei, cu formare de leucotriene. Prostaglandinele pot fi vasoconstrictoare sau vasodilatatoare; PGE2 are un rol important în cursul perioadei perinatale deoarece ajută la constricția ductului arterial. De asemenea, prostaglandinele influențează agregarea plachetară, sunt implicate în bronhoconstricția din astm și sunt active în alte sisteme, cum ar fi cascada kalicreină-kinină. Leucotrienele produc constricția căilor aeriene și au un rol important în răspunsurile inflamatorii și în astm. Plămânul are rol și în mecanismele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
tubular, pe care le întorc în circulația generală prin intermediul venelor interlobulare. Vasa recta "Vasele drepte" sunt fascicule de vase subțiri, dar în general mai mari decât capilarele peritubulare, derivate din vasele arcuate, care transportă sângele în și din zona medulară. Agregarea paralelă a fluxului arterial și venos creează un sistem de schimb în contra-curent în așa fel încât fluxul sanguin să nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
proximal, este denumit „contort” deoarece este răsucit. Fiecare tub distal se întoarce către polul vascular al corpusculului renal. La acest nivel, peretele tubului distal ce intră în contact cu celulele aparatului juxtaglomerular formează macula densa („pata densă”), numită astfel datorită agregării nucleilor celulelor epiteliale în peretele tubului distal. Tubii distali sunt de obicei mai scurți decât cei proximali (fig. 98). Pereții tubului distal sunt alcătuiți dintr-un epiteliu cilindric unistratificat, ale cărui celule prezintă câteva trăsături caracteristice. Spre deosebire de tubul proximal, membrana
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
prima , atunci când cele două faze sunt puse în contact. Prin extracția un amestec de substanțe este pus în contact cu unul sau mai multe solvenți și componenții amestecului se separă , datorită solubilităților lor diferite în solvenții respective . În funcție de starea de agregare a fazei, care conține componentul de separat, extracțiile pot fi:-solide-lichid;-lichidă -lichidă; -gaz-lichid . Spre deosebire de alte metode de purificare, extracția prezintă avantajul că se efectueaza la temperatura camerei sau la rece, permițând astfel prelucrarea substanțelor cu o stabilitate scăzută. Tehnica
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
gheață din nori), aura, spectrul din Brocken etc. III.2 Clasificarea apelor naturale "Apei a spus marele Leonardo i-a fost dată puterea magică de a deveni seva vieții pe Pământ". În natură, apa se găsește sub toate stările de agregare:solidă(gheața, zăpadă,grindină),lichidă(apa de ploaie,ape subterane,oceane,mari,fluvii,râuri, etc.), gazoasă(vapori de apa din atmosferă). Se mai găsește în organisme animale și vegetale, cum și în cristalohidrați sub formă de apa de cristalizare.Apele
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
apele subterane.Apele subterane ieșind la suprafața pământului,dizolvând săruri,formează izvoare minerale.Când temperatura acestora este ridicată, uneori până la 100 grade C,ele se numesc izvoare termale. Apa este foarte mult răspândită în natură, în toate trei formele de agregare: sub formă de gaz sau vapori de apă ceața, aburii și nori în atmosferă, sub formă lichidă în râuri, mlaștini, lacuri, mări sau oceane și sub formă solidă,zăpada sau gheața. Ea acoperă mai mult de 70% din suprafața Pamântului
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
denumit uneori și ciclul hidrologic sau ciclul apei) este procesul de circulație continuă a apei în cadrul hidrosferei Pământului. Acest proces este pus în mișcare de radiația solară și de gravitație. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa își schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Apa se mișcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporația, transpirația, infiltrația
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
altul, prin diferite procese fizice. În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese:Evaporarea este procesul prin care apa se transferă de la suprafața oceanelor și a altor corpuri de apă în atmosferă. Acest transfer implică o schimbare de stare de agregare a apei, din stare lichidă în stare gazoasă. Sursa de energie a acestui proces o constituie energia solară. Pe lângă aceasta, apa se mai elimină în atmosferă prin transpirația solului, plantelor și, în mult mai mică măsură, cea a animalelor, numit
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
se prezintă (sau cel puțin aspiră la aceasta) ca o unitate ecumenică, În cadrul căreia chiar și Împărțirea clasică dintre Vale și Deltă apare mai mult ca un element dialectic de complementaritate decât ca o diferențiere reală reieșită dintr-o simplă agregare. Puternicul sentiment al tradiției care se dezvoltă Într-o cultură coerentă și Închegată menține și leagă concepții În afara locului și timpului originar, nivelându-ne uneori viziunea și determinându-ne să punem mai mult În evidență ceea ce, măcar formal, unește diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să îi/le ofere răspuns. Problema, în cazul lucrării de față, vizează, în principal, două aspecte. Primul are o importanță la nivelul paradigmei, și se referă la modul în care Teoria Alegerii Sociale (TAS) tratează, în mod tradițional, regulile de agregare a informațiilor introduse de indivizi în procesul alegerii sociale. Cel de-al doilea vizează un anumit rezultat încadrabil în Teoria Alegerii Sociale, și se referă la modul în care poate fi interpretat acest rezultat, la relevanța acestuia pentru cunoașterea noastră
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în procesul alegerii sociale. Cel de-al doilea vizează un anumit rezultat încadrabil în Teoria Alegerii Sociale, și se referă la modul în care poate fi interpretat acest rezultat, la relevanța acestuia pentru cunoașterea noastră în privința alegerilor colective văzute ca agregare a preferințelor individuale. Pornind de la acest cadru informațional limitat exclusiv la preferințe, în cadrul abordării au fost formulate o serie de rezultate importante. Dintre acestea, lucrarea mea vizează, în principal, teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian formulată de Amartya Kumar
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
științei normale în cadrul paradigmei; în al patrulea rând, anomaliile și soluțiile posibile. Înainte de acestea însă, puțină istorie. 1.2. Istoria paradigmei În (1996), Sen enumera câteva momente importante<footnote Sen enumera și contribuțiile lui Aristotel și Kautilya ca discuții în privința agregării intereselor divergente, însă consider că o astfel de lărgire a cadrului paradigmei ar duce la imposibilitatea distingerii ei de altele, deci nu voi subscrie clasificării lui Sen decât în privința lui Borda, Condorcet și Bentham. footnote> ale Teoriei Alegerii Sociale: Bentham
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
continuare, cele mai importante rezultate ale acestei lucrări<footnote Menționez că folosesc cea de-a doua ediție a Social Choice and Individual Values, apărută în 1963. footnote>. Arrow oferă un cadru structurat și axiomatic de analiză privind atât regulile de agregare ale preferințelor individuale, cât și judecățile de bunăstare socială. Sunt făcute următoarele presupuneri: în primul rând, valorile individuale sunt luate ca date și se consideră că nu pot fi alterate de natura procesului de decizie<footnote După cum subliniază și Arrow
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
y, e.g. intensitatea preferințelor. [...] Acesta este aspectul de ordinal (ordering) al condiției. Aspectul irelevanței este doar o parte a celui de ordinalitate, deși în denumirea condiției accentul pare a cădea pe aspectul de irelevanță”. [Sen, 1970a, pp. 89-90] footnote>. Rezultatul agregării preferințelor individuale pe baza acestor condiții greu de respins este unul surprinzător: nu există nicio funcție de preferință socială rațională care să le îndeplinească. Într-o formulare alternativă și cumva mai șocantă, nu există nicio funcție rațională de preferință socială care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
rând, mulțimea de informație relevantă: mulțimea preferințelor individuale raționale. În al treilea rând, scopul cercetării: determinarea alegerii sociale plecând de la informații despre preferințele indivizilor. La acest din urmă punct, trebuie subliniat faptul că alegerea socială este interpretată ca fiind rezultatul agregării preferințelor individuale într-o preferință socială. Definiția lui Fishburn indică, așadar, cel puțin trei aspecte importante unite într-o singură propoziție, anume, că ne interesează să explicăm alegerile societății prin intermediul preferințelor indivizilor care o formează<footnote În general, TAS nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
aceste aspecte nu ne oferă o imagine completă asupra paradigmei. Voi oferi, de aceea, două clasificări ale intereselor de cercetare în TAS, prima aparținându-i lui Sen, cea de-a doua, lui Seabright. În (1977b), Sen indica trei tipuri de agregări ale preferințelor individuale, studiate în cadrul Teoriei Alegerii Sociale; în primul rând, „deciziile de comitet: un comitet/comisie trebuie să selecteze din propuneri alternative de acțiune pornind de la viziunile diferite ale membrilor acestuia” [Sen, 1977b, p. 53]. În al doilea rând
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
anonimitate etc.). Nu neg această diferență, însă, câtă vreme, în ambele cazuri, se elimină diferite tipuri de informații, consider că ambele pot fi tratate drept restricții informaționale. footnote>, am fi putut identifica un număr extrem de mare de reguli arrowiene de agregare a preferințelor individuale. Spre exemplu, atâta vreme cât nu impunem independența față de alternativele irelevante, regula Borda este o FBSA acceptabilă. La fel, atâta vreme cât nu impunem condiția Pareto, regula unanimității este o FBSA acceptabilă. Dacă renunțăm la condiția de nondictatură, regula dictatorială este
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este o cerință rezonabilă pe care o relație de preferință trebuie să o îndeplinească pentru a putea determina o mulțime de alegere nevidă, i.e. o alternativă să poată fi aleasă. Acest lucru pare a fi valabil și atunci când vorbim despre agregarea preferințelor individuale (tranzitive) într-o preferință socială. Dacă dorim ca societatea să poată alege o politică sau o alta, un candidat sau un altul, trebuie să acceptăm un mod care împiedică circularitățile de felul celei pe care am exemplificat-o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
elimină cel puțin trei tipuri de reguli de decizie socială. Primul tip este cel al drepturilor inalienabile<footnote În această privință, profesorul Miroiu a propus o a doua interpretare. Aceasta constă în faptul că problema nu ar fi una de agregare a preferințelor, ci de admisibilitate a acestora. Altfel spus, problema ar fi a domeniului universal, și nu a condiției Pareto. În acest sens, dreptul meu inalienabil de a nu fi ucis este protejat nu prin faptul că preferința unanimă nu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nu fi ucis este protejat nu prin faptul că preferința unanimă nu se transformă în preferință socială, ci prin acela că preferințele noastre (ale tuturor) ca eu să fiu ucis nu se află în domeniul funcției. Așadar, ca regulă de agregare a preferințelor, drepturile alienabile ar avea domeniul restricționat. Interpretarea este interesantă, însă, în varianta drepturilor inalienabile care mă interesează în această lucrare (cea libertariană), nu se pot găsi argumente pentru restricționarea domeniului - preferințele trebuie înregistrate așa cum sunt ele. footnote>. Dacă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sau nu ordini. În această nouă înțelegere, domeniul nerestricționat permite orice informație, indiferent că este tranzitivă sau nu. footnote>, adică să fie raționale într-un sens minimal. Miza acestei pretenții este aceea de a arăta că, folosind anumite proceduri de agregare a preferințelor, deși indivizii sunt raționali într-un sens minim, societatea poate să nu fie rațională în același sens. Altfel spus, agregând preferințe individuale raționale, obținem o preferință socială irațională. În afara dimensiunii sale tehnice, domeniul nerestricționat surprinde câteva valori pe
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de modernizare a societăți românești: fondatorul „neoiobăgiei” a izbutit să „decupeze” din organismul social acel segment hotărâtor pentru funcționarea ansamblului social, fără a pierde din vedere întregul sistem, a cărui analiză minuțioasă i-a oferit „secretul intim” al „stării de agregare” a societății românești: „regimul neoiobag”; prin identificarea regimului neoiobag ca invariant structural al societăți românești de după 1864, care condensa și genera contradicții de clasă adânci și deci probleme sociale majore ale țării, autorul a fost în măsură să demistifice unele
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ar îndreptăți să spunem că nivelul disparităților în România nu este unul foarte ridicat sau că întreaga țară poate fi considerată subdezvoltată comparativ cu nivelul mediu de dezvoltare a UE. Formarea celor opt regiuni, compatibile acum cu sistemul EUROSTAT, și agregarea indicatorilor de dezvoltare la nivel regional pot duce la nesesizarea discrepanțelor de dezvoltare la nivelul NUTS III (județ) sau chiar NUTS VI (orașe și comune). De aici apare necesitatea dezvoltării unui sistem de monitorizare a evoluției disparităților nu numai la
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]