3,926 matches
-
a saluta invazia Cambodgei de către Vietnam, deoarece l-a alungat pe asasinul Pol Pot de la putere. În al treilea rând, unele state au relații foarte prietenoase din rațiuni istorice și ideologice. Dacă un stat cu prieteni apropiați ar fi considerat agresor într-un sistem de securitate colectivă, probabil că ei ar ezita să se alăture coaliției împotriva sa. De exemplu, este greu de imaginat că Statele Unite ar utiliza forța împotriva Marii Britanii sau a Israelului, chiar dacă aceste state ar fi etichetate drept
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
într-un sistem de securitate colectivă, probabil că ei ar ezita să se alăture coaliției împotriva sa. De exemplu, este greu de imaginat că Statele Unite ar utiliza forța împotriva Marii Britanii sau a Israelului, chiar dacă aceste state ar fi etichetate drept agresori de către comunitatea internațională. În al patrulea rând, dușmănia tradițională dintre state poate complica și ea eforturile privind securitatea colectivă. Să presupunem că un sistem european de securitate colectivă ar trebui să depindă mult de Germania și Rusia, cele mai puternice
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rând, chiar dacă statele ar cădea de acord să reziste în mod automat și colectiv agresiunii, cu siguranță ar fi dificil de stabilit contribuțiile. Statele vor avea puternice stimulente să paseze responsabilitatea și să determine alte state să plătească prețul înfruntării agresorului 51. În timpul primului război mondial, de exemplu, Marea Britanie, Franța și Rusia au încercat fiecare să-și determine aliații să plătească prețul de sânge al înfrângerii Germaniei pe câmpul de luptă 52. O astfel de evitare a responsabilității ar putea submina
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unui conflict”53. Există și probleme importante de coordonare legate de formarea unei mari coaliții de state pentru a purta un război. Reacția rapidă devine și mai problematică dacă statele responsabile trebuie să aibă de-a face cu mai mulți agresori. Statele Unite au avut nevoie de mai mult de șase luni ca să formeze o coaliție pentru a elibera Kuwaitul de sub ocupația lui Saddam Hussein. Oricât de impresionant a fost efortul americanilor, statele amenințate probabil nu vor avea mare încredere într-un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la agresiune afectează în mod fundamental suveranitatea statelor și va fi, în consecință, greu de acceptat. Mai ales dacă sunt democrații, statele își vor apăra cu gelozie libertatea de a dezbate dacă trebuie să se confrunte sau nu cu un agresor. Războiul este o afacere mortală, mai ales dacă sunt implicate mari puteri, și puține țări vor să se angajeze dinainte că vor plăti un preț de sânge imens, atunci când propriile interese nu sunt direct amenințate. În al nouălea rând, există
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Teoria securității colective are la bază ideea că războiul este cu adevărat oribil, deci statele trebuie să renunțe la agresiune. În același timp, teoria susține că statele trebuie să fie pregătite și dispuse să folosească forța pentru a face față agresorilor. Statele responsabile consideră însă războiul atât de respingător, încât ar renunța la el; acest lucru naște îndoieli în legătură cu disponibilitatea lor de a se implica într-un război pentru a opri agresiunile. Într-adevăr, majoritatea susținătorilor securității colective preferă „diplomația creativă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acest lucru naște îndoieli în legătură cu disponibilitatea lor de a se implica într-un război pentru a opri agresiunile. Într-adevăr, majoritatea susținătorilor securității colective preferă „diplomația creativă și sancțiunile economice” forței militare atunci când au de-a face cu un stat agresor 55. Rezumând, statele au nenumărate motive pentru a se îndoi de faptul că securitatea colectivă va funcționa așa cum ar trebui atunci când agresiunea pare probabilă. Dacă ar eșua, potențialele victime vor avea mari probleme, în cazul în care au ignorat considerațiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a izbucnit o dispută aprinsă între armată și marină în legătură cu cele mai bune tactici pentru a derula un program de pacificare prelungită. Urmările au fost și mai rele. Testăm această dispută dintre forțele terestre și marină. Acum vom riposta împotriva agresorilor, dar nu în grabă. O vom face într-un mod bine gândit. Aici trebuie să menționez una dintre cele mai îngrijorătoare consecințe neintenționate ale ocupației. Trebuind să menținem în Irak forțe de mari dimensiuni pe o perioadă extrem de lungă, armata
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1974) descriu trei asemenea modele: modelul agresor-apărător; modelul spiralei conflictului; modelul schimbărilor structurale. Prezentăm pe scurt în continuare aceste modele, apud Rubin, Pruitt, Kim (1998, pp. 73-81, 82-97). Modelul agresor-apărător Pornește de la distincția clară dintre parte și celălalt, unul fiind agresorul, iar celălalt apărătorul. Agresorul urmărește să creeze o schimbare care să-l plaseze în conflict cu apărătorul, adică scopul lui poate fi să ia ceva de la apărător, să schimbe realitatea pe cheltuiala apărătorului, să stopeze un comportament supărător/deranjant al
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
modele: modelul agresor-apărător; modelul spiralei conflictului; modelul schimbărilor structurale. Prezentăm pe scurt în continuare aceste modele, apud Rubin, Pruitt, Kim (1998, pp. 73-81, 82-97). Modelul agresor-apărător Pornește de la distincția clară dintre parte și celălalt, unul fiind agresorul, iar celălalt apărătorul. Agresorul urmărește să creeze o schimbare care să-l plaseze în conflict cu apărătorul, adică scopul lui poate fi să ia ceva de la apărător, să schimbe realitatea pe cheltuiala apărătorului, să stopeze un comportament supărător/deranjant al acestuia. Agresorul începe cu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
celălalt apărătorul. Agresorul urmărește să creeze o schimbare care să-l plaseze în conflict cu apărătorul, adică scopul lui poate fi să ia ceva de la apărător, să schimbe realitatea pe cheltuiala apărătorului, să stopeze un comportament supărător/deranjant al acestuia. Agresorul începe cu tactici blânde, iar dacă acestea nu se soldează cu succes recurge la tactici tot mai dure, până când fie scopul său este atins, fie valoarea costurilor sale devine mai mare decât valoarea scopului de atins, și atunci renunță. Așadar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dure, până când fie scopul său este atins, fie valoarea costurilor sale devine mai mare decât valoarea scopului de atins, și atunci renunță. Așadar acest model postulează existența unei secvențe cauzale unidirecțională, în sensul că apărătorul doar reacționează (întotdeauna) la comportamentul agresorului (vezi figura 16.7). Aceasta este, de altfel, limita modelului. SHAPE \* MERGEFORMAT Figura 16.7 − Modelul agresor-apărător Valoarea lui derivă din faptul că explică numai anumite cazuri de escaladare a conflictului, și anume cele care se desfășoară după tiparul: partea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fiind mai severă și mai intensă decât precedenta; de asemenea, problemele proliferează și părțile devin tot mai absorbite de ele. În felul acesta se explică dezvoltarea escaladării (spirala). Modelul postulează existența unor relații cu dublă cauzalitate: apărătorul reacționează la acțiunile agresorului, și invers (vezi figura 16.8). SHAPE \* MERGEFORMAT Figura 16.8 − Modelul spiralei conflictului. Deși schema prezentată este mult simplificată, ea permite explicarea perpetuării nivelurilor înalte ale escaladării, adică a faptului că tacticile dure, odată utilizate, continuă să fie utilizate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunet grav și la altul ascuțit apăsând pe niște pedale și să efectueze activități intelectuale); se constată apariția unor dezorganizări psihice (cognitive și afective) ce sugerează procesele procesele psihotice, de asemenea, instalarea confuziilor mentale; abordările „agresologice“ centrate pe descoperirea factorilor agresori asupra omului (deficiențe ale ambianței, cadența crescută a executării sarcinilor, incidentele și accidentele, exigențele cognitive) care îi produc suferințe somatice și psihice; aici intră întreaga problematică a stresului; abordările psihanalitice sunt aparent în opoziție cu patologia și psihopatologia muncii și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în 1956 și tradusă în limba franceză în 1962, se va converti în conceptul de stres. Agenții stresori care acționează asupra individului produc uzura somato-psihică a acestuia, corelată cu mari dificultăți de adaptare. Pentru a se apăra de invazia acestor agresori și pentru a-și stabili homeostazia, organismul face un efort de adaptare. El trece, practic, prin trei faze: faza de alarmă (mobilizarea inițială la contactul cu agentul nociv; creierul emite un mesaj biochimic spre toate aparatele și sistemele corpului; ca
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
indirect indus de izolarea socială sau de excluderea din grup (vezi Olweus, 1993). Foarte aproape este Leymann și de ceea ce unii autori numeau stil comportamental agresiv indirect, prin care se poate induce suferința psihologică recurgând la simpla manipulare socială, fără ca agresorul să se expună riscului presupus de conflictul deschis (vezi Björkqvist, Österman, Kaukiainen, 2000). Pentru Leymann, termenul mobbing are două accepțiuni, una mai atenuată, alta ceva mai dură. Accepțiunea atenuată a mobbing-ului vizează persecuția la locul de muncă (de fapt, acesta
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
roluri, de ierarhii, poate teroriza indivizii (cazul Ingrid). Mobbing-ul se practică de-a lungul și de-a latul întregii organizații: descendent, ascendent, orizontal, combinat. Pentru a înțelege mai bine esența mobbing-ului, este necesară cunoașterea comportamentelor (acțiunilor, practicilor) la care recurg agresorii în raport cu victimele lor. Leymann a descoperit (în cursul a 300 de interviuri), 45 de asemenea comportamente pe care le-a dispus în 5 categorii: 1. acțiuni vizând împiedicarea victimei de a se exprima; 2. acțiuni vizând izolarea victimei; 3. acțiuni
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
avertisment; agresarea fizică gravă, fără rețineri; se provoacă intenționat victimei cheltuieli cu intenția de a-i produce prejudicii; provocarea de neplăceri la domiciliu sau la locul de muncă; agresarea sexuală a victimei. După opinia noastră, cele 45 de comportamente ale agresorului au o dublă semnificație: pe de o parte, reușesc să caracterizeze mai bine mobbing-ul în expresia sa vie, de manifestare curentă; pe de altă parte, ar putea fi chiar convertite într-un instrument de măsurare a mobbing-ului (comportamentele descrise de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atare, medicina muncii a descoperit și la acest nivel corelații semnificative între monotonie și anumite tulburări psihosomatice. În astfel de condiții de muncă, mobbing-ul e cel mai des un mobbing de plictiseală/monotonie/subsolicitare. Explicația sa rezidă în faptul că agresorul alege de regulă un coleg ca țintă numai pentru a-și ocupa spiritul/mentalul, pentru a elimina senzația neplăcută de vid mental. Coordonarea și direcționarea angajaților este o altă cauză a mobbing-ului. Există o serie de superiori ierarhici care, deși
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
să se răzbune unele pe celelalte. Lupta și agresivitatea sunt la ordinea zilei, iar eficiența scade. Stadiul 5: consecințele conflictului Conflictul se rezolvă într-un mod care dă naștere în cadrul grupului fie atitudinilor de competiție fie celor de cooperare. Comportamentul Agresorului Comportamentul Apărătorului Divergențe de interese percepute Tactici dure utilizate de o parte Stări psihologice ale Părții adverse Stări psihologice ale primei părți Tactici dure utilizate de cealaltă parte A B C D Divergențe de interese percepute Scopuri Comunalitatea scopurilor. Specificitatea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
complice la experiment și simulând un rol precis, cu scop științific) altuia (și el complice la experiment) În situație de discuție conflictuală este interpretată diferit În funcție de originea etnică a subiectului aflat la originea acestui act echivoc: În cazul În care „agresorul” era negru, 70% dintre evaluatori/observatori (studenți americani albi) au interpretat comportamentul ca fiind unul violent. În cazul „agresorului” alb, brânciul a fost interpretat ca un act agresiv de doar 15% dintre subiecții interogați (Duncan, 1976). Chiar și numai pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de discuție conflictuală este interpretată diferit În funcție de originea etnică a subiectului aflat la originea acestui act echivoc: În cazul În care „agresorul” era negru, 70% dintre evaluatori/observatori (studenți americani albi) au interpretat comportamentul ca fiind unul violent. În cazul „agresorului” alb, brânciul a fost interpretat ca un act agresiv de doar 15% dintre subiecții interogați (Duncan, 1976). Chiar și numai pe baza exemplului de mai sus, putem atribui acestui curent de cercetare un loc de cinste În cadrul modurilor de abordare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu este Între o cultură occidentală «represivă» și un paradis multicultural, ci Între cultură și barbarie. Civilizația nu este un dar picat din cer, ci o realizare, o realizare fragilă care are nevoie constantă de consolidare și de apărare Împotriva agresorilor din interior, ca și Împotriva celor din exterior” (ibidem, p. 97). A. P. & FISCHBACH Franck (1999), Fichte et Hegel. La reconnaissance, Paris, PUF. HEGEL Georg Wilhelm Friedrich (1991), Phénoménologie de l’esprit, Paris, Aubier (prima ediție germană: 1807) ă trad. rom
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dezvoltat pornind de la studiile lui Benjamin Mendelsohn care, Încă de la sfârșitul anilor ’30, atrage atenția juriștilor și criminologilor asupra importanței investigațiilor și analizelor referitoare la victime, la caracteristicile lor, la posibilitatea de a le clasifica și la interacțiunile acestora cu agresorii lor (Calderon, 1990). ν Considerat unul dintre părinții disciplinei, Mendelsohn consideră că aceasta ar trebui să se preocupe de victimă În general, adică de orice persoană afectată de diferite forme de acțiune umană ă inclusiv accidente, războaie sau delicte ă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unor puternice controverse ideologice, victimologii au sfârșit prin a lua drept referință definițiile legate de infracțiunea penală, chiar dacă nu se raportează exclusiv la acestea. În privința abordării criminologice, concepțiile clasice În domeniu au realizat un clasament În funcție de criteriile de interacțiune victimă/agresor, de responsabilitate, precum și psihologice, sociale și biologice (Henting, 1972). Pe de altă parte, concepțiile sociologice și politice au permis Înțelegerea acestor procese pornind de la aplicațiile practice ale acestui tip de studii, În special de la cele legate de punerea În aplicare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]