25,860 matches
-
apoi la 4; este menajerul nostru prostuț: mâine scutură covoarele, ieri a șters praful, păienjenii, duminică, după sfânta leturghie, a umplut candelele cu ulei (fitilul arde după cum înclină privirea). Paracliserul, pentru fiecare lucru făcut, bifează cu X într-o agendă albastră. Mă așteaptă. Când plec, îi sărut mâna, duminica o sărut pe obraz, de Sfintele Paște i-am sărut ochii, pe gură, niciodată. Demult, tare de mult, am îndrăznit, apoi am pierdut-o într-un șotron de lumină. Părinte, lăcrimează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
miroase a pâine coaptă. Lasă-mă să mă culeg piatră de râu din nisipul scoicilor și să mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii se rostește singură, nimic mai fluid decât un sânge ce se caută în icoană. Cerul s-a zgâriat într-un vârf de brad deasupra bisericii, nimic mai albastru decât hemoragia dimineții de mai. Am crescut cetate în jurul unor ferestre cu obloanele trase, luna s-a strecurat pe sub ușă, nu știe cum să mai iasă, stelele pe acoperiș, lipite precum insignele pe un piept de erou, norii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mantia, antirimul, cămașa, pantalonii, sandalele, apoi a urcat pe jeratic. O mireasmă plăcută s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau cercul. Roata Carului Mare mima intențiile cioplitorului de spițe. Schijele de lumină sfâșiau noaptea. O hemoragie galbenă inunda valea până spre culmi. În mijlocul cercului, în mijlocul bisericii, Petru dănțuia Isaia. Biserica destrăma cusuturile nopții, fâșii negre pansau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înfometări, focul mesteca ferestrele ca pe niște bucăți de carne crudă, apoi scuipă jar până în magaziile chelăriei. (Starețul nu a cunoscut niciodată cum arde a secetă esofagul în postul mare.) Acareturile se topeau unul câte unul. ("Bogățiile ard cu flacără albastră în noaptea de Înviere", spunea mămuța Lențuca). Livada își cocea merele la lumina lunii. În mijlocul bisericii, două umbre aprinse se țineau de mână. Desculț, dansul pe jeratic este invocarea supremă: "Doamne, coboară din cer și vezi, și cercetează viața aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea a cules până în ziuă fâșii carbonizate de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii. Pe valea Bârgăului, vântul sufla a uitare. Ambulanțele au sosit primele. Tocmai de la Beclean se auzeau țipetele mașinilor cu girofar albastru. Moartea, la fiecare două secunde, respira prin sirena automobilului; moartea era bolnavă de plămâni, șuierul strident înspăimânta bornele kilometrice. De-a lungul șoselei, noxe de inimă gripată; sub capotă, moartea imita cimitirul fiarelor vechi. Părintele Visarion era atât de mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cenușă nu putea fi recunoscut. Oasele topite, precum niște vreascuri putrede, conturau o formă nedefinită; o movilă de clei gelatinos ardea ca o candelă oarbă; un smoc de păr fumega a tutun de proastă calitate; două botine din cauciuc pâlpâiau albastru, verzui; flacăra imita un cer curs în iarbă, o iarbă crescută deasupra pădurilor; mirosul înecăcios de hidrocarburi irita respirația. Pe ăsta poți să-l acoperi cu o cărămidă. Nimic nu a mai rămas întreg. Iată craniul, parcă este o coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în altă barcă? Cu traseismul ăsta politic nimic nu-i sigur. Are bani să-și cumpere încă două mandate. Sărut stâng, tovarășe! Sărut dreapta, domnule! Sunt procurorul Ieremia, sluga dumneavoastră credincioasă, tocmai ce v-am înlocuit portretul! Acum purtați cravată albastră, cea mai albastră cravată purtați, domnule prefect! Gata, ajunge! Termină cu lamentările, Ieremio! Dă fuga la Mihalache și vezi ce le coace mintea găozarilor din presă! Dacă este cazul, transmite câteva ordine și fugi la beciul poliției, poate bolândul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cu traseismul ăsta politic nimic nu-i sigur. Are bani să-și cumpere încă două mandate. Sărut stâng, tovarășe! Sărut dreapta, domnule! Sunt procurorul Ieremia, sluga dumneavoastră credincioasă, tocmai ce v-am înlocuit portretul! Acum purtați cravată albastră, cea mai albastră cravată purtați, domnule prefect! Gata, ajunge! Termină cu lamentările, Ieremio! Dă fuga la Mihalache și vezi ce le coace mintea găozarilor din presă! Dacă este cazul, transmite câteva ordine și fugi la beciul poliției, poate bolândul n-a dat ortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în bibliotecă printre cărți necitite? Dumnezeule, de când atâta reversibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Poze am Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului din grădina faimoasei salate, albastrul și vișiniul din straiele lui Harap-Alb, galbenul-muștar al blănii cerbului și razele nestematei din fruntea lui. Dar culori mai vii Într-o carte, În cei unsprezece ani de lumină ai lor, ochii mei nu au vă zut, iar file mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tot acest răstimp. Din spusele ma mei, dar și din spionajul meu, mi-am dat seama că Lia fluiera Înce tișor pentru că-i era tare milă de Zoli, și-n felul ăsta al ei Își oprea lacrimile. Ochii mici și albaștri i se roteau mai repede și străluceau mai tare, iar ea luneca șuierînd șoptit Între masă și sobă și dintr-o cameră Într alta. Mi se Învîrteau și mie ochii peste tot, cel din dreapta mai cu spor, cel slab din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și eu, Îm părțea aceeași clădire cu miliția. Pelicula acelui an școlar unic mai rulează pe dinain tea memoriei mele imaginea abacului din penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la care țineam mai mult decît la cea mai mare și mai colorată minge de cauciuc. Asta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și picura pe bancă, pe caiet ori pe podea, uneori chiar Înapoi În călimară. Preț adevărat avea numărul de clipe cît, ținîndu-se de vîrful peniței ca de o geană, rămînea lacrima albastră În soare, uneori mai mult, alteori prea puțin. O revăd apoi pe Învățătoarea noastră, doamna Margareta Șpan, mai mult o prezență decît o figură clar definită. O energie diafană o purta peste tot. Se găsea În mai multe locuri deodată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
soarele verii. Ne jucam și „de-a irisul albastru“, după cum aș putea numi astăzi distracția, ne luam adică de bărbie cu vorba: „Ia să-i văd dacă sclipesc!“ și ne-nfigeam privirea În ochii Încremeniți În fața noastră. Cu toții Îi aveam albaștri. Chiar și ai mei băteau spre culoarea asta, iar fetele ziceau: „Dacă ne uităm la tine, albastru mai tare e pe partea dreaptă“. Cei mai interesanți erau ai Liei, pe ea o chinuiam mai mult, mutînd-o Întruna de la umbră la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
obîrșie indică au simțit că sînt fie țigani, fie rromi, nu Înțeleg de ce japonezul nu și-a promovat și el condiția de nipon!... După Înțelepciunea recensămîntului, putea s-o facă liniștit și cu deplin succes. Îl abătuseră În localitate ochii albaștri ai unei blonde care, În felul acesta, din Kaldwasser, devenise Mikimoto. Băiatul ăsta de la soare-răsare produsese o oarecare tulburare În statistici, determinînd activarea unei noi rubrici la apartenența religioasă. În același recensămînt, pe lîngă cetățenii romano-catolici, ortodocși, greco-catolici, reformați, baptiști
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iar rama e dată cu un bronz patinat, nuanță de aur vechi. Alături se află o fotografie de asemenea Înrămată, a soră-mii, făcută la București, color, cu Lia pe la cei tot vreo patru ani, dar ai ei, În costum albastru, cu pălăriuță albastră și cu ochii ei aproape la fel de albaștri. CÎnd a văzut-o prima oară, Nicole a Îndrăgit atît de mult poza din curtea lui Geiger, că a vrut s-o ia cu sine. Se uita la băiețelul de sub
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dată cu un bronz patinat, nuanță de aur vechi. Alături se află o fotografie de asemenea Înrămată, a soră-mii, făcută la București, color, cu Lia pe la cei tot vreo patru ani, dar ai ei, În costum albastru, cu pălăriuță albastră și cu ochii ei aproape la fel de albaștri. CÎnd a văzut-o prima oară, Nicole a Îndrăgit atît de mult poza din curtea lui Geiger, că a vrut s-o ia cu sine. Se uita la băiețelul de sub oleandru ca la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aur vechi. Alături se află o fotografie de asemenea Înrămată, a soră-mii, făcută la București, color, cu Lia pe la cei tot vreo patru ani, dar ai ei, În costum albastru, cu pălăriuță albastră și cu ochii ei aproape la fel de albaștri. CÎnd a văzut-o prima oară, Nicole a Îndrăgit atît de mult poza din curtea lui Geiger, că a vrut s-o ia cu sine. Se uita la băiețelul de sub oleandru ca la propriul ei copil. Credea că o va
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că o pot interesa. Avea tot dreptul s-o facă. Era singura femeie cu care făcusem dragoste și a cărei față o văzusem cîndva. Fața de copil, e ade vărat, dar era unica. Iar imaginea ei de jucărie cu ochi albaștri contaminase sau chiar Înlocuise alte figuri nevăzute pe care apucasem să le Îmbrățișez. Am mărturisit totul... Precum că am Într-adevăr vise vizuale, uneori În culori, dar că plutesc de obicei Într-o vizualitate impură. Mă mișc prin spații de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
urcasem În Apuseni și mă Învîrtisem prin nordul Ardealului cu orbita pustie mascată de ochelarii fumurii, am revenit la București unde un medic mi-a confec ționat o proteză din acrilat. La sfatul lui, am renunțat la artificiul cu irisul albastru și am acceptat unul căprui, mai potrivit cu nuanța incertă a scleroticii globului din dreapta. Și astfel, după un răstimp pe care tocmai l-am pomenit de trei ori, jocul de-a ochii albaștri cu Eva, Lia și Erica s-a Încheiat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]