7,965 matches
-
în textele acestuia, physis ca hypostasis, ceea ce îi permite să reformuleze astfel: „un singur ipostas a Logosului întrupat”. Chiar și unirea ipostatică, tipic chiriliană, este considerată în concordanță cu conciliul de la Calcedon. Caracteristice pentru tendința neocalcedoniană sînt, de asemenea, cristologia alcătuirii (unde, pentru Efrem, în Cristos, o synthesis se realizează nu în planul celor două naturi, ci în acela al ipostasurilor) și negarea unui ipostas autonom al naturii umane a lui Cristos, care nu trebuie definită ca anipostatică - ceea ce ar echivala
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin voința divină, și nu în virtutea unei necesități intrinsece. Ipostasul este ceea ce există în mod separat; în ființa umană, sufletul și trupul au așadar în comun ipostasul, însă fiecare din cele două are o natură și o definiție proprie. în alcătuirea lui Cristos funcționează un raport analog cu cel dintre suflet și trup în individ. Logosul s-a unit cu o natură umană individuală (însă dotată cu toate caracterele speciei) și completă (trup și suflet; Logosul nu înlocuiește sufletul - ceea ce ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu e vorba de un nestorianism real, ci de o construcție a polemicii calcedoniene, diametral opusă monofizismului. Leonțiu s-a străduit în special să scoată noțiunea de ipostas din acea impasse în care ajunsese în urma eforturilor făcute pentru a aplica alcătuirii persoanei lui Cristos definiția ipostasului elaborată de teologia trinitară a Capadocienilor. Potrivit acesteia, ipostasul este individualitatea concretă ce rezultă în urma reunirii proprietăților (idiômata) referitoare la o natură (ousia) care, prin definiție, este tocmai ceea ce e comun mai multor indivizi; ipostasul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o conține; (4) o poveste mai lungă, care a existat în mod autonom înainte de a fi inclusă într-o culegere; (5) extrasul dintr-o operă literară (de exemplu, din Ioan Cassian sau Isaia din Sceti). Tot Guy descrie procesul de alcătuire a culegerilor: maximele se nasc într-o circumstanță particulară, pentru o anumită persoană, însă curînd li se recunoaște o valoare mai extinsă și sînt aplicate și altor cazuri, cu sau fără menționarea numelui autorului. După ce circulă multă vreme oral, apoftegmele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
monahi proveniți din Palestina sau veniți acolo din Egipt ne-ar putea determina să situăm în Palestina realizarea culegerilor, ceea ce, evident, nu exclude posibilitatea ca unii discipoli ai lui Pimen, eventual emigrați acolo, să fi avut o contribuție importantă la alcătuirea lor. Diversele culegeri au fost traduse în numeroase limbi. O influență particulară asupra spiritualității occidentale, nu numai monastice, au avut versiunile latine, pe care iezuitul H. Rosweyde le-a publicat în 1615 în 10 cărți însoțite de un apendice (Vitae
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
situație particulară, cînd se aduceau mulțumiri Fecioarei Maria, și de atunci a căpătat denumirea de „Akathistos”, adică „intonat în picioare”. Informațiile pe care le avem despre acest imn se referă așadar doar la refolosirea sa, nu la faza originară a alcătuirii sau a compunerii lui. Din această cauză, pare că se poate spune doar că imnul nu-i este posterior lui Roman Melodul, și nici măcar posterior perioadei sale de tinerețe, pentru că are elemente comune cu unul din primele imnuri ale acestuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perioadă. Și Andrei a scris un Comentariu la Apocalipsă, împărțit în douăzeci și patru de tratate, fiecare alcătuit din trei capitole. Așa cum spune autorul, aceste numere au o semnificație simbolică: cele douăzeci și patru de tratate corespund bătrînilor din Apocalipsă, iar numărul 3 corespunde alcătuirii fiecăruia dintre ei din trup, suflet și duh. în concordanță cu această triplă împărțire, Andrei, pe urmele lui Origen, susține existența a trei niveluri ale scriiturii, materială, psihică și spirituală, ceea ce înseamnă, după cum explică el, că avem o semnificație literală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pentru Început, un asemenea program nu trebuie să cuprindă decât puține comportamente, În așa fel Încât părinții să le poată urmări și realiza. Pe măsură ce părinții acumulează o oarecare experiență, planul poate să includă un număr mai mare de comportamente. În alcătuirea programului se va acorda prioritate comportamentelor grave și periculoase Întâlnite la copil. După elaborarea unui program, periodic, terapeutul/consilierul analizează și discută modalitățile de rezolvare a dificultăților Întâmpinate pe parcurs. În funcție de nivelul sociocultural al părinților, precum și de unele particularități comportamentale
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
încît cititorul este liber să înceapă lectura de oriunde dorește... Volumul, acompaniat de o prefață a lui José Augusto Seabra, de tabele cronologice întocmite cu o evidentă scrupulozitate de Micaela Ghițescu (cea care s-a ocupat, de altfel, și de alcătuirea ediției), cuprinde și un foarte interesant eseu al lui Mircea Eliade, din perioada șederii sale la Lisabona, ca atașat cultural. Cum apropierile care s-au făcut între literatura portugheză și cea română de către unii cercetători sînt prea puțin cunoscute cititorilor
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
istorie, de experiență și inspirație, a avut ea însăși propria istorie în cultura și în credința popoarelor, fiind tălmăcită, treptat, în toate limbile pământului. Masiva parte scrisă înaintea apariției învățăturii creștine formează cartea sacră a poporului evreu, a religiei sale. Alcătuirea acesteia s-a desfășurat în timp cam un mileniu, de la o dată greu de precizat. Ea este parțial acceptată de creștinism, în ce privește conținutul istoric, poetic, filosofico-moral și simbolic, dar nu pe aceeași treaptă cu „legea cea nouă”, propovăduită de Iisus Hristos
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Cotidianul de amiază”, „Apărarea”, „Contemporanul”, „Femeia și căminul”, „Forum”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Astra”, „Revue roumaine”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Almanah literar”, „Echinox”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. Numai o parte din această publicistică a intrat în alcătuirea volumelor Études sur la littérature roumaine contemporaine (1937), Profiluri literare franceze (1945), Eseuri (1971), Eseuri literare, filosofice și artistice (1982), Eseuri și foiletoane critice (1982) și Ultime eseuri (1985). Interviurile și dialogurile adunate în Lumea de mâine (1945), Orizonturi spirituale
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
chiar dacă autorul acceptă sau nu opiniile unor Sören Kierkegaard, Sigmund Freud, Martin Heidegger, Leon Șestov, Mircea Eliade, Emil Cioran sau, mai târziu, pe cele ale existențialismului francez. Opțiunea consolatoare primește în Individualitate și destin o întemeiere de principiu în constatarea alcătuirii dizarmonice a ființei. Neliniștea se revelează a fi însăși forța modelatoare a umanității din om. Între robia corpului și libertatea spiritului, omul, ființă cosmică prin origine și destin, îmbogățește fizionomia universului cu lumea valorilor (Essai sur la condition humaine, Permanențele
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Gheuca. La îndemnul și cu cheltuiala vistierului Ioan Cantacuzino, D. traduce, după intermediarul grecesc al lui Nichifor Theotochis, apărut la Leipzig în 1769, lucrarea unui autor convertit la creștinism, care atacă iudaismul, numită, în tălmăcirea tipărită la Iași în 1771, Alcătuire înaurită a lui Ravvi Samuil jidovului, mustrând rătăcirea jidovilor. Un indiciu al înclinațiilor literare ale lui D. sunt și cele câteva zeci de „stihuri politicești” ce prefațează textul tălmăcirii. Prin ordinul generalului P. A. Rumeanțev adresat mitropolitului Gavriil Callimachi, D. este
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
circulație în epocă: Întâmplările lui Telemah de Fénelon, Teatron politicon, adecă priveliște politicească, după manualul de educație a principilor al lui Ambrosius Marlianus, și, sub titlul Zăbava fantasiei, zece capitole din Gli scherzi geniali a italianului Gian Francesco Loredano. Traduceri: Alcătuire înaurită a lui Ravvi Samuil jidovului, mustrând rătăcirea jidovilor, Iași, 1771; Învățătură a însuși stăpânitoarei măriri Ecaterinii II, Iași, 1773. Repere bibliografice: Iorga, Ist. bis., II, 170; Cartojan, Cărțile pop., II, 273; Iosif Pervain, Soarta unei cărți rusești din 1767
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
universului, dar și cu mărturisirea imposibilității de a renunța la cuvântul poetic. Se face, de asemenea, elogiul clipei (Copacul pâinii), concomitent însă (cu vagi ecouri din Mihai Eminescu: „Același verde cântă-n altă frunză”, Antropocentric) e reținută semnificația perenă hărăzită alcătuirilor firii. Structură duală, contradictorie, S. își declară preferința pentru „iele dansând / goale-n pădurea de gânduri” (Litere, patimi, urgii), așadar pentru sfera combustiei cerebrale, ca să formuleze pe alocuri, cu inflexiuni blagiene, și cerința percepției genuine („Nu rupeți flori -/ Nu sfâșiați
STANILOAE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
satului” (1867), iar în colaborare cu Iulian Grozescu redactează și o „revistă literară și științifică”, efemeră, „Speranța” (1863). Orientarea acestor publicații era militant-națională, de unde și cele câteva procese de presă în care S.-A. a fost implicat. Mai participă la alcătuirea unui calendar umoristic, „Calendarul babelor”, în 1871. Versurile din Buchet de simțăminte naționale pe anul 1860 sunt, fără excepție, patetice discursuri patriotice. Volumul Povești culese și corese (1860), semnat Emeric Basiliu Stănescu Arădanul, reprezintă cea dintâi colecție de proză populară
STANESCU-ARADANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
în 1964, fiind prezent cu eseuri, studii, articole, comentarii critice, cronici, articole etc. mai cu seamă în publicațiile pentru străinătate. Prima carte, Amiaza fantastică, îi apare în 1968. Mai semnează traduceri (între care Poezia de Benedetto Croce), prefețe, participă la alcătuirea de antologii. Amiaza fantastică reunește eseuri focalizate pe recursul la modalitățile fantasticului în proza italiană a primei jumătăți a secolului al XX-lea, făcând referire inclusiv la opere editate în anii ’60. Cartea e, în cea mai mare parte, articulată
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]
-
La fel se întâmplă și pentru secolul al III‑lea, în care, de bună seamă, și‑ar fi găsit locul Testamentul Domnului nostru Isus Cristos și Apocalipsa lui Ilie. În orice caz, este limpede că nu exhaustivitatea a constituit criteriul alcătuirii antologiei. Fără îndoială, autorul a vrut să prezinte un tablou, cel mai cuprinzător cu putință, al tradițiilor anterioare și ulterioare momentului marcat de Irineu, un instrument de lucru pus la îndemâna unui public cât mai larg. O altă operă de sinteză
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
decât cel babilonian; iar „pântecele și coapsele de aramă”, un al treilea regat, inferior, la rândul său, celui de‑al doilea și așa mai departe. Cât despre „degetele picioarelor, o parte de fier și o parte de lut”, acestea arată alcătuirea ultimului regat „dintr‑o parte tare și una șubredă, care va fi sfărâmată” (v. 42). Daniel conturează astfel o teorie politică în patru timpi a succesiunii imperiilor, teorie devenită, așa cum vom putea vedea pe tot parcursul lucrării noastre, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vv. 34‑35) este un simbol mesianic. Ea închipuie Împărăția lui Dumnezeu (Sion = Israel) „care va dăinui în veci” (v. 44). Capitolul 7 Partea a doua a Cărții lui Daniel debutează cu capitolul 7, care cuprinde mai multe vedenii apocaliptice. Alcătuirea acestei părți a fost prilejuită de răscoala Macabeilor împotriva regelui Antiochos al IV‑lea Epiphanes (175‑164 î.Cr.), unul dintre cele mai nedemne personaje pomenite în istoria Israelului. Potrivit 1Mac. 1,21‑24, din ordinul său este confiscat tezaurul templului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tron la vremea respectivă, deoarece el este al șaselea element al unei serii de șapte”. În felul acesta Peerbolte ajunge la concluzia că, de vreme ce „al șaselea împărat” este sinonim, în spiritul autorului, cu „antepenultimul”, acesta poate fi chiar Domițian. În alcătuirea portretului fiarei din capitolul 17, autorul îmbină trăsăturile monstrului marin din capitolul 13 cu tradiția lui Nero rediuiuus. În felul acesta, el face un pas semnificativ spre ceea ce Peerbolte numește „personificarea” personajului mitic sau, în consonanță cu terminologia noastră, istoricizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ar fi referit doar la viziunea celor patru fiare, din capitolul 7, el ar fi ratat ideea, la fel de importantă, a succesiunii imperiilor, idee expusă admirabil în capitolul 2 al cărții Daniel. Într‑adevăr, în interpretarea sa - care va conduce la alcătuirea scenariului anticristologic - Hipolit preia din cele două viziuni anumite elemente pe care le combină pe baza unei analogii destul de vagi: cifra 4. Mitul Anticristului este rezultatul acestui act hermeneutic, constând în remodelarea anumitor date oferite de Scriptură potrivit unui scenariu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și să supună pedepselor de tot felul pe cei care vor continua să slujească Domnului și să trăiască în sfințenie. Își va închipui că va putea distruge cu totul credința care încă va mai domni și să schimbe minunata ei alcătuire. La acestea s‑a referit Daniel, atunci când a spus: „Și își va pune în gând să schimbe sărbătorile și legea”, și anume structura stabilită la acea vreme. Apoi el adaugă: „Și vor fi dați în mâna lui”, altfel spus, preștiința
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca niște coase; talpa picioarelor, de două palme. Iar pe fruntea sa stă scris: Anticristul. S‑a ridicat până la cer, va coborî până la iad. Se va arăta când în chip de copil, când în chip de bătrân. Credem că în alcătuirea acestui portret, autorul a avut în minte capitolul 7 al cărții Daniel și că el nu face altceva decât să adapteze trăsăturile celei de‑a patra fiare unui corp omenesc. Monstrul care apare astfel este în același timp înfricoșător și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
obișnuit, aici comicul mizează pe efectul poantei și al contrarierii expectației și nu depășește, ca anvergură, nivelul agreabilului și al divertismentului. Proza scurtă instituie un univers caleidoscopic de care nu sunt străine nici scrierile teatrologului S. Majoritatea cărților sale sunt alcătuiri fragmentariste care au la bază activitatea prodigioasă a cronicarului dramatic. Autorul se caracterizează cu exactitate: „menirea mea pe lume e să fiu gazetar”. Partea tare a comentatorului de teatru nu e vocația teoretică și nici cea sistemică, ci o bună
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]