13,314 matches
-
nu se poate Închipui mai mult. Lăsând la o parte faptul că erau cu toții străini și, pe cât se pare, doar În trecere prin Florența. Era sigur că forma crimei oglindea mintea vinovatului. Întotdeauna victima pare să Își cheme propriul călău, alegând dintre cei care Îi sunt mai asemănători. Violentul Își găsește moartea În brutalitatea unui act intențional, iar spiritul Îndrăgostit se extenuează În lascivitate și În incontinență. Așadar, pe cine căutase sculptorul ca să Îi pună capăt zilelor? Guido Bigarelli, maestrul figurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
zărită până lângă coastă. - Dar, cel puțin, restul e În mâinile noastre. Și ne e mai de folos fierul decât lumina, replică primul, ridicând din umeri. - Și aurul mai mult decât orice! se amestecă al treilea, cu un rânjet. Îl aleg pentru mine pe al treilea, din această treime. Și fierul, ca să fie al nostru. Cât despre lumină, să-i rămână toată a Împăratului. Nu asta caută el? - Am aflat de ceilalți. Vor fi cu toții la abație. Dante Își Încordă auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și inimile tuturor oamenilor. — Deci e mort? — Mort de-a binelea, Moș Marcoire... — Ticălosul, să-mi facă una ca asta... Era bătrân. — Asta înseamnă că și eu sunt. — Asta înseamnă. — Gunoiul, să-mi facă una ca asta! Ce-o să se aleagă acuma de mine? — Ați putea pleca în altă parte, Moș Marcoire. — Te ții de glume, mucosule. Auzi, să plec în altă parte... Ești la fel de prost ca taică-tu. Mizerabilu’. Ai zice c-a venit pe pământ numai ca să mă enerveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pleca în altă parte, Moș Marcoire. — Te ții de glume, mucosule. Auzi, să plec în altă parte... Ești la fel de prost ca taică-tu. Mizerabilu’. Ai zice c-a venit pe pământ numai ca să mă enerveze pe mine... Ce-o să se aleagă de mine... Crezi că a suferit? — Nu cred. Nici un pic? — Poate, nu știu, cine poate spune? — Eu o să sufăr, asta-i clar, simt că începe deja, nemernicul... Fantin a plecat prin locul în care fusese strada principală a satului. Evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, suferă de toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toate. Dragostea nu piere niciodată... îmi explica rar preotul, să alegi totdeauna Dragostea (nu Teatrul, cum zice maică-ta), dragostea e totul, ea te face întreg, îl ascultam transpus, ceva misterios făcea să mă gândesc la Muntele Kogaion de lângă casă, ascuns departe, în cețuri. La fata cea mică a împăratului. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
așa bine, mai bine ca băiatul meu?!!! Ce voce ai tu, băiatul mamei!!! — Cum era? — Caldă și cu patos. Dar trebuie să mai facem împreună poezia, spui prea repede, nu mai grăbi așa... nu se poate abține femeia. Totdeauna s-alegi Teatrul, dragul mamei drag, nu te lua după tată-tău, cu Dragostea, să alegi Teatrul, cum spun eu, că mare o să fii! Băiete, băiete, mare actor ai să fii, mai zice, Marinică. Mare, și dacă ar ști cineva că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
era? — Caldă și cu patos. Dar trebuie să mai facem împreună poezia, spui prea repede, nu mai grăbi așa... nu se poate abține femeia. Totdeauna s-alegi Teatrul, dragul mamei drag, nu te lua după tată-tău, cu Dragostea, să alegi Teatrul, cum spun eu, că mare o să fii! Băiete, băiete, mare actor ai să fii, mai zice, Marinică. Mare, și dacă ar ști cineva că tu nu ai învățat actorie cu bătaia, că singura indicație pe care am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tu ai semnat contractul, nu te-ai uitat ce semnezi ?, m-a întrebat moșul. Nu. Chiar nu mă uitasem, iubito, în capul meu, pe atunci, era că ar trebui să dau eu bani dacă joc într-un film, pentru că mă aleg cu un lucru fenomenal: rămân în eternitate. Dar, treptat, am descoperit că filmul îmi aduce niște bani și că pot face de toate cu banii ăștia, că îmi trebuie. Nu joc acuma fără bani nici când văd că regizorul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fidelitate Mesele și pe Lev Tolstoi. — Dar religia? l-a Întrebat Amory. — Nu știu. Multe lucruri Îmi sunt Încă nelămurite. Abia de curând am descoperit că am creier și m-am așternut pe citit. — Pe citit ce? — Totul. Trebuie să aleg, firește, dar În general mă opresc la lucruri care mă provoacă să gândesc. Acum citesc cele patru evanghelii și Tipurile experienței religioase. — Ce crezi că te-a pus În mișcare? — Probabil Wells și Tolstoi și un anumit Edward Carpenter. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-mi trateze de sus intelectul, ca să le atrag atenția. Cu fiecare an pe care-l petrec nemăritată, mi se diminuează șansele de a mă căsători cu un bărbat cu adevărat rasat. În cel mai bun caz, pot să-mi aleg omul dintre bărbații din două orașe și, vezi bine, trebuie să mă mărit cu vreun frac scrobit. Ascultă. (S-a aplecat și mai tare spre el.) Îmi plac bărbații deștepți și chipeși și, firește, nimeni nu ține la personalitate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
află în afara societății și a normelor sale. Iubirea lui nu conține nimic altceva în afară de iubire. În timp ce dă la o parte corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prin el; trăsătura lor de bază e tinerețea, pe care și‑o vor pierde în curând. Se bucură de dans și de muzică, iar la etajul imediat superior sălășluiește încântarea față de viitoarea profesie - pe care au posibilitatea să și‑o aleagă, deoarece conjunctura e de așa natură - dar care nu‑i musai să le salte cu un etaj mai sus. Se prea poate să le și pice pe nepusă masă în cap. Hans are o amintire din adolescență care arată după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fapt vinde confecții de damă. La oraș bagă faza cu motocicletele ca să nu pară efeminat, la țară spune adesea de confecții, pentru că respectiva persoană de sex feminin pică mai ușor la așternut dacă știe că după aceea poate să‑și aleagă o rochiță frumoasă. Și purtați la dumneavoastră toate încasările? E cam periculos pe străzile unui oraș așa de mare, unde mișună infractorii. Dar știu că aveți curaj. Din principiu nu port niciodată bani la mine, spune subomul și‑și duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să știi că de atâta lucru Îmi dau și eu seama. — Nici vorbă să te disprețuiesc. De acord. Nu dispreț. Nu e cel mai potrivit cuvânt. Nu vreau să te fac să-ți fie milă de mine. — Văd că-ți alegi cu grijă cuvintele, i-am spus eu, iar el roși și apoi zâmbi din nou. — Înainte să fiu asistentul unui Îmblânzitor de maimuțe, am lucrat ca băiat de serviciu la un hotel de lux din Akasaka. Dacă te gândești bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ne cunoaștem. Începuseră să pună la punct ultimele detalii ale acelei seri. — Bănuiesc că nu ați făcut dragoste imediat ce v-ați cunoscut, nu? — Nu sunt genul care să mă arunc pe o femeie. Principiul meu este că trebuie să-ți alegi cu grijă momentul, perioada, chiar anotimpul, altfel vei avea numai de pierdut. De exemplu, când ești lihnit de foame, mănânci cu poftă orice, chiar și un kebab din gară. Nu zic că e ceva rău În asta, dar ajungi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de asta. — Ce nostim ești, zise celălalt. — Ce, asta numește Heydrich o invitație prietenească? — Păstrează-ți comentariile pentru tine, bine? Și acu’ trage-ți niște haine pe tine, ca să nu te luăm dracului în pijamale. M-am îmbrăcat cu grijă, alegând cel mai ieftin costum German Forest pe care-l aveam și o pereche de pantofi vechi. Mi-am umplut buzunarele cu țigări. Mi-am luat chiar și un exemplar din Berlin Illustrated News. Când Heydrich te invită la micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
distanță de o anumită diformitate fizică scârboasă, nu trebuie neapărat să constituie un dezavantaj profesional. Astfel că Vogelmann, a cărui înfățișare neplăcută era oarecum mai generală, era probabil capabil să ciugulească atât cât să trăiască. Zic să ciugulească, și îmi aleg cuvintele cu mare grijă, deoarece, cu părul său creț și roșu în neorânduială, cu nasul lat ca un cioc și cu pieptul bombat, Vogelmann semăna cu o rasă preistorică de cocoșel, și încă una care în mod clar trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Oricum, mi-am scos Walterul de la brâu, i l-am arătat și apoi l-am așezat lângă mine pe scaun. — O să stai mai confortabil așa, i-am zis. Dar să îndrăznești numai să te scobești în nas și o să te alegi cu ăsta. Am pornit mașina și am plecat mai departe. — Care-i graba? zise Kindermann pe un ton exasperat. Nu reușesc să înțeleg de ce faci asta. Ai putea la fel de ușor să îți regizezi spectacolul luni, când toată lumea ajunge înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și în formă, permițându-i să aibă în vedere o eventuală accedere la funcții importante în cadrul democrației grecești. Ceea ce mai detestă Platon la sofiști e faptul că ei democratizează cultura și cunoștințele, că intervin în locuri publice, că nu-și aleg auditoriul și nu-l izolează într-un loc rupt de lume - într-o Academie, de exemplu - și că acceptă o interacțiune cu el pe principiul întrebărilor și răspunsurilor: să te amesteci cu plebea, cu te miri cine, cu oamenii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
termină făcând din plăcere cea mai mare impostoare. între extreme, el oscilează, evoluând în voia valurilor, legănat de verbul socratic - sau cel puțin platonician. Filosoful idealului ascetic își alege cel mai bun rol pentru a evita comunicarea, dialogul și dezbaterea. Alegând un personaj sărac conceptual, teza sa va suferi de aceleași lipsuri. Dar procedeul își arată limitele! Socrate evoluează într-un decor în care celorlalți le revine un rol egal cu cel al unei mese ori al unui scaun. Curios, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și inteligență, fără reflecția și analiza care să o permită rămâne literă moartă. O breșă în care Socrate dispare cu totul, lăsându-l pe Protarh cu buzele umflate! -5Cotonogirea unui țap ispășitor. La antipozii unei opoziții care te lasă să alegi între două imposibilități îo viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Mucenici, Târla noastră de pitici Odihnea pe creastă, sus, - Eu voinic prea tare nu-s: Rupt din fugă, Subt o glugă De aluni, pe buturugă, Odihnii Și eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai pregeți! El numai pentru tine și-a pus un alt vestmânt, Zorește spre belșugul miresmei și alege-ți Pat neted în plocadul de ierburi și pământ. II Așa am pus deoparte și munca migăloasă, Și trândăvia iernii, și grijile de ieri. Ca singur, în șoptirea născândei adieri S-o iau pe cărăruia de humă lunecoasă. Curând în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
absolut. Mulți l-au întîmpinat cu potrivnicie. Astăzi pare sigur că dreptatea a stat de partea celora, nu a mea. Poezia e încă valoare relativă. E vălul de aparențe și încîntare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea din vechi. Să alegi între grațios și Grație, între încîntare și Mântuire, iată canonul întrebării. Suflet mai degrabă religios decât artistic, am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor stări absolute ale intelectului și viziunii: starea de geometrie și, deasupra ei, extaza. Melodioasele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
glasu-mi se răsfață prins în buchet de bucurie, pe bolta cerului agață minune, zâmbet, reverie. Și dacă-n suflet mor speranțe de vântul rece spulberate, deschid seiful cu restanțe din întâmplări adevărate. Și dacă peste tot și toate eu te aleg pe Tine Doamne, pe drumul lung înspre cetate mă plimb la braț cu mândre toamne.
La bra? cu toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83380_a_84705]