KorAP: Find »[drukola/base=alterare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...261 >

6,514 matches

Corola-publishinghouse/Science/422_a_768

de factori cu o durată medie de viață scurtă, acest mecanism a fost denumit de „eliberare”. În mod evident, aceste două mecanisme prezentate sunt foarte apropiate din punct de vedere biochimic. Criteriile esențiale pentru identificarea acestor „gene ale morții” sunt: alterări funcționale în expresia genei (mutații nule, knock-out, inhibiția antisens); nu există o secvență genică redundantă care să completeze această pierdere. În majoritatea cazurilor, blocarea unor astfel de gene esențiale salvează viața unei celule altminteri condamnată. În această clasă sunt incluse

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
deveni posibilă aprecierea sensibilității tumorii respective la radioterapie prin prelevarea prin biopsie a unor fragmente după administrarea primei doze și cuantificarea fenomenului apoptotic [280]. Studierea tumorilor iradiate a evidențiat de cele mai multe ori arii întinse de necroză, sugestive pentru prezența unor alterări vasculare. Într-adevăr, anormalități ale vascularizației sunt observate în mod frecvent la nivelul țesuturilor normale care au fost afectate de radiații. Doze relevante din punct de vedere clinic pot induce apoptoza celulelor endoteliale [ 469]. Microvascularizația tumorală este diferită de cea

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
de vizualizare prin microscopie optică sau electronică a proteinelor, după marcarea fluorescentă a acestora. În prezent, marcarea proteinelor se bazează pe reacții specifice antigen-anticorp. Specimenele de țesut sau culturile de celule sunt fixate, ceea ce duce la oprirea activităților celulelor, fără alterarea morfologiei normale sau degradarea proteinelor componente. Agenții chimici utilizați pentru fixarea celulelor sunt variați, dar cel mai des se folosește paraformaldehida (1-4%), în soluție de fosfat de sodiu și clorură de sodiu (PBS), la pH fiziologic (7,4). Perioada de

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
cu rol în orientarea tratamentului în astfel de cazuri. Elementele importante în selectarea cazurilor cu ganglioni axilari negativi sunt: markerii angiogenezei tumorale [110,199]; rata proliferări [13,36]; receptorii steroidieni [124]; markerii invaziei locale [96,124,142]; metaloproteinaze [24,48]; alterări genetice [45,73,76]. TIPURILE HISTOLOGICE DE CANCER MAMAR Examenul histopatologic al tumorii permite precizarea tipului histologic, caracterul pur sau complex al proliferării, caracteristicile componentelor intracanaliculară sau lobulară. Din punct de vedere al tipurilor histologice, carcinomul mamar este foarte variat

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
invazia ganglionară, prezentând o relație directă cu supraviețuirile globale și cele fără manifestări ale bolii, atât în stadiile precoce cât și în cele avansate ale bolii. MARKERII PROLIFERĂRII Parametrii studiați sunt: conținutul în ADN (ploidia) ca expresie a gradului de alterare a genomului celular; măsurarea fracției S (procentul de celule aflate în faza S, de sinteză a ADN), în legătură cu capacitatea proliferativă a genomului. Datele obținute sunt plasate după status-ul receptorilor hormonali în ceea ce privește caracterizarea tumorii din punct de vedere prognostic [17

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
de genă tumor supresoare. A fost localizată pe 13q14 [ ] și codează o proteină care, în forma sa nefosforilată, restricționeză progresia ciclului celular în G1, prin interacțiunea cu factorul transcripțional E2F [6]. Se pare că este o genă care candidează la alterările din stadiile precoce ale bolii. p53 Alterările p53 pot oferi informații despre multe aspecte ale cancerului mamar. O creștere a expresiei p53 poate apărea ca răspuns la alterările ADN și poate fi detectată prin imunohistochimie [86,121,122,124,187

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
pe 13q14 [ ] și codează o proteină care, în forma sa nefosforilată, restricționeză progresia ciclului celular în G1, prin interacțiunea cu factorul transcripțional E2F [6]. Se pare că este o genă care candidează la alterările din stadiile precoce ale bolii. p53 Alterările p53 pot oferi informații despre multe aspecte ale cancerului mamar. O creștere a expresiei p53 poate apărea ca răspuns la alterările ADN și poate fi detectată prin imunohistochimie [86,121,122,124,187,221,448]. Există o corelație între prezența

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
transcripțional E2F [6]. Se pare că este o genă care candidează la alterările din stadiile precoce ale bolii. p53 Alterările p53 pot oferi informații despre multe aspecte ale cancerului mamar. O creștere a expresiei p53 poate apărea ca răspuns la alterările ADN și poate fi detectată prin imunohistochimie [86,121,122,124,187,221,448]. Există o corelație între prezența mutațiilor și elementele de agresivitate, cum ar fi absența receptorilor estrogenici [10,288] sau indexul crescut de fază S [297]. A

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
sa prognostică, p53 poate ajuta la selectarea formelor de terapie. Terapia adjuvantă cu Tamoxifen este cu valoare redusă în cazurile cu mutații ale p53 și cu ganglioni axilari pozitivi [121]. Răspunsul la RT și la CHT poate fi afectat prin alterarea funcției p53, datorită rolului său în reglarea răspunsului ADN alterat. FACTORII DE CREȘTERE C-erbB-2 (HER-2/neu) Această proto-oncogenă codează o glicoproteină transmembranară de 185 kD ce prezintă o homologie extinsă cu EGFR și este un potențial receptor GF [272]. Amplificarea

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
scăderea stabilității membranare și metastazele ganglionare [33]. De asemenea, există o asociere semnificativă între reactivitatea citoplasmatică pentru E caderină în celulele tumorale și metastazarea ganglionară [224,225,265,309,331]. Controlul exercitat de E-caderină în carcinomul mamar este complex și alterări ale lanțului ce cuprinde semnalul membranar și expresia E-caderinei poate fi cheia rolului său în invazie [32,227,231,262,374]. Integrinele sunt molecule de adeziune celulară implicate în interacțiunile celulă-stromă și, posibil, în interacțiunile celulă-celulă. Sunt heterodimeri formați din

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
în final la leziunea mamară malignă cuprind următoarele tipuri de leziuni: hiperplazia simplă (creșterea moderată a numărului de straturi celulare); hiperplazia atipică (creștere netă, anomalii citologice); cancer in situ (proliferare anarhică, membrana bazală intactă); cancer invaziv. Inițierea constă dintr-o alterare a materialului genetic ca rezultat al uneia sau al mai multor mutații ale genomului. Astfel, controlul creșterii celulare devine mai puțin strict, iar celulele prezintă o mai mare probabilitate de a acumula modificări suplimentare ale genomului, sub formă de mutații

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
având un rol protector față de progresia tumorigenă. Pierderea funcțiilor acestei gene duce la instabilitatea genomului, apărând proliferări celulare mult mai rapide. Atunci când leziunile ADN nu pot fi reparate, p53 induce apoptoza. Mutațiile acestei antioncogene determină rezistență față de apoptoză [244,249]. Alterările p53 sunt mai frecvente în cancerele invazive. Aceste modificări se asociază semnificativ și cu alți factori de prognostic nefavorabil (absența ER, aneuploidia). Una din formele mutante ale genei p53 poate fi transmisă ereditar în cazul sindromului Li Fraumeni. Gena nm23

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
beneficia de acțiunea cronică a agenților promotori. Aceștia nu prezintă activitate cancerigenă sau mutagenă, dar, în asociere cu agenți carcinogeni, prezintă efect sinergic Reprezentarea schematică a procesului de cancerogeneză. Se remarcă o succesiune de etape, având ca punct de plecare alterările genetice la nivel celular, punctul final fiind reprezentat de invazie și metastazare. O categorie foarte importantă de promotori este reprezentată de factorii endogeni, majoritatea cu structură steroidică sau polipeptidică [353]. Dintre hormonii steroidieni cu acțiune cancerigenă in vivo cei mai

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
direct, fie prin intermediul activării transcripției unor receptori (EGF și TGF). Efectul promotor este, în general, mai puternic pentru celulele inițiate decât pentru celulele normale, sugerând astfel intervenția și a altor mecanisme. Deși efectele steroizilor se realizează prin mecanisme epigenetice, fără alterări structurale ale genelor, există și posibilitatea unor modificări ereditare, cum apar în cancerele de endometru, la descendentele mamelor ce au primit estrogeni în timpul sarcinii [21]. Celulele transformate prezintă diverse modificări genetice în raport cu stadiul în care se află procesul de cancerogeneză

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
oncogene și gene supresoare. În cancerul mamar apar mutația și deleția p53, amplificarea genei erbB2 [8,45,239] pe CRS17q și deleții pe 1q, 3p, 6q, 17q, 18q [452]. Există o anumită specificitate pentru stadiul cancerogenezei, o secvențialitate în producerea alterărilor genetice precum și o cooperare a acțiunii diferitelor gene. Cooperarea genică, demonstrată experimental, este evidentă în toate neoplaziile [345]. Stadiul final al cancerogenezei este reprezentat de progresia celulei neoplazice în celula malignă. Acest proces are loc continuu, fie până la eradicarea bolii

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
citostaticelor are acțiune letală [55,388]. Leziunile ADN pot fi reaparate corect, incorect sau incomplet. Leziunile reparate incorect sau incomplet, respectiv leziunile reziduale, pot avea acțiune letală sau pot fi, tolerate de către celulă. Acestea pot determina: inhibția sintezei de ADN; alterarea expresiei genelor; pierderea informației genetice; inducerea apoptozei [411]. Lezarea ADN determină inhibarea progresiei în ciclul celular pentru a oferi celulei timpul necesar corectării leziunilor ADN. În acest proces sunt implicate genele din familia gadd. În timpul proceselor reparatorii este posibilă pierderea

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
liza celulară. Necroza nu apare într-un anumit context sau într-o anumită etapă a dezvoltării celulare și, spre deosebire de P. C. D. , nu pare să necesite exprimarea de noi proteine sau de mARN. Necroza este inițiată în primul rând de alterări celulare (membrana plasmatică părând a fi situsul major al afectării), care conduc la dezechilibrarea balanței osmotice și la incapacitatea de a menține homeostazia. Ionii (cel mai important fiind Ca 2+ ) intră în mod pasiv în celulă; odată cu fluxul de ioni

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
mai mulți stimuli declanșatori ai morții celulare chiar la un același tip celular. Nu toți vor fi acceptați în categoria de „programați”. Definiția procesului de apoptoză poate fi lărgită pentru a include și acele celule care, suferind o serie de alterări diferite sub acțiunea stimulilor specifici, își pot activa în mod fiziologic programul care va duce în final la moarte. Această alterare nu trebuie să fie prea severă tocmai pentru ca programul să se poată desfășura. Corelații morfologice și funcționale în apoptoză

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
programați”. Definiția procesului de apoptoză poate fi lărgită pentru a include și acele celule care, suferind o serie de alterări diferite sub acțiunea stimulilor specifici, își pot activa în mod fiziologic programul care va duce în final la moarte. Această alterare nu trebuie să fie prea severă tocmai pentru ca programul să se poată desfășura. Corelații morfologice și funcționale în apoptoză În apoptoză apar numeroase modificări morfologice, dar nu este foarte clar care din ele sunt direct asociate cu moartea celulară și

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
cazuri apar anumite forme de leziuni ale ADN-ului: tăieturi întinse ale unei singure spirale, rupturi localizate la mari distanțe la nivelul dublei spirale, necesare probabil pentru producerea modificărilor morfologice profunde [16]. Nu există o opinie unitară privind rolul diverselor alterări ale ADN-ului în determinarea sfârșitului celulei. Deși procesele de transcripție sunt stopate, acest fapt nu constituie o „armă” letală rapidă (apoptoza părând fi un proces rapid), deci, cu siguranță, sunt implicate și alte elemente [16]. Reglarea genetică a apoptozei

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
de factori cu o durată medie de viață scurtă, acest mecanism a fost denumit de „eliberare”. În mod evident, aceste două mecanisme prezentate sunt foarte apropiate din punct de vedere biochimic. Criteriile esențiale pentru identificarea acestor „gene ale morții” sunt: alterări funcționale în expresia genei (mutații nule, knock-out, inhibiția antisens); nu există o secvență genică redundantă care să completeze această pierdere. În majoritatea cazurilor, blocarea unor astfel de gene esențiale salvează viața unei celule altminteri condamnată. În această clasă sunt incluse

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
deveni posibilă aprecierea sensibilității tumorii respective la radioterapie prin prelevarea prin biopsie a unor fragmente după administrarea primei doze și cuantificarea fenomenului apoptotic [280]. Studierea tumorilor iradiate a evidențiat de cele mai multe ori arii întinse de necroză, sugestive pentru prezența unor alterări vasculare. Într-adevăr, anormalități ale vascularizației sunt observate în mod frecvent la nivelul țesuturilor normale care au fost afectate de radiații. Doze relevante din punct de vedere clinic pot induce apoptoza celulelor endoteliale [ 469]. Microvascularizația tumorală este diferită de cea

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
de vizualizare prin microscopie optică sau electronică a proteinelor, după marcarea fluorescentă a acestora. În prezent, marcarea proteinelor se bazează pe reacții specifice antigen-anticorp. Specimenele de țesut sau culturile de celule sunt fixate, ceea ce duce la oprirea activităților celulelor, fără alterarea morfologiei normale sau degradarea proteinelor componente. Agenții chimici utilizați pentru fixarea celulelor sunt variați, dar cel mai des se folosește paraformaldehida (1-4%), în soluție de fosfat de sodiu și clorură de sodiu (PBS), la pH fiziologic (7,4). Perioada de

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
genomice, determinând oprirea celulelor în G1/S pentru repararea leziunilor ADN. Dacă acest lucru nu este posibil, proteina p53 induce procesul de apoptoză. Prin medierea directă a acestui proces, p53 este prima genă supresoare a tumorii. Este acceptată constatarea că alterările p53 pot oferi informații despre multe aspecte ale cancerului mamar. Este evident acum că o creștere a expresiei p53 poate apărea ca răspuns la alterările ADN și poate fi detectată prin imunohistochimie [137]. Intensitatea mutațiilor și a proteinelor imunoreactive diferă

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
directă a acestui proces, p53 este prima genă supresoare a tumorii. Este acceptată constatarea că alterările p53 pot oferi informații despre multe aspecte ale cancerului mamar. Este evident acum că o creștere a expresiei p53 poate apărea ca răspuns la alterările ADN și poate fi detectată prin imunohistochimie [137]. Intensitatea mutațiilor și a proteinelor imunoreactive diferă la același tip de carcinoame [219]. Există o corelație între prezența mutațiilor și elementele de agresivitate, cum ar fi absența receptorilor estrogenici [355] sau indexul

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]