2,520 matches
-
o lucrare erudită și deosebit de obiectivă, History of England during the thirty Years Peace (1816-1846), 2 vol., London, 1850, care consacră, de asemenea, spații ample întregii problematici a chestiunii orientale. Există și numeroase jurnale de călătorie 18, interesante prin percepția alterității și a mentalităților. Un studiu asupra reflectării chestiunii orientale în presa vremii a realizat, în 1836, David Ross of Blandenburg, cu lucrarea Opinions of the European Press on the Eastern Question, apărută la Londra. Politica externă a Angliei în sud-estul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 552. 27 Constantin Noica, op. cit., p. 160. 28 Pentru Eugeniu Coșeriu, cele două soluții physei și thesei, departe de a fi antitetice, sunt din punct de vedere filosofic, formulări ale semanticității înseși și ale alterității, care sunt trăsăturile universale/universaliile ale limbajului: "în realitate, e același lucru, numai că văzut din punctul de vedere al semanticității, physei (limbajul spune esența lucrurilor) sau din punctul de vedere al alterității, limbajul e comun, semnificațiile sunt comune, limbajul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
filosofic, formulări ale semanticității înseși și ale alterității, care sunt trăsăturile universale/universaliile ale limbajului: "în realitate, e același lucru, numai că văzut din punctul de vedere al semanticității, physei (limbajul spune esența lucrurilor) sau din punctul de vedere al alterității, limbajul e comun, semnificațiile sunt comune, limbajul e caracterizat prin alteritate" (Eugeniu Coșeriu, Filosofia limbajului, conferință ținută la Sibiu, mai 1999). 29 Ecaterina Mihăilă, op. cit., p. 267. 30 Ibidem, p. 272. 31 Ibidem, pp. 267, 276. 32 Traian D. Stănciulescu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
universale/universaliile ale limbajului: "în realitate, e același lucru, numai că văzut din punctul de vedere al semanticității, physei (limbajul spune esența lucrurilor) sau din punctul de vedere al alterității, limbajul e comun, semnificațiile sunt comune, limbajul e caracterizat prin alteritate" (Eugeniu Coșeriu, Filosofia limbajului, conferință ținută la Sibiu, mai 1999). 29 Ecaterina Mihăilă, op. cit., p. 267. 30 Ibidem, p. 272. 31 Ibidem, pp. 267, 276. 32 Traian D. Stănciulescu, Miturile creației. Lecturi semiotice, Editura "Performantica", Iași, 1995, p. 200. 33
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
două legi logice ale gândirii dialectice: legea identității concrete și legea predicației complexe contradictorii. Legea identității concrete susține că orice lucru real este o unitate mobilă, care se acordă cu sine însuși numai dedublându-se, opunându-se sieși, generând diferența, alteritatea, opoziția în interiorul său. Spre deosebire de identitatea abstractă, care este un rezultat obținut prin abstractizarea unei constanțe în transformările unui subiect real, identitatea concretă este unitatea identității și diferenței. Aceasta este o idee prin care gândirea dialectică încearcă să surprindă identitatea unui
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este condiția necesară a gândirii 586. Însă, acesta trebuie înțeles doar în lumina legii identității concrete. Mai exact, "identitatea abstractă evoluează ca identitate concretă"587, pentru că în interiorul identității cu sine a lucrurilor există o evoluție prin care se naște diferența, alteritatea. Același îl implică pe altul chiar în intimitatea sa. Altfel spus, identitatea concretă lucrează în interiorul identității abstracte sau "identitatea abstractă nu există decât în fluxul devenirii și opoziției"588, în mediul identității concrete: Un lucru este el însuși același, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dezordine/organizare", "sistem/interrelație/organizare", "unu/multiplu", "deschidere/închidere", "haos/cosmos", "individual/generic" etc. b) Joncțiuni conceptuale complexe între diverse macro-concepte (de tipul "computațional/informațional/comunicațional") și asocieri conceptuale antinomice (cum ar fi continuu/discontinuu", "dinamism/stabilitate", "invarianță/variație", "identitate/alteritate" etc.). În legătură cu acestea din urmă, Morin susține că ele ne apropie de nucleul principal al complexității, care se află mai ales în asocierea a ceea ce este considerat antagonist: "Complexitatea corespunde, în acest sens, irupției antagonismelor în inima fenomenelor organizate, irupției
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o comunitate generează obligații etice, bacteriile și oamenii nu aparțin aceleiași comunități"29. Răspunsul la provocarea lui Passmore poate fi revizuirea noțiunii de comunitate astfel încât să fie definită într-un mod non-contractualist30. Desigur, filosofii pot vedea în această extindere o alteritate, o sursă de înstrăinare, chiar o deformare a capacității de a ne percepe pe noi înșine, dar ecologia dovedește că ființele dintr-un ecosistem sunt interdependente unele de altele, au interese comune și în acest sens aparțin aceleiași comunități, chiar dacă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
omului în lume, dat fiind faptul că, din perspectiva unei concepții relaționale despre valoare, tocmai ființa umană este aceea care dă valoare lucrurilor lumii. Omul, prin acțiunile sale, ar deveni o prezență rea în lumea naturală, el fiind factor de alteritate și de pierdere a autenticității naturale. Un teoretician al mediului va găsi o rezolvare a acestei dificultăți în noțiunea de valoare intrinsecă și în admiterea tezei că entitățile naturale au valoare în sine, indiferent dacă sunt evaluate sau nu de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
intra decât cu prețul destituirii eului, jertfind idealul în virtutea unui real impropriu. Este de altfel și motivul pentru care vorbim de natura apofatică a acestei intuiții, căci ea nu afirmă nimic sau - mai exact - afirmă negând, neagă negativul obiectual al alterității unei lumi pe care nu o poate asimila ca atare, din exterior, ca limitare a activității eului. Ea este cea care cu adevărat deschide poemul, dar o face din interior, din unghiul de vedere al originii sale poetale. Intuiția din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
comuna coajă-a nopții-n micșorare". Apropierea de acest loc e o înaintare către pretimpul identității originare, în vechimea altui nivel de realitate în care tu și altul coexistă în in-diferență. Aici posibilul e încă - dintotdeauna - același care presupune deja alteritatea. Altul nu e posibil decât în timp, în temporalitatea manifestării; el e însă posibilul atât timp cât stă în netimp, ca același-altul care se prevestește ca altul- același. Imaginea ființează în posibilul ivirii sale, apare și semnifică înainte de a fi. Dar în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce se spune în lumina aceasta? "Marea paranteză a lucrurilor", zarea deschisă între lucruri, precum un interval fulgerător, trans-aparent, deși inevident. De fapt, un gol mai real decât realitatea lucrurilor, golul ca răspuns plin la întrebarea înțelegerii care descoperă imaginea alterității realului, posibilul inimaginabil al inaparentului: "în timp ce este cum este,/ lumea/ mai poate să fie și altfel"47. Apariția din miezul dispariției Modul în care conștiința poetică pătrunde substanța realului este înainte de toate un act intuitiv care intră în contact cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adâncul ființei, dincolo de ființă. Adevărata sa identitate e ștearsă, topită în anonimatul inaparentului: chipul de sub imagini, adică altcineva, altceva care, deși transcendent, transpare pe față, aprinde obrazul, așa cum o lumină îndepărtată urcă în ochi, îi pune într-o altă vedere. Alteritate care dă o imagine de neimaginat, de neuitat: doar de văzut, până-n adâncul din care ea însăși ne privește, în forma nesfârșită a Vieții, a unui altfel-de-a-fi-cu-putință. Dacă aici ceva se dă și cade în vedere, nu e decât pentru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transcendent. El e arătare a insondabilului, a infinitului incomprehensibil și nefigurabil. Dar în ceea ce se arată se revelează imaginea către care trimite 67. De aceea, radicalitatea și exigența cuvântului religios nu se propun în primul rând ca noutate, ci ca alteritate; am spune că el este nou întrucât este altul, voce a Altuia care, adresându-se tuturor, se arată drept acel cu totul Altul a cărui diferență 68 vibrează revelator în înțelegerea celui care îi mărturisește chemarea. Cum lucrează cuvântul acesta
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
putere de formulare. Forma în care ființează acum e neformulabilă, atât de reculeasă în ceea ce o aspiră încât ea nu se poate spune decât în transcenderea de sine, în lumina care o dizolvă. Își desfigurează identitatea, luând figura asemănării cu alteritatea 70. E non-fenomen pentru că e non-manifestare, esență fără existență de sine. Devine trup nevăzut, inaparent, căci forma sa nu e trupească, a trupului însuși; ea transpare în nelimitarea care o scoate din vedere, o supune și o transpune în transparență
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a fi devoalat 72. Dezapropriat de semnul autosemnificării, sufletul își pierde nu doar imaginea ci și vederea. El nu se mai vede pe sine, în sfera vizibilului în care se închide; e semnul arătător spre altul care îl deschide. Doar alteritatea infinitului îl arată deschis, asemănător nu cu ceea ce el este, ci cu ceea ce (încă) nu este. În lumina Non-Imaginii divine, sufletul se întunecă, iese din sine pentru a intra într-Altul. Altul în a cărui vedere el se vede altul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
beznă este pe măsura luminii; nimic nu crește decât în lumină, spre lumina în care devine vizibil, se afirmă în orizontul creației. De aceea bezna dinăuntru nu e potența negativă a descreșterii, frâna ontologică ce se opune înaintării. Nu erezia alterității, negativul steril, ci complementul creșterii, impulsul interior al înălțării, centrul gol din care iradiază lumina 80. Răul de dinaintea zidirii lumii e astfel cuprins într-o nouă zidire, supus unui alt scop, pus în slujba facerii, întrețesut în lucrarea luminii. Căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
acolo, limita este aici, în imaginea obiectivă, conturată și definitorie - definitivă - a lucrurilor. Acolo - în ceruri - lucrurile sunt puse în altă condiție a ființării, sunt altfel nu pentru că se prezintă drept altele, marcând ostensiv diferența ontologică. Și totuși diferența este alteritatea pe care tocmai distanța o instituie, dar în interiorul imaginii, ea însăși lărgită, pusă în distanța vederii. Perspectivă verticală care înalță vederea, dar deopotrivă inversă; deschiderea pe care o creează desenează spațiul creșterii, al dilatării, iar ochiul cade în nelimitatul unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
șters din vedere se trezește din tautologia reflectării, iese din cercul vicios al imaginii identicului. Se ridică la nivelul, fără reprezentare, al unei distanțe care nu-i aparține; se distanțează de sine în diferența de imagine pe care o dă alteritatea. Arderea nu e posibilă decât alături de altul care, deși aproape, pe aceeași cale a combustiei împreună, rămâne departele absent. Eul se topește în noi, se mistuie însă în aparența care i-l dă pe celălalt. Celălalt este doar în eul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și modă poetică, ed. cit., pp. 88-89. Imaginea se naște din simplă asociație verbală, stabilește doar o relație între elemente cât mai disparate și - ca atare - tinde să jupuiască suprafața lucrurilor: valoarea ei se măsoară, în extensiune, prin gradul de alteritate pe care-o manifestă între lucrurile somate să ia loc în spațiul ei ideal" (ibidem, p. 88). 29 Orfeu și tentația realului, ed. cit., p. 14. 30 Aici, "pretinsul Grund este Abgrund. Dar abisul pe care îl descoperim astfel nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pământ și, prin urmare, care nu vede frontal și nici nu poate obiectiva ceea ce salută; această privire nu vede ea cea dintâi, ci se expune faptului de a fi văzută fără a vedea, recunoscând, așadar, în vizibilul pictat anterioritatea și alteritatea reală a unei alte priviri decât ea" (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 133). 29 Experiență și cultură, în IP I, p. 271. 30 " Nu vei izbândi nimic câtă vreme nu se va smeri firea ta în copilăria zidirilor" ( Cum se scrie
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
face ca "miezul zilei" în fața Ta" (Sf. Augustin, Confessiones / Mărturisiri, X, 5, 7, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, București, 1994, p. 283). 73 "Un altul care, în ultimă instanță, n-ar putea să-i vină decât de la alteritatea lui Dumnezeu, în măsura în care mă asemăn Lui mai mult decât mie însumi, paradoxal singurul lucru care poate să mă definească" (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 77). 74 Vol. Viața și moartea din glas, Editura Galateea, München, 2003, p. 47. 75 Vol. Alteritate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
alteritatea lui Dumnezeu, în măsura în care mă asemăn Lui mai mult decât mie însumi, paradoxal singurul lucru care poate să mă definească" (Jean-Luc Marion, op. cit., p. 77). 74 Vol. Viața și moartea din glas, Editura Galateea, München, 2003, p. 47. 75 Vol. Alteritate de duminică (2004), în Compendii de melancolie, Editura Tipo Moldova, Iași, 2013, p. 296. 76 Datat 10 sept. 2008, în Memoria frunzelor, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2010, p. 31. 77 Vol. Centura de castitate, Editura Cartea Românească, București, 2007, p. 27
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dădea la iveală așa cum nici ea nu se cunoștea, punând-o să sară coarda cu propria-i limită. Și lui îi sticleau ochii în special când coarda trecea pe dedesubtul ei, lăsând-o în afara lumii obișnuințelor, în golful rond al alterității azurii, ca pe o corabie de pe alt tărâm legănându-se la ancoră. "Cârmaciule, lasă veghea și alătură-te chefului nostru", îi striga de pe mal violatorul din Rică, beat criță de prea multa știință a ceea ce-înseamnă să trăiești cu-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
paralel", aproape fără puncte de întâlnire. Ziduri virtuale se insinuează în spațiul social aparent nedistinct al prezentului. Cu atât mai bine pentru toți cei implicați! Dar Bart nu se lăsă: − Ne-om fi crezând noi mai flexibili și permeabili la alteritate decât strămoșii, dar ne-am meșterit și o platoșă de indiferență pe măsura incisivității noului. Antropofagii își cazau noii veniți de vază în stomac, iar noi le desfigurăm preventiv unicitatea cu sucuri gastrice neutralizante azvârlite în întâmpinare. Spațiul public a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]