7,971 matches
-
vindicativă: “Nu mă mai satur/privindu-te/cum pășești/prin sentimentele mele/stingher/ca un elefant/într-un magazin/de porțelanuri./ Toamna asta/mi-a rămas agățată/de visul/făcut uitat/odată cu primii zori”. Nicoleta Stăvărache, ca și Iuliana Linte, alunecă în panta striată a textelor de muzică ușoară, doar în poemele în vers alb reușind să-și clarifice prioritățile sufletești: “Am obosit să inventez mereu/Povești de-amor, poeme de dragoste,/ Bărbați mult prea doriți”. Vasile Eugen Barz își salvează
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
de gât regina asta despotică.. și, cum a ieșit se orientează.. Ai fugit și culmea că atât de rapid te-ai ascuns într-o altă grămadă de frunze, dar ți-am văzut o cizmă și te-am tras de ea, alunecând ușor pe materia aceia încă vie, măcar prin colorit și cum stăteai așa pe-o parte și zâmbeai candid, m-am așezat în spatele tău și cu ce nesaț te-am mai strâns în mine..! Nu-mi venea a crede că
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
Acasa > Orizont > Portret > POVESTEA MEA Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului POVESTEA MEA (2001) Sunt făcut să trăiesc doar o clipă, Și, dacă mai alunec peste una și încă una, E pentru că timpul dă din aripă, Iar inima mi-e mare, mai mare decât luna. Eu înțeleg vorbele nerostite, Când ochiul mă-ncape o data și încă o dată, Ca și cum mori de cuvinte Ar măcina toată tăcerea
POVESTEA MEA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364751_a_366080]
-
am văzut că scria ,, țuică,,. După câteva minute unul din ei i-a spus celulilat. -Îi luam și îi aruncăm în prăpastia ,,Diavolului,, de acolo nu o să-i scoată nimeni, știi cât este de adâncă. O să se creadă că au alunecat și au căzut, ce zici frate ? -Păi așa o să facem, tu îl iei pe umeri pe băiat și eu pe fată i-a zis celălat, dar dacă tot îi omorâm parcă eu m-aș mai distra puțin cu puicuța asta
DOAR IUBIREA RAMÂNE(FRAGMENT) de SILVIA KATZ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364773_a_366102]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > UN CHIP PE RETINĂ Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 686 din 16 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Vălură a drumului aspru al umbrei alunecă risipind îndoieli îndepărtări oglindiri rănile gândului acoperite cu plasturii din iarbă fragedă un chip pe retină în ultimul abur înjunghiat de brațul luminii e suflet etern. Referință Bibliografică: Un chip pe retină / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
UN CHIP PE RETINĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364796_a_366125]
-
mâinle mângâindu-i trupul încet ca un sculptor fascinat de opera lui. Hana l-a cuprins cu brațele, agățându-se de trupul lui mușchiulos ca de un copac, apoi l-a sărutat cu patimă și l-a tras spre ea, alunecând sub el ca o liană, în timp ce Ștefan îi șoptea cuvinte de dragoste. -Ești tot ce am visat! Te iubesc! Toată ziua o petrecură împreună. Ștefan îi povesti că își pierduse în urmă cu șase ani soția și băiatul care avea
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
pestrița din jur abandonezi pe canapea pe cel ce bea bere navigând rapace cu stilul lui versatil jocurile de noroc sexul că panaceu amante cu unghii trase în gel țiganii ard cauciucuri uzate răsună o manea strident printre gospodine trupeșe alunec înfigând vibrant țocurile în asfaltul topit sună cerșetorii fostele smartphonul interfonul alarmă la fereastra acoperită cu folie vei salva astăzi vieți ? lumile astea nu ne pot delimită avem timp de extaz ne cunoaștem din războaiele excasnice între noi arde orice
EX-UL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349476_a_350805]
-
incomod, eram legați de mesele la ore fixe. O mămică ne-a dat o veste bună: se deschisese de curând un patinoar bine întreținut la Sinaia. Așa că a doua zi ne-am înființat acolo. Gabi a fost total nemulțumită, îi alunecau picioarele în toate direcțiile, protesta de zor: - Vreau la patinoarul meu din Predeal ! Monica i-a angajat un monitor timp de o oră. Acesta i-a arătat câteva mișcări, i-a dat un butoi pe care trebuia să-l împingă
ŞAIA PIPENU de DAN NOREA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349485_a_350814]
-
în toată întâmplarea aceasta și ... Clinchetul monedei de cinci lei, ce aterizase direct pe mozaicul de pe jos, când scosesem mâna din buzunar, m-a trezit la realitate și i-a întrerupt discursul. Privirile noastre s-au îndreptat către moneda ce alunecase la picioarele lui. Domnul s-a aplecat, a ridicat calm, moneda și mi-a așezat-o în palma deschisă. Apoi, cu un gest ce semăna cu o mângâiere, mi-a închis degetele asupra ei și m-a întrebat, cu o
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
desfătat orgoliul său de armăsar. Încet, încet pierzându-se în îmbrățișări și sărutări pasionale, cei doi tineri se apropiau de impozantul pat atrași ca de un magnet. Andrada când simți marginea patului lovindu-se de gleznele sale, se lăsă să alunece ușor pe spate ca într-o plutire.Salteaua din fulgi de gâscă primi cele două trupuri încleștate scufundate acum în moliciunea ei. Atenția lui Cris se mută de pe sânii fetei pe pulpele ce tresăreau nervoase ca electrocutate la orice atingere
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
pot să nu amintesc „Poezii” de Mihai Eminescu, „Învierea” de Lev Tolstoi, „Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, „Numele trandafirului” de Umberto Eco. - În „Scară cu flori” spuneți: „Iar cand se-aprind tăceri de piatră/ Și nu mai știm ciopli lumină/Alunecam pe scara florii/ Să luăm în brațe rădăcina.” - Asa este, „iarbă verde de acasă, să mă rătăcesc prin lume nu mă lasă.” - Să ne întoarcem la rădăcina poetica a Rodicăi Lupu. Vorbiți-ne despre debutul dvs. - Nu-s de seamă
DIALOG DESPRE STIHURI SI PROZA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349596_a_350925]
-
o șoaptă rece, stelele ciobite așchii de durere; un zeu de fum printre luceferi trece, te văd acolo mamă,învinsă de tăcere. 6 iulie 2009 Amintiri despre menestrel Purta-n chitară-mpăturit abis grav, bizar și-nmărmurit; cu vechi armuri înveșmântat, alunecă din cer acreditat un menestrel medieval. Ne-mbrățișa domol cu cântec ademenitor ca un descântec, cu întâmplări ori simțământ astăzi îmbrăcate cu pământ clisos și-nlăcrimat. Purta totem cu zări solemne în care noi suntem doar semne, și-ntâmplări; și ne-
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
disconfortul din tren și de pe peron, cauzat de căldura unui început de mai, ce anunța o vară fierbinte. Fiind zi de joi, speram ca tot weekendul să fie frumos și să nu plouă, chiar dacă aveam cu noi cortul impermeabil Motonava aluneca maiestuos pe apa tulbure a Dunării, care își cobora molcomă undele spre marea cea mare, precum o bătrână care își târăște greoi picioarele obosite. La Crișan am debarcat și-n timp ce așteptam să apară vreo barcă pescărească pentru a
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Stihuri > Semne > ÎN VIZITĂ LA MOȘ CRĂCIUN Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului M-am rătăcit, la fel ca prima dată, Prin pajiștea de nea a veșniciei Pe-un gând alunecând. Iar bucuriei Formă i-a dat, fereastra pomădată. Am șters o ghețișoară și-am privit Prin geamul alb, hotar spre Moș Crăciun. Întâi am vrut o vorbă să îi spun, Dar m-am oprit, văzându-l ațipit, Cu chipul luminat
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349709_a_351038]
-
ceea ce adusese în jurul ei reprezenta dezastru pur: locuitori ai galaxiei amuțiți, înghețați pe vecie, transformați în stană de piatră sau uciși. Familii destrămate, cimitire suprapopulate, kilometri de ținuturi întregi arse, ca în urma exploziilor nucleare. Falii ale timpului în care puteai aluneca cu ușurință între lumi fără a mai găsi drumul de întoarcere, porți către lumi subterane în care se practica tortura, locuri stranii și misterioase de unde nu se mai întorsese nimeni, niciodată. Aceasta era doar o parte a cumplitului bilanț. Cerea
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
neuitat, unul de care îmi voi aminti până la sfârșitul zilelor mele”, am răcnit, amenințând-o în continuare pe femeie cu cuțitul. Pentru câteva momente, mi s-a părut că doamna în portocaliu s-a transformat într-un pește-gigant, care a alunecat pe jos și a început să se zbată, umezind podeaua. Revenită apoi la înfățișarea normală, îmi spuse: Lasă arma jos. Știi cine sunt?”. Da, de la FBI”, am răspuns ironic. Nu, nu e glumă. Știi?”. ”Firește”. ”Cine sunt?”. ”Angajata unei firme
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
că îmi făceam rău mie însumi prin aceste acțiuni. Dar, dacă realizam că acest lucru trebuie să se întâmple, în folosul artei, dacă îmi dădeam seama că doar astfel lucrarea mea ar fi împlinită, completă, în lipsa cuvenitei “jertfe” povestirea putând aluneca în comun, desigur că urmam linia pe care o consideram corectă. Romanul sau nuvela au apanajul de a transmite sentimente profunde, de a impresiona (uneori, chiar de a traumatiza), de a fi vii, de a introduce cititorul într-un microunivers
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
-se, cerându-și dreptul la existență într-o lume paralelă... O lume care însă coincidea cu a noastră. Priveam mișcările naturale, clare ale unor ființe și obiecte sur-realiste, rătăcite în drumul lor către absolut. Mă uimeam. Mă desprindeam de trup, alunecând pe lângă ele, prin ele. Când m-am trezit, m-am uitat la ceas. Era 13.45. Doar un sfert de oră mă mai despărțea de fatidica întâlnire, de locul în care fata cu vioara își susținea aproape misticul recital. Am
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
dezleg de toate când băteai darabana pe masa din mahon a Doamnei Iulica flori de timp, nisipuri și prund, Nu te mai văd prin Piața Centrală din Bacăul cu artificii cu bâlci la Podu Paloșanu, și carnaval pe strada principală Aluneci în oglinda Insulei, pe cărți poștale din alte lumi, pui amprente pe orele mele cioburi de vise, himere - Văpăi Să dănțuim acum la mijloc adormiți în gospodăria Domnului Ion găini, curci, vie și pomi Să dănțuim acum în grădina Doamnei
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
-n sus, vâslele-n jos Regina mlaștinilor nu poate s-adoarmă Plutește trează peste vânătorii de suflete în labirintul de bârfe Vâslele-n sus, vâslele-n jos Regina apelor de culoarea ardeziei cercetează sufletul caselor cu țigle Regina fiarelor geriatrice alunecă, se rotește, își ia zborul peste mlaștini de bârfe Vâslele-n sus, vâslele-n jos Regina Mării de argint atinge coloane, arcade și case Scormonește vise luate de vânt, Regina tenebrelor află refugiu în mlaștini de bârfe Visul al nouăsprezecelea
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
de piatră Oșteanul bătea darabana în grădina cu flori de timp păzite de motani și prund Unde nu mai erau anotimpuri doar ore-nșirate pe ață de la un capăt la altul Nici bâlci și nici carnaval la marginea târgului străin Oșteanul aluneca în oglindă Pe cărți poștale punea vag amprente de bocanci osteniți Mut aștepta orele să se petreacă Prin gânduri îi trecau mumii de demult țipete secate, înfipte-n munte năluci fluide ale celor rămași departe, pe unde trecuse, departe trimis
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Arăți venetic, miroși a „spaima păgubașului” Culege recolta și „du-te acasă învârtindu-te” Dincolo de câmpuri, dincolo de orizont. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Dincolo de heleșteiele cu nuferi cerbul și elanul se fugăreau besmetici Șarpele cu clopoței aluneca pierdut Se ascundea în scoarța de anin Scotocea muierea-vraci cununi de cedru Pentru foc vânătoresc, o scoarță de mesteacăn Și crăci de arțar zburlite în grămezi Și scoarță din ulm de meșterit canoe cerbul și elanul se fugăreau besmetici dincolo de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
s-au atins în himere și-au zâmbet neștiut, neauzit de ceilalți prezenți în antice săli când ploaia lovea florile reci când lumina se îneca în întuneric, Tineri țanțoși ieșeau la vedere de-a lungul zidului de promenadă Neștiutor, el aluneca prin coridoare să dispară în volume cu praf bizantin pășea pe mozaic din năluci de ocazie departe în Sala Pașilor Pierduți De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Căluțul de legănat meșterit din lemn Căluțul de legănat meșterit
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR - LUGUBRU Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului În săptămâna patimilor lugubru alunecăm pe culmi cu ochii stinși priviri înspăimântate înconjurați de flăcări călcăm pe drumuri nisipoase dorința omului e oarbă ne mistuim gândirea trădarea ne este păcatul în jur nori negri tu omule cauți Lumina sunt fapte seci șoapte rostiri iertări venite
LUGUBRU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350343_a_351672]
-
am privit pielea neagră că tăciunele, apoi rochia luxoasa și pachetul de țigări Dunhill. Aproape aceeași poveste, numai că - într-un fel sau altul - inversasem rolurile. După cam 20 de minute, am ajuns. Pe când sorbeam din cafea, privirea mi-a alunecat către imensă bibliotecă din lemn masiv pe care o avea. „Citești mult?”. „Oh, da...”, răspunse, ca și cum ar fi fost cu mintea în altă parte. „Te superi dacă dau drumul la aer condiționat?”. „Nu, deloc”. I-am privit trupul perfect, picioarele
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]