3,081 matches
-
dar nu era sigură că nu era doar în capul ei. — Mi-a plăcut. A fost o provocare plăcută să lucrez la așa ceva, în schimbul muncii în scopul eradicării bolilor la bovine. Cât de sexy poate fi asta? spuse Ted cu amărăciune în glas. Nu e de mirare că Clodagh nu e interesată de mine. Cu cât mă transfer mai repede la Ministerul Apărării, cu atât mai bine. A intrat într-o reverie legată de mitraliere, tancuri, fețe murdare, tehnici complicate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la gură. În cele din urmă, se trânti la loc pe perne, ștergându-și palma de fața pijamalei. Lăsă o pată roșu cu negru. Nu-i așa, domnule Porc? — Vrei să chem un doctor? Îl Întrebă Logan. Bătrânul râse cu amărăciune, iar râsul i se dizolvă În alt acces de tuse. N-are rost, șuieră el, respirând rapid și Întretăiat. Am văzut un mucos din ăla de dimineață. Ți-am zis, domnule Porc: io am cancer. Numai că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să țipe. Urmele de pași dispăreau rapid, fulgii grei de zăpadă le umpleau, făcând totul neted și fără trăsături. Logan patină oprindu-se, cu ochii scanând peisajul. Urma ducea direct de la casă În Întuneric. Și acum urma dispăruse. Înjură cu amărăciune. Polițistul pe care-l târâse după el pufăi, oprindu-se În spatele lui. — Ce facem acum, domnule? Întrebă el, luptându-se să respire. Logan privi dincolo de el, Încercând să ghicească În ce direcție mersese Martrin Strichen, luând-o cu el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fără să-și dea seama, preciză: — ...Singura din sângele lui... Iar băiatul întrebă imediat: — Cea abandonată la Rhegium, care a murit ca o cerșetoare? Exasperat de interogatoriul acela, preceptorul cedă: — Da, ea, mama mamei tale. Și, ca să-i mai îndulcească amărăciunea, adăugă: — Dar n-a stat întotdeauna acolo. Mai întâi a locuit în Pandataria. Alarmat de menționarea acelui nume nemaiauzit, copilul întrebă ce era Pandataria. Zaleucos îi explică: — O insulă... Dar tăcu, pentru că în jurul praetorium-ului se ridicau glasuri puternice, furioase. Vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Început evacuarea patinoarului, el a plecat Înainte cu Nela, nici nu s-a uitat la mine, ba chiar au mai făcut o piruetă Înainte de a ieși. Ce era să fac? Viața mea, dorul meu, speranța mea plângeau Împreună, era o amărăciune apăsătoare, eram din nou singură, din nou tristă... Îi priveam: erau o pereche potrivită, eu nu existam pentru ei. De ce, de ce atâta Înfrângere? De ce și acest ultim sprijin se Îndoaie? Am mers spre vestiar. Aici, Marinică mi-a luat hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sprijin se Îndoaie? Am mers spre vestiar. Aici, Marinică mi-a luat hainele și ne-am Îmbrăcat fără a scoate o vorbă. Când m-am Întors de la oglindă, l-am văzut alături de Nela. Ea Îl chemase. Strânsesem În mine multă amărăciune. Eram gata să izbucnesc. Plânsul Îmi Îneca vorbele, un plâns fără lacrimi, pe buze ce Încercau zadarnic să zâmbească. Nela a zis că rămâne la meci. Noi am plecat amândoi. Am mers câteva stații pe jos și el m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pătrățele de tablă, mosoare, sfoară de manelă subtilizată de la atelierul de tâmplărie, nasturi de toate mărimile, briceagul minuscul primit În dar de la unchiul meu din Germania spre disperarea mamei (când l-am pus pe masa aceea inchizitorială, am avut atâta amărăciune, că mi-au dat lacrimile), am mai depozitat bețișoarele de diferite mărimi, elastice, ascuțitoarea nemțească, foarfecele; cred că eram aproape de fundul celui de-al doilea buzunar de la haină, când am avut o mare revelație, pe care am sesizat-o pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
distruse dovezi? Oftă. - Nu. - Deci prezența lui la locul faptei era lipsită de relevanță. - Eu... - Era lipsită de relevanță sau nu? - Da, domnule, își drese ea vocea. Urmăream un ucigaș de polițiști, căpitane. Asta are vreo însemnătate? întrebă ea cu amărăciune. - Pentru mine și pentru o mulțime de alți oameni, da. Pentru Ramos, nu. Aprobă din cap. - Bun. Cu ce avem de-a face? - Au fost și echipe de filmare acolo, agent. Te-ai uitat la știri în seara aia? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu îl ajut în continuare, va da poliției numele meu. Ca să fiu închisă pentru totdeauna. Și așa s-ar fi întâmplat și cu domnul Balzac... Își șterse fața. - Nu puteam să îi fac așa ceva. - Respectatului tău mentor, spuse Rhyme cu amărăciune. Cu o expresie de panică întipărită în ochii ei albaștri și strălucitori, femeia se strecură printre Sachs și Kadesky și o luă către ușă. - Oprește-o, Roland, strigă Rhyme. Bell alergă în față și se puse ca o barieră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost niciodată mândru de ceea ce am făcut. Încă mă doare, după atâția ani. Dar nu aș fi procedat altfel. - Deci concluzia ta e că ar trebui să o internez pe mama într-un azil de doi bani, spuse ea cu amărăciune. Unul mai ieftin, ca să pot fi eu fericită. - Sigur că nu. Du-o într-un loc unde să primească ceea ce are nevoie: îngrijire și companie. Nu ce ai tu nevoie. Nu într-un centru de reabilitare care te va duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
m-am găsit să-i cumpăr un abonament cu instructor personal ca să nu-și irosească prețiosul timp antrenându-se la grămadă. Cred că încep să-mi dau seama ce urmează. — Cum? Crezi că i-a tras-o? Emmy râse cu amărăciune. Te surprindea uneori să o auzi pe Emmy vorbind urât și cu atâta înverșunare — avea numai un metru și cincizeci și șapte de centimetri și arăta ca o puștoaică — dar Leigh nici nu mai băgă de seamă. — Și eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a reușit să se întoarcă pentru programarea de azi. — Mmm. Adriana își amintea vag că Gilles și Ricardo erau rivali declarați, deși era tentată să creadă că această concurență răutăcioasă pornea mai degrabă de la Gilles, decât de la Ricardo care, spre amărăciunea lui Gilles, părea foarte încântat să primească aproape toate contractele prestigioase ale agenției. Avea multe nume mari de la Hollywood, iar în agenda lui erau trecute anual — și cu un an înainte — festivitățile de premiere. Cei doi bărbați merseseră împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Rămase surpinsă când trase primul fum care era atât de tare, încât parcă îi arse plămânii, dar al doilea și al treilea au mers mult mai ușor. — Un an de zile s-a dus pe apa sâmbetei, spuse ea cu amărăciune înainte să mai tragă un fum. Jesse ridică din umeri. — Nu-mi pari a fi o persoană care exagerează cu băutura, cu drogurile, cu mâncarea sau ...altceva. Dacă îți place să fumezi o țigară din când în când, de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asistent la Brook Harris și-mi tot spunea că niciun editor bun — sau scriitor — n-are nevoie de studii înalte, că cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru cariera mea e să încep de-acolo. Râse cu amărăciune. Lucrul la care nu ne-am gândit niciunul a fost că nu asta e cariera pe care mi-o doresc. — Dar, Leigh, scumpo, ești atât de bună în ceea ce faci! Ești la un pas de o promovare uriașă, lucrezi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bunicii. Care stă rezemată de teracota albastră. Iarna, În care afară ninge bogat, cu fulgi mari, iar el și mama lui se uită pe fereastră, În curtea vecină, văd lumină la doamna colonel. Pentru prima oară În viață are sentimental amărăciunii. Undeva, departe se ascute lupta de clasă. „Suntem săraci”, spune mama și pune lemne În sobă. Altă iarnă. Urcă un străin. Un șofer cu o desagă În spate. După el, bunica. „Da, bine, n-ai știut că vin azi? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
două ori pe săptămână și să nu mai arunci banii pe peliculă, că pelicula nu se mănâncă, ce ești tu, muncitor?, sau ești de la emisiunea Reflector, și tace Într-un târziu, căci vorbele lui zboară În gol și rămâne cu amărăciunea lui și a Mărășeștilor, și cu gândul că iar trebuie să se interneze pentru o amărâtă de pensie, În timp ce la radio Începe Poemul simfonic Don Juan de Richard Strauss, cu Orchestra Simfonică N.B.C., dirijată de Arturo Toscanini și când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
revolte - cel puțin, nu Într-un mod obișnuit. Nu țipa decât foarte rar și nu făcea crize de isterie. Însă ce a făcut, a fost să-și dezvolte un apetit pentru management și științe economice Încă de la liceu. Starea de amărăciune În care se afla tatăl ei din cauza problemelor cu banii și incidentul cu cardul Ikea au făcut-o să se hotărască să nu fie În veci nevoită să mai trebuiască să se confrunte cu nesiguranța financiară. Chiar și În timpul vacanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dragoste. Va fi cum vei vrea tu. Va fi frumos. Va fi cu un bărbat mai bun decât mine. Ziua mea de naștere. Nu este o sărbătoare pe care o primesc într-un mod special, știi asta; în ciuda anilor, simt amărăciunea pe care o simțeam când eram copil. Școala nu începuse încă, prietenii mei dispăruseră cine știe pe unde, așa că nu am avut niciodată o adevărată petrecere. Crescând, am început eu însumi să ignor această zi. Am rugat-o pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
devorează la propriu, le „mănâncă“, după cum spune Unamuno, și le metabolizează, le transformă în propria-i substanță vitală, în timp ce și el, deopotrivă, își proiectează-n ele propriu-i statut existențial, pe care și-l recuperează apoi dramatic modificat, pătruns de amărăciune sau dulceață, într-o cascadă de schimburi și substituiri ontologice reciproce: în urma unor asemenea lecturi nici cartea, nici cititorul ei nu rămân la fel. Cartea sau cărțile-vortex ajung astfel să aparțină cu drepturi depline și cititorului, care își asumă în raport cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ai respins, Eugenia, așa cum m-ai respins, spunându-mi că vreau să te cumpăr, când de fapt aveai pe altcineva, ce-mi rămânea mie de făcut dacă, văzându-te pe tine, am învățat să iubesc? Nu știi oare ce-nseamnă amărăciunea, ce înseamnă afecțiunea repudiată? — Lasă, Augusto, dă-mi mâna; o să ne mai vedem, dar să ne înțelegem, ce-a fost a fost. — Nu; nu ce-a fost, nu ce-a fost; nu, nu, nu! — Bine, bine; te așteaptă Rosario... — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
di lor, ma guarda e passa! Și sunt alții, cei mai ticăloși, intelectualii prin antonomază, tehnicienii, savanții, filozofii. La 28 iunie 1835, Mazzini îi scria Judithei sale: „Cât despre mine, las totul și mă reîntorc în individualitatea mea, mustind de amărăciune pentru tot ce iubesc mai mult, de dezgust față de oameni, de dispreț față de cei ce-și oploșesc lașitatea în rămășițele filozofiei, plin de superioritate față de toți, dar de durere și de indignare față de mine însumi, față de prezent și de viitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fie făcută după jurnalul Annei nu era suficient de evreiască. Un savant depusese mărturie că, pornind de la calcule matematice, mai puțin de 20 la sută din jurnalul Annei trata probleme evreiești. Acuzații și răspunsuri la acuzații zburau prin sala supraîncălzită. Amărăciunea sfârâia în aerul fierbinte. Oameni în toată firea își ridicau tonul pentru a pune cuvinte pe care doar ei voiau să le audă în gura unei fetițe moarte. Dar nu se apropiau nici pe departe de adevăr. Când au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o discuție pe cei doi conspiratori. Fără Îndoială că i-ar face praf. Era convins că Annette Tadmor se răzgândise și că precis că nu avea să vină la Întâlnire. De ce ar fi venit, În fond? Silueta ei plină, rotundă, amărăciunea, rochia de bumbac, simplă ca a unei școlărițe dintr-un internat, toate astea Îi treziseră o umbră de dorință amestecată cu autoironie: Norocul tău că s-a răzgândit. Te-a scutit de Încă o rușine. Tânărul colonist se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca o pisică sătulă. Ai avut din Întâmplare o vizitatoare? Fima era pe punctul să nege. De când avea el vizitatoare? Doar erau opt apartamente În blocul ăsta. Dar ceva Îl opri s-o mintă pe femeia asta stafidită, plină de amărăciune, care Îi amintea de o vulpe Încolțită de hăitași, pe care o numea uneori În gândurile sale „iubita mea“ și pe al cărei soț Îl iubea de asemenea. Coborî privirea și se justifică: —O pacientă. E În tratament la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simți oare cu adevărat nevoia să-i strecori o bancnotă Împăturită În buzunar? Sau să chemi zugravii la el? Ceea ce demonstrează că Yael a avut dreptate. Ca de obicei. Că s-a născut având dreptate. Totuși, Își zise Fima cu amărăciune, ar fi putut să fie o fetiță. O Giulietta Masina micuță cu spate delicat și păr deschis la culoare și moale. Ar fi putut să o numească Liza, În memoria mamei sale, sau În varianta ebraică, Elișeva. Deși mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]