4,800 matches
-
și numeroase dezbateri între juriști. Spre exemplu, Guyon (1998)<footnote Guyon Y., Droit des affairs, ediția a zecea, Economica, Paris, 1998. footnote> consideră că expresia „imagine fidelă” este „o traducere nereușită a expresiei englezești true and fair view” și reproșează ambiguitatea termenului. Aceasta poate viza fidelitatea în raport cu modelul reflectat în situațiile financiare, dar nu aduce nimic nou față de imperativele de regularitate și sinceritate. De asemenea, expresia poate viza o sinceritate vizavi de trecut, ceea ce ar însemna că obligă la o permanență
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
a funcționat, și funcționează încă parțial, cu aceleași cadre universitare din învățământul de stat, prin mărirea numărului de ore predate, dar aceasta duce la uzură pronunțată. Într-o primă fază, funcționarea instituțiilor universitare private a stat sub semnul provizoratului și ambiguității statutare. În România au funcționat și încă funcționează, în proporții foarte mici, instituții de învățământ care nu îndeplinesc condiții minime de funcționare. Toleranța oficialităților față de acestea este condamnabilă și incriminantă. Pentru o viitoare istorie a imposturii și contrafacerii în domeniul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
și șeful nemijlocit, cu privire la trei criterii: competența managerială, onestitatea profesională, relaționarea interpersonală; percepția activității: se referă la opiniile pe care le au angajații despre propria activitate din perspectiva mai multor dimensiuni: caracteristicile activității desfășurate, factorii motivaționali ai muncii, profilul colectivului, ambiguitățile și conflictele de rol. satisfacția profesională: se referă la gradul de mulțumire al personalului față de activitatea desfășurată: conținutul muncii, relațiile existente, facilitățile oferite. Pentru culegerea datelor și informațiilor necesare diagnosticării se apelează la una sau mai multe dintre următoarele metode
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
sisteme de remunerație, de selecție și orientare profesională, de specializare și socializare, politici privind transferul ocupațional și supervizarea eficientă a subordonaților); schimbarea caracteristicilor de rol (redefinirea rolurilor, reducerea suprasolicitării, creșterea participării în luarea deciziilor și delegarea autorității, reducerea conflictului și ambiguității de rol); schimbarea caracteristicilor sarcinii (programe de specializare, adecvarea postului de muncă la capacitățile și preferințele indivizilor, individualizarea „tratamentului” subordonaților). Strategiile de management al stresului socioprofesional și elaborarea modelelor conceptuale de intervenție la nivel individual-organizațional (apud Brate, 2002) trebuie să
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
trebuie să ia în calcul (pentru ajustare, predicție) varietatea stresorilor (cei nespecifici acționează cel mai eficient) relaționați: factorilor intrinseci muncii (suprași subsolicitare, ritm, autonomie, lucrul în schimburi alternante, caracteristici fizice de mediu); rolului în organizație (nivel de responsabilitate, conflict și ambiguitate de rol); dezvoltării în carieră și realizării socioprofesionale (suprași subpromovare, securitatea muncii/postului, oportunități diferite); relațiilor de muncă (manageri - colegi - subordonați); climatului și structurii organizaționale (participarea în luarea deciziilor, stiluri de conducere și comunicare eficiente). Intervențiile la nivel ocupațional-organizațional privind
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
evaluarea măsurătorilor obiective trebuie îmbinată cu datele subiective oferite de subiecți. În final, propunem următoarele intervenții la nivel ocupațional-organizațional, care măresc eficiența profilaxiei sau reduc stresul socioprofesional (Brate, 2002): elaborarea de job descriptions sau fișe de post clare, pentru reducerea ambiguității și conflictului de rol; utilizarea unor scheme laterale de promovare, care să le întregească pe cele verticale, pentru a se evita depășirea ariei de competență (vezi PRINCIPIUL LUI PETER); reorganizarea mediului de muncă, potrivit exigențelor ergonomice, pentru a reduce simptomele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
le oferi unora dintre ei suport emoțional și încurajare ca un Părinte sfătuitor și salvator. Funcționarul public este, de regulă, anxios din cauza solicitărilor și a uzurii în relația cu celălalt, a implicării emoționale excesive, a incompetenței relaționale, ca și a ambiguității rolului profesional. Ca urmare, el va fi tentat să se comporte Infantil, căutând în tranzacțiile pe care le inițiază beneficii rezultate din exteriorizarea frustrărilor, a nemulțumirilor și insatisfacției în relațiile cu clienții sau din obediența excesivă în raporturile cu superiorii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
a valorilor și a normelor morale, încât ele să poată acționa ca motivații interioare. Integrarea morală, a personalității nu se poate realiza, altfel spus, în afara unității dintre atitudinea interioară și normele morale sociale. CAPITOLUL II Obstacol, conflict, frustrație, stress Clarificarea ambiguităților terminologice existente în literatura de specialitate în legătură cu fenomenul de frustrație implică analizarea lui în strânsă legătură cu alte fenomene similar, cu care se află în raporturi de intercondiționare: „obstacole”, „conflict”, „stress”. Fenomenul de frustrație este aspect al actului de adaptare
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
facă nicicând, Faulques era sigur că munca lui din turn Îi amintea fotografiei ceea ce era ea În stare să sugereze, dar nu și să izbutească: vasta viziune circulară, continuă, din haoticul joc de șah, regula implacabilă care guverna hazardul pervers - ambiguitatea a ceea ce guverna ceea ce nu era absolut deloc Întâmplător - din lume și din viață. Acel punct de vedere confirma caracterul geometric al acelei perversități, norma haosului, liniile și formele ascunse ochiului neavizat, atât de aidoma ridurilor de pe fruntea și pleoapele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
persoane. Spectatorul este, în cazul particular al supravegherii teatrale, un observator deopotrivă lucid și implicat. Din această dublă vocație provine și plăcerea pe care o resimte. Mai mult ca oricând, el se află, în același timp, înăuntrul și în afara ei. Ambiguitatea posturii lui îl excită și îi ține atenția trează: captivat de procesul în sine al supravegherii, este interesat totodată de urmările acestuia, răsfrânte asupra destinului personajelor. Supravegherea îi acordă statutul de spectator în egală măsură brechtian și aristotelic. În teatru
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în slujba șefilor din serviciile specializate, exterioare comunității. Ea e omul de legătură, acel go-between veșnic suspect din pricina apartenenței lui neclare la o tabără sau la alta. Ce reprezintă portăreasa - un membru deplin integrat în comunitate sau un potențial agent? Ambiguitatea aceasta îi permite, de altfel, să treacă ușor de la supravegherea „moale”, de proximitate, la supravegherea „dură”, polițienească. Informațiile culese grație intimității cu un ansamblu de locatari se pot converti în orice clipă în prezumții de vinovăție criminală ori în acuzații
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
celor de jos. Dar și noi, spectatorii, vedem împreună cu el ceea ce ceilalți nu văd. Ne aflăm, așadar, într-o situație de superioritate, fapt ce trezește în noi o plăcere copilărească, „voyeuristă”, pe lângă plăcerea adultului martor al supravegherii, căreia îi sesizează ambiguitatea și îi descoperă mecanismele. Căci, adoptând strategia coprezenței supravegheaților și supraveghetorilor, scena ne arată supravegherea „în acțiune”, lasă la vedere rotițele angrenajului și îi dezvăluie modul de funcționare. Iar noi, din sală, privim această mașinărie numită supraveghere, din care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
André Bazin), în vreme ce în teatru, da. Astfel încât, pentru a explica strategiile supravegherii, dramaturgii și regizorii au exploatat deseori resursele acestui no man’s land ce desparte spațiul privat de cel public, exteriorul de interior, și unde se manifestă din plin ambiguitatea supravegherii. Pe platoul de joc, de îndată ce intervine supravegherea, culisele, aidoma pragurilor, își pierd orice putere de protecție și, împânzite de capcane sau de puncte de observație, expun scena unei priviri exterioare camuflate care îi răpește orice capacitate de rezistență. Strategia
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
uneori, perioadele de desprindere totală de realitate pot alterna cu cele de luciditate. Cum nebunia poate fi când boală adevărată, când mască, supravegherea se deplasează neîncetat dintr-o tabără în alta. Această eroare de evaluare se află la originea unei ambiguități ce duce finalmente la revelarea adevărului. Procedeul se regăsește și în alte opere, în care, de cele mai multe ori, supraveghetorul își însușește în mod deliberat o identitate falsă, datorită căreia este în măsură să facă descoperiri cu consecințe întotdeauna complexe: Mercur
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
niciodată strict operațională, ea provoacă uneori confuzii, stârnește patimi, înnoadă și deznoadă legături între oameni. În teatru, tocmai această „corupere” a bipolarității supraveghetor/supravegheat constituie o materie pe care scriitorii o explorează cu predilecție: claritatea inițială se convertește treptat în ambiguitate și revine, în cele din urmă, mai ales în comedii, grație unui deznodământ fericit. La Shakespeare, cât și la Marivaux, decizia de a supraveghea pe cineva produce o doză de necunoscut, căci travestirea pusă în slujba obținerii de informații justifică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
forme de manifestare, mai mult sau mai puțin evidente, depind de opțiunea regizorală. Unii regizori se mulțumesc să marcheze „transformarea” doar prin câteva semne, tocmai pentru a sublinia artificiul procedeului; alții, dimpotrivă, sporesc detaliile, insistând asupra travestirii ca sursă de ambiguitate, de confuzie și de incertitudine. Oare ce-mi văd ochii? El să fie? Ce vrea să spună travestindu-se astfel? Dincolo de motivațiile strategice, travestirea „bruiază” identitatea persoanei, îi modifică aspectul, generând astfel situații favorabile amăgirilor și înșelătoriilor de tot felul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
codificat. „De câte chinuri nu m-ar fi scutit o privire” (III, 7, v. 997) se plânge el, uitând de perspicacitatea aprigului supraveghetor. Iunia e „prinsă la mijloc” între supravegherea anunțată de Nero și inocența lui Britannicus. Racine surprinde aici ambiguitatea situației în care se află o ființă supravegheată care se adresează unui partener ce n-are habar de dispozitivul al cărui „obiectiv” este: tânăra fată se vede silită să se prefacă, în timp ce noi, cei din sală, asistăm la cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mai mulți savanți au apărat ipoteza unei Sophii ca Mamă Universală pre-creștină (sau pre-ariană), deteriorată ulterior de patriarhalismul creștin (sau arian); mai tîrziu, unii dintre acești Învățați și-au dat seama că textele literare nu dau un răspuns lipsit de ambiguitate Întrebărilor cu privire la gen sau oricăror altor chestiuni de ordin social. În același timp, alți specialiști au răsturnat ipotezele anterioare, atribuind gnosticismului În general o atitudine negativă față de femei, În baza evidenței statistice a negativității Sophiei Înseși. 8. De ce căderea? Am
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prins ca o scoică de cochilia ei110, este un eveniment funest, vag motivat prin „o anumită Întîmplare”111 sau „o anumită legătură” avută cu nedreptatea. În platonism trupul este rău, după cum se afirmă În numeroase locuri, fără nici o urmă de ambiguitate 112. Această atitudine caracterizează Întreaga tradiție platoniciană, fie că e vorba de Filon, fie că e vorba de Plotin. Pentru Plotin, cosmosul Înseamnă armonie Între un nivel superior și unul inferior 113, Însă, În același timp, este și o ruptură
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
recunoască acestui autor din vechime „o minte pătrunzătoare și eleganță de stil”, precum și reputația ireproșabilă a unei vieți exemplare 138. În vreme ce gnosticismul acoperă un spectru foarte larg de opțiuni și de atitudini cu privire la Vechiul și la Noul Testament, maniheismul procedează fără ambiguități: Dumnezeul biblic este Marele Arhonte Saklas, care Îl produce pe om Împreună cu partenera lui feminină, Nebroel. Saklas este o ipostază a Regelui Întunericului și nu are nici un rol În crearea lumii. Nici creștinismul majoritar, acuzat de iudaism și de vulgaritate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ce depășesc cu mult pe cele acordate acestuia de bunul creștin Milton. Este adevărat că narațiunea este Întreprinsă din perspectiva lui Cain, care ar putea fi dezamăgit de Lucifer; geniul lui Byron știe cum să mențină finalul Într-o perfectă ambiguitate. Cain poate fi considerat cea mai bună introducere sistemică la studiul gnosticismului și al altor curente dualiste occidentale, deoarece este o extraordinară ilustrare a felului În care se poate purta un joc oricînd pe eșichierul Genezei, obținîndu-se rezultate care sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
diverselor acțiuni ale Securității, Încercând totuși să le găsească circumstanțe atenuante. Despărțirea partidului de propriul său trecut, chiar și atunci când s-a făcut sub semnul unei dorințe de reformare sau de revizuire critică a strategiilor, a stat sub semnul unei ambiguități fundamentale, iar continuitățile au jucat un rol mult mai important decât dorința de ruptură. Ce și cum povestesc martoriitc " Ce Și cum povestesc martorii" Am Încercat În cele de mai sus să fac un bilanț provizoriu a ceea ce știm despre
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nivel ridicat de stres și un sentiment de anxietate. Se caracterizează prin: stabilitate socială, tendința de structurare a activităților sociale printr-un sistem rigid de reguli formale a căror nerespectare este sancționată, comportament rațional și interiorizarea emoției, evitarea riscului, a ambiguității, a hazardului, a conflictului, a necunoscutului, planificare riguroasă, respectarea ceremoniilor tradiționale, rigiditate și dogmatism, conservatorism și rezistență la schimbare, respingerea ideilor deviante de la normă, intoleranță, precizie și punctualitate, preocupare specială pentru consens social și nevoia accentuată de securitate și afiliere
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
gradul de evitare a incertitudinii este ridicat sunt mai ales cele catolice, în timp ce țările în care gradul de evitare a incertitudinii este scăzut sunt mai ales protestante, hinduse, budiste. S-a observat că locuitorii din nordul Statelor Unite tolerează mai ușor ambiguitatea decât cei din sudul Statelor Unite. • Orientarea în timp. Parametrul, numit și dinamism confucianist, descrie „orizontul de timp” al societății și reflectă modul în care societatea conceptualizează virtutea în raport cu adevărul. Pe baza acestei dimensiuni de variație se distinge între societăți cu
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în text; cunoașterea se bazează pe fapte, pe documente, pe mărturii atestate în scris; gândirea este analitică, secvențială, liniară; în formularea concluziilor primează argumentația coerentă, bazată pe logică; accentul cade pe strategiile transmiterii eficiente de informație către interlocutor, pe reducerea ambiguității comunicative. În culturile orale semnificația se află preponderent în context, sensurile sunt, în mare măsură, dependente de context, bazate pe mecanisme ale implicitului; cunoștințele împărtășite de membrii comunității sunt semnalate prin formule fixe, clișee, proverbe; gândirea este concentrată, sintetică; în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]