2,758 matches
-
Simt că organismul începe să scape de sub control temperatura organismului, aceasta începând să crească peste limitele normale, deși nu am niciun termometru să mi-o iau. Caniculă în atmosferă, asfaltul emană fierbințeală cu miros de gudron, iar eu încep să amețesc și parcă să iau foc. Mă asaltează un sentiment de panică pe care totuși îl țin sub control. A-mi pierde controlul acum, a intra în panică nu ar face decât să agraveze și mai mult starea ce o am
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sprijin în baston ca să nu mă plec până la pământ. De multe ori m-am ambiționat să rămân drept, să merg înainte înfruntând canicula, și tot de atâtea ori, după scurt timp simțeam că nu mai am putere, că încep să amețesc și că trebuie să mă resemnez. In acele momente, canicula era un fel de dușman declarat al meu. Astăzi, ea este învinsă, nu de mine, ci de nori, dar, oricum, simt o satisfacție deosebită și-i spun acestui dușman invizibil
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Și eu ce era să le răspund decât: how funny! Și a mai trebuit să mai Îndur o vreme până să uite de mine și să Înceapă iar să schimbe Între ele rețete, tot calculându-și chenzine, concedii medicale, rate, amețite de vacarm, după o cursă cu obstacole Începută de dimineață, de la șase fără un sfert, de când ieșiseră pe ușă cu ciorapii strâmbi și foarte Întârziate, și până În momentul când eșuaseră pe bancheta de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
te Îmbolnăvește de cărbune. Arborele morții Îți arată merișoarele dătătoare de moarte, precum acelea ce atârnau În arborele cunoașterii; arborele upa ( arbore din Malaezia, al cărui latex, toxic, este utilizat pentru otrăvirea săgeților). Pe deasupra grădinii plutește un abur nesănătos care amețește păsările ce o străbat, și totuși fiica doctorului trăiește nevătămată În mijlocul acestor miasme mefitice; plămânii ei respiră fără primejdie acest aer ce-ar aduce moartea oricărei alte ființe În afara de ea și de tatăl ei. Ea Își face din aceste
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așa cum auzise și ceasul primarului și înțelese că totul e o iluzie. La capătul unei străduțe pustii licărea râul. Constată că respira greu și se sprijini de zidul unei vespasiene, rămânând pe loc, cu capul plecat, căci strălucirea râului îl amețise. Foșnetul ritmic se apropie și se opri în spatele lui. Firește, și ceasul se oprise la un moment dat. Nu dădu nici o atenție acestei noi iluzii. —Pidot, se auzi o voce. Pidot! Charlot ridică ochii, dar nu văzu pe nimeni. —Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nou, numai că înainte să apuce să se gândească la vreo strategie Diana îl săruta deja. Iar lui chiar îi plăcea, chiar dacă știa că n-ar fi trebuit. Asta era Diana Macpherson! La naiba, s-a gândit Ben cu mintea amețită de băutură, de ce nu? Și așa, Ben și Diana și-au consumat în cele din urmă relația profesională. Deși era beat, Ben se tot asigura că face cel mai bun lucru din toată viața lui. Probabil că n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-l ierți! ― Să vii, că eu te aștept. Am să las aprins un muc de lumânare în bucătărie. ― Voi veni negreșit. A sărutat-o din fugă și a plecat. Mergea repede. Aproape alerga. Voia să-l prindă pe hangiu încă amețit de lovitura primită... Când a deschis ușa, hangiul s-a foit gemând... Lotrul a aprins felinarul și, punându i-l în ochi, l-a cercetat cu atenție. „Da. Am ajuns taman când trebuia. Când s-a dezmetici, o să-l am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aici... Lotrul, bun cunoscător al oamenilor - altfel nu ar fi putut să ajungă ceea ce era - și-a dat seama că hangiul este total dezarmat în fața lui... Îl poate manevra cum dorește. ― Vrei să-ți spun eu de ce ai ajuns aici? Amețit încă, hangiul a făcut ochii mari. Apoi, în spatele unei umbre care i-a trecut pe chip, a clipit de mai multe ori, ca și cum și-ar fi spus: „Stai-stai, că acum îmi aduc aminte...” A ridicat privirea spre lotru: „Fie ce-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Cei doi gustau din când în când din cele de pe masă. Pe Aizic îl ascultau fără prea mult interes. Dumitru îl fura mereu cu coada ochiului pe Todiriță, gândind: „Măi vere, după cum văd eu, muierea ceea a ta te-o amețit de tot. Tare mă tem că mâine poimâine înhami calul și pornești în galop s-o aduci acasă, că mintea ta îi cât a unui cocoș!” Rămas pe gânduri, Todiriță confirma parcă fără vrerea lui presupunerea lui Dumitru. Când au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spusese că se ocupă el de nota de plată, că merita să mă scoată la liman. Dar asta a însemnat că, de cum am ajuns acasă, și am intrat, poticnindu-mă, pe ușă, afectată de diferența de fus orar, deprimată și amețită din cauza Valiumului și a mahmurelii produse de votcă, Helen m-a întâmpinat urlând din capul scărilor: —Vacă idioată ce ești! Să știi că banii cu care te duci la dezintoxicare sunt moștenirea mea! —Bună, Helen, am spus eu sfârșită. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Asta ca să fie și mai elocventă și ca tipul să priceapă. Probabil că te-ai săturat de discursurile astea, i-a spus ea cu fermitate. Tipul, un italian tânăr și deloc urât, a dat din cap, ca și cum ar fi fost amețit. Singurul plus pe care-l avem eu și prietena mea e că nu suntem splendide, așa că ne-am gândit să fructificăm chestia asta la maximum. Putem să intrăm? Sigur, a murmurat el. Părea complet nedumerit. Dar stați puțin, a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
post de suport imoral, ba chiar s-a oferit să ne plătească ea biletele. Dar piesa a fost așa de îngrozitoare încât după o jumătate de oră am plecat. Inclusiv Brigit. Am intrat în cel mai apropiat bar, ne-am amețit bine și am început să inventăm recenzii. î„Un moment de rahat“, „împrumutați-i plasatoarei ceva țoale.“) Am trecut sub tăcere sentimentul de inutilitate pe care mi-l lăsase amintirea piesei ăleia și m-am lansat într-o descriere extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
munceau la greu, iar pedala accelerației era apăsată cu putere până la capăt. Esența monologului ei plin de amărăciune era că nu poți avea încredere în nimeni. De la ginecologi până la lăptari și la soți. Mai cu seamă soți. Cuvintele ei înotau amețite către mine. —... i-am spus că marțea nu trebuia să aducă un litru de lapte pentru că eu și Durm’t lipseam în ziua aia... îEra judecat lăptarul.) —...și cum să mai am încredere în el data viitoare când și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
locul dintre picioare. Fierbea și se topea. Devenise aproape radioactiv. Și totuși, am continuat să rămân nemișcată. Sângele mi se scursese din cap și migrase în masă, ca un convoi de refugiați, către regiunea pelviană, irigând locul. Capul îmi era amețit și ușor, pubisul îmi era umflat și super-sensibil. Pe când stăteam așa, întinsă pe o parte, gândindu-mă ce să fac, dintr-odată totul s-a schimbat! Fără nici un fel de avertisment, Luke și-a băgat o mână pe sub mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar, spre surprinderea mea, Celine nu părea supărată pe mine. Nu arăți prea bine, mi-a spus ea. N-ai arătat bine toată ziua. —N-am prea dormit azi-noapte, i-am explicat eu oftând ușurată. Și cred că sunt încă amețită din cauza diferenței de fus orar. De ce n-ai spus nimic? — Nu știu, am rânjit eu. Poate fiindcă sunt obișnuită să mă simt ca dracu’. în majoritatea zilelor, la serviciu, mă simt ca un zombi... Când i-am observat expresia am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a putea descrie scânteile electrice, metalice, încinse care mă torturau de-mi venea să urlu, îmi urcau până-n creier și coborau până-n maxilar. Era oribil. Mă tot ridicam de pe scaun ca să înșfac sticluța cu dihidracodeină. Nu voiam decât să-mi amețesc durerea cu prețioasele și liniștitoarele mele analgezice. Apoi, realizând că nu aveam nici un tranchilizant, m-am cufundat din nou în nedumerire. Mi-am dat seama că toate pastiluțele alea splendide, care-ți luau durerea cu mâna, stăteau în primul sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi potolesc teama că întâlnise pe altcineva. Mi-a alinat durerile. Cel puțin pe moment, îl doream așa de tare pe Chris încât toate amintirile neplăcute legate de Luke erau blocate. îmi doream ca el să mă sărute. Dorința mă amețise. Aproape înnebunisem de disperare. Ce n-aș da... Alarmată, mi-am dat seama că eram aproape de clădirea principală. Deja? Lumina care se revărsa prin ferestre era aproape de noi, așa că ne puteam vedea destul de bine printre umbre. Ia uite! a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar atunci am zărit fața lui Luke. Amestecul de milă și dezgust de pe chipul lui m-a făcut să mă stăpânesc. Eram așa de obișnuită să-l văd privindu-mă admirativ încât, pentru câteva clipe, nedumerirea m-a făcut să amețesc. Umilită, am tăcut. Brigit părea zguduită, dar a continuat. —... nebună și paranoică... m-a acuzat că flirtez cu Luke... din ce în ce mai irațională... nu puteam să vorbesc cu ea... nu numai cocaină... recipiente enorme de Valium... canabis... tequila... niciodată nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
norocosul jucător, nimeni nu schița nici un gest. Acesta sorbi îndelung din pahar, după care plescăi satisfăcut din buze. Așeză încet cupa pe marginea mesei după care privi concen trat la postavul verde acoperit cu pătrățele din fața sa. Se clătina ușor, amețit de alcool. Bila de fildeș alerga deja în sens invers rotirii acesteia pe șanțul de pe marginea roții de ruletă. La rândul său, crupierul îl privea nerăbdător așteptând să vadă ce face. În sfârșit, bărbatul se aplecă peste masă și împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
câte o fisă de o sută după fiecare câștig. Roata ruletei se învârtea din nou și toată lumea urmărea cu sufletul la gură ce se întâmplă. Tipul nu mai părea interesat de joc, își privea ceasul de la mână în timp ce se clătina amețit de băutură. Crupierul îi privea țintă, întrebându-l din ochi ce mai așteaptă. Acesta clătină din cap în semn că nu merge de data aceasta. Un oftat de dezamăgire ieși de pe buzele tuturor. Apoi, chiar înainte de anunțul că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În spatele soldaților se aflau câțiva civili îmbrăcați în costume închise la culoare. Bărbatul care reușise să câștige la masa numărul trei deja le strângea mâna acestora, arătându-le ceva înspre tavanul sălii, probabil obiectivele camerelor de supraveghere. Nu mai era amețit de loc, ba dimpotrivă, pornise cât se poate de vioi înaintea celorlalți spre ușile ce duceau la spațiile administrative din spate. Boris intrase ca o furtună în camera unde se afla Vlad Mihailovici. Îl înhățase de braț și îl scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce înseamnă cuvântul subliniat, deja aveam împreună un cod al exprimărilor cu perdea... ) Zina n-a plecat nici a doua zi, dar nici n-a mai rămas pe capul lui Ilie. Orașul pe care parcă nu-l văzuse niciodată o amețise. E drept că Ilie o prevenise să nu mai cheltuiască din „banii de Turcia“, dar în oraș ea mai putea și să câștige. Nu se mai dădea dusă din perimetrul în eternă reconstrucție, în jurul șantierului arheologic, unde o trupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la viața socială pe o vreme încă frumoasă și liniștită, în sâmbăta când Bucureștiul își comemora o dată aniversară destul de colțuroasă, 544 de ani de la atestarea documentară, o sâmbătă cum nu știu câte am să mai apuc anul ăsta. La Piața Sfântul Gheorghe, amețit ca un bondar în căldura care începe să miroasă a foc de toamnă, trebuie să trec de pe un trotuar pe altul prin tramvaiele de epocă, unul pentru Gara de Nord, altul pentru Obor, tramvaie roșii, cu caii nervoși înhămați, tropotind steril în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de privit în becul unic: spațiul dintre salteaua patului și lada de studio redevenise un cuib din care ieșeau insectele amețite de lumină, greu de ucis și cu destinații foarte precise. Terapia era scrisul după dicteu automat, până reușeam să-mi alung ultima urmă de somn, apoi, în întunericul imperfect, o partidă scurtă de sex în amintirea tuturor femeilor care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
seamănă cu niște Îngeri minusculi care vin spre pământ, Însoțiți de o muzică divină. Simt mâinile tale cum mă cuprind Într-o Îmbrățișare tandră și Începem să dansăm după muzica pe care o percepem În cădere, a fulgilor de nea. Amețim de atâta fericire și cădem În zăpadă. Ne rostogolim râzând ca niște copii, ne sărutăm și ne spălăm reciproc, pe față, cu zăpada pufoasă. Ne Întoarcem În cabană. Este o atmosferă de sărbătoare. Lumânările parfumate, aprinse, În formă de inimă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]