2,720 matches
-
spune-le că eu sunt supărată fiindcă nu vor să-mi scrie. În caz de ai timp, aleargă până la mine. Te pupă Mia ta mult și dulce de tot. Ai grijă și mănâncă, nu aș vrea să te aud că amețești sau să te mai văd așa slab. Să știi că plec la Priponești dacă te găsesc tot așa. Te doresc ca și până acum, a ta soție, Mia. N.A,Urmează o însemnare explicativă făcută la 27 februarie 2000 de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
se face necesară și astfel trebuie să fie peste tot. Acum are ceva necazuri cu liceul care a fost „cutremurat” și s-a ales cu ceva răni care trebuie înlăturate. Mama nu se simte nici ea grozav. Nu știu de ce amețește destul de des, nu mai vede. Inima să fie, aceleași glande?... Azi dimineață se lamenta. Nu e bine și n-ai chef când nu e sănătate. De data aceasta după tratamentul din iarnă făcut la Brașov, nu s-a simțit bine
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
șinelor, luminile spre Negrești la locul știut, ca un slujitor al memoriei, ce-mi sînt, o pîine și jumătate în buzunarul stîng, neras, țepii albi, trăgînd ușa glisantă aplecat, îmi dați voie să stau și eu aici? Bacău, ora 7, amețit de citit Marin Sorescu, "La Lilieci", stînjenit de martori, după somn băiatul alături, paisprezece ani, sînt din Roman, tutuiesc, te cred student, cum ți-am și zis, vreau să-mi arăți "Mersul trenurilor", să-mi explici cum se folosește, crești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
întreabă-mă. Și acum, la treabă!". Timp de trei zile nu am făcut altceva decât să citesc telegrame și scrisori. Am descoperit o lume care m-a fascinat, făcând cunoștință cu problemele din relațiile noastre cu "lagărul comunist". Mă simțeam amețit de miresmele unei situații de dolce farniente intelectual care n-a durat însă decât trei zile, căci a patra zi dimineața m-a chemat Doron și mi-a spus: "Ajunge cu lectura. De azi înainte începi să lucrezi efectiv. În
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
creau bună dispoziție. În duminica aceea apa nu era agitată, numai că un val aproape neobservat creștea nebunește și se arunca cu furie asupra a tot ce îi ieșea în cale. Ne răsturna, ne săreau ochelarii de pe nas și ne amețea de-a binelea. Apoi marea se liniștea și noi reluam joaca. Valul cel nebun venea la intervale regulate, apoi din ce în ce mai des. Noi nu realizam pericolul și lăsam copiii să se hîrjonească prin apă. Un alt val furios ne trîntește la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a rămas din "obiectiv". Mîncarea pentru praznic se amestecă cu resturile mesenilor și sîngele ars devine cărbune negru. Vuk nu înțelege și rămîne cu gura căscată. A fost o explozie aproape, foarte aproape, care l-a trîntit și l-a amețit. Doamne, putea să-i ... Se oprește holbat la fumul și praful înecăcios care se ridica pe locul unde a fost casa vecinilor. Vuk nu-și crede ochilor, apoi refuză să accepte realitatea. Aleargă nebun și nu simte că din picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
masă pentru prieteni. A fost o masă foarte plăcută și eram fericiți. Pe la miezul nopții, Halea primește un telefon din Kiev. Sărbători fericite! i se transmite voios din Ucraina. Abia atunci am realizat amîndoi că era Vinerea Mare și eu, puțin amețit de alcool, m-am grozăvit din nou: Lasă, Halea, iau eu păcatele... Le-am luat și de dimineață m-am trezit dat afară din serviciu. Bine că a trecut totul, spun incolor. Încă nu trecuse totul. Halea trebuia să nască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a dat licoarea de subjugare a unui bărbat. Ce-i aia, babalawo? Un amestec, 7 rîme, rahat de-al ei, sînge de la perioadă, păr de pe tot corpul, se face un praf pe care ți-l dă să bei... (rețetă autentică!!!!) Amețesc numai la gîndul că pe frumoasa asta ar duce-o scăfîrlia la așa o măgărie. M-am hotărît din acel moment să nu mai beau nimic de la vreo femeie din mînă, chiar de-ar fi zîna lacului. Of, ah, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știți, ofrande tuturor, ca să le oferim lui Orula. Începe o incantație ușoară ca ton și suavă ca tonalitate. Dansează în jurul altarului în pas moale. Apoi, pe nesimțite, incantația devine mai puternică și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește, lumînările se sting și o tăcere de mormînt se așterne. Incantația era o rugă la Orula să împiedice îndeplinirea oracolului. O poză deformată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mulți ani cu sănătate. Apoi sărută mâna cu o afecțiune deosebită mătușii Marița, extinsă în bună parte și asupra celorlalți, moș Neculai, verișoarele Tinca, Maria și verișorii Neculai și Ion, după care salută întregului spațiu găzduit, coboară scările puțin cam amețit de puterile date de toate bunătățile primite și se așterne la drum spre Pungești, observând doar puținele curți și case ce se-ngrămădeau la drumul mare spre vederea tuturor trecătorilor, dar și a lui. Printre ele, Săndel băgă în seamă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
și plantă, folosesc pentru a le crea și folosi același cod genetic, până’n ultimul amănunt. Aceeași metodă de a imprima ceva sau altceva. Lumea e unitară deci, iar planta Își poate astfel permite să ne tragă de mânecă atunci când, amețiți de veșnicul zbucium specific uman și chiar animal, uităm de rădăcini. Și atunci, să căutăm similitudinea, dacă vreți totemul, În arbore, nu În vreun vultur, indiferent câte stele Îi șad deasupra capului. Acela are clonț și gheare, arborele doar umbră
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ieri și mâine, Omul Mărturisit sau nu, firul roșu al emisiunii e evoluția. Și chiar dacă delicata noastră amfitrioană mi-a sugerat două alte cuvinte: om și viitor, nu pot rezista ispitei globalității, aceea oferită de evoluție, poate pentru a nu ameți pendulând Între ele. Căci evoluția cuprinde și omul și viitorul. Dar are și un trecut... Doar că lungul, mai bine zis fără de Început și sfârșit drum al evoluției nu e o sfoară Întinsă Între două cuie - Început și sfârșit - și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mamă vitregă voia să-i ucidă. Berbecele cu lâna de aur i-a luat în zbor, i-a trecut peste codri și mări salvându-l numai pe băiat, fiindcă fata mai fricoasă, uitându-se în jos peste o mare, a amețit, a căzut și s-a înecat. Băiatul ajungând într-un oraș din Colhida a adus jertfă puternicului Zeus berbecele de aur, drept mulțumire. N-a păstrat decât lâna pe care i-a dăruit-o regelui din Colhida. Lâna a fost
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
era esența vieței sale309. Cezara însăși era nebună ca un copil rătăcit într-o grădină fermecată din basme 310, iar împreună se simțeau inocenți ca-n ziua cea dentâi 311. După întâia sărutare, Ieronim nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl dezmiardă 312. Poetul accentuează, și în proza fantastică, asemănarea iubitei cu propria mamă, căci disponibilitățile ei materne îndeamnă femeia șă-și desmierde și să-și ocrotească iubitul ca pe un copil, să-l apere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mamă, așa eu am crezut. Îmi amintesc cum mă rugai Ca să îți fiu soție, Și eu credeam ce îmi spuneai Dar n-am știut ce zace-n tine. Când m-am întors de la servici Și eram singurică-n casă Am amețit când am văzut Biletul tău, Ion, pe masă. Eu plec departe și te las, Am să mă mai gândesc la tine Dar n-am ce face, am plecat Și-ai să găsești altul ca mine. Atuncea m-am îmbolnăvit Și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la coada aeronavei. De-abia când am străbătut plafonul de nori am priceput dezavantajul. Ni s-a părut că aeronava mergea și dârdâia din toate încheieturile, ca o rablă veche de mașină pe-o arătură cu bulgări mari. Trepidațiile ne amețeau și răscoleau toate măruntaiele, încât ne-am pregătit și grăbit să scoatem pungile pe care le-aveam în plasele de sub scaune. Dar, de-ndată ce-am depășit plafonul de nouri, ne-am revenit. Ploaia s-a mai potolit și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu era o afacere ori vreo pricopseală nici pentru el, după cum nici pentru mine și Andrei, deși om fi avut și noi o treabă aparte, de vreme ce moșu’ ne cam lăsa de capul nostru să facem pe sudorii și să-i amețim grilajele prin hangar. Toată treaba asta avea să ia o Întorsătură nu tocmai ușoară după ce n-au mai venit zilierii, iar la o săptămână și ceva s-a isprăvit tot stocul de tuburi din curte. Atunci a fost când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lângă mama, În locul acela cumpărat pe spezele mele, pentru care am sacrificat garsoniera părintească. Țin la ei, mă sfâșii de dorul lor, inima mea e plină de toți cei vii și de șirul morților ce-l precede. Sătul și ușor amețit de bere și lichior de trandafiri, dintr-o dată mă pomeneam din cale-afară de singur acolo-n Gara de Nord, după ce trenul mi l-a luat pe văru’ Laur. Ziua era pe jumătate dusă și până aș fi ajuns În extremitatea sudică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
palmă. S-a lecuit el și așa, n-o să mai facă niciodată. Moș Victor părea să mă aprobe Într-o doară, plictisit mai degrabă, și nu-mi dădeam seama cât de impresionat de mărturia mea de afecțiune și fidelitate. Se amețise și el și parcă s-ar fi liniștit În privința lui Laur. Nu-l interesa unde e, dacă n-o sta cumva ascuns În lanul ăla de porumb și așteaptă să se lase noaptea să-l jefuiască și să-i pună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cuminți lângă el acolo pe scări În fața ușii. — Eh, părințele, mi-e că d-aia am făcut noi atâtea nenorociri ca s-o vedem pe Steluța cum se mișcă. Păi chiar așa. Din felul cum ne tot duce și ne amețește bou’ ăsta de Andrei, n-am cum să-nțeleg altceva, și n-aveam altceva de făcut decât să ne holbăm la ușa aia și s-o pândim pe Steluța și pe bărbatu-su. — Și ce nu-ți convine, Relule? vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care mă Îndeamnă să torn benzină peste ei și să le dau foc, omoară, omoară, omoară... Ce-ați făcut cu poporul? Ce-ați făcut cu dragostea mea dintotdeauna, căreia zi și noapte i-am spălat picioarele cu limba și-am amețit sărutându-i crusta de jeg și muci uscați? Toate juliturile și beliturile Îmbâcsite de murdărie le-am oblojit cu gura mea și buzele mele Într-un geamăt orgasmatic atotcuprinzător. Noi suntem poporul! Eu sunt poporul, bestii nemernice! Mi-am Întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o cunosc pe ea. Ani În șir ne puteam povesti romanele vieții fără să ajungem să aflăm ceva unul despre altul, fără să facem altceva decât să ne Întoarcem permanent În locul de unde am plecat și să ne Învârtim aiurea până amețim. Tot ce poate ea să-mi spună e că atunci n-a avut nici o intenție să se bage În porcăria aia, În care eram și eu amestecat. N-ar fi suportat ideea că datorită declarațiilor ei să fie cineva Înfundat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
căutăm pe maiorul Zlate, țuțule, s-aranjăm pentru văru’ Relu să stea aici. - Și fără cinci mii nu-l găsiți? Iar o să rămânem sărmani dacă nu ținem de bani, Laurențiule. Acuma vine iarna, Laurențiule, și de aproape doi ani o amețim așa și nu ne-am ales cu nimica. - Lasă, țuțule, s-avem la noi. Ținem de ei, nu-i cheltuim, rânji candid lungind gâtul spre ea și ridicând mâinile. Parcă ar fi dat s-o Îmbrățișeze, dar Neli se băgă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Îmi place căpățâna aia a ta de taur când mi se-ndeasă Între țâțe! Când mă uit la tine cât ești de frumos, simt cum mă ud toată! Oh, tăticuțule, Îmi ia pizda foc! E ca o oglindă vie În care amețesc privindu-mă. - Ești un copil obraznic și lacom de șaizeci și unu de kilograme, și io un bătrân răpciugos și pofticios. Dar deja nu mă mai aude mistuindu-mă pe Îndelete Între coapsele ei zdravene, pe care se sprijină În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Sighet... și odată cu ea și țara. Adevărul și dreptatea înotau în ceață și confuzie... cu „ajutorul” presei și televiziunii. Gazetăria de senzație și scandal înlocui pe cea a bunului gust. Viața apărea un tumult, o vijelie care te uluiește... te amețește, care te tulbură profund. Erau zile de așteptare și tremur în carne.. Și astăzi,la noi, de ce să n-o spunem... începu unul dintre colegi, cu glasul coborât... Unde minciuna și fățărnicia, sunt pretutindenea; în presă, în raporturi sociale, unde
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]