3,631 matches
-
dimineață Grigore Popa a remarcat un lucru ciudat: pieptul lui Panaitescu părea, cum să vă spun, părea mai bombat. N-am dat însă nici o importanță observației. Se uită la maior fluturîndu-și genele. " Nu crede nimic. Mai mult, pare că se amuză. Îmi lasă timp. Știu de ce-mi lasă... Trebuie să fiu mai șireată decât el. A uitat că într-o capcană pot cădea doi sau unul singur și nu totdeauna acela pentru care a fost pregătită." ― Mda, făcu Cristescu. Cam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deschis... Îl luă în brațe. Mustățile îi gâdilau obrazul. Șopti privind ochii verzi, translucizi, ca niște nasturi de sticlă: Noi doi trăim o aventură... Pe amândoi ne așteaptă necunoscutul. Motanul miorlăi. ― Știu, dragul meu, te plictisești. Erai obișnuit să te amuzi la ora asta. Îl duse în odaia ei și dădu dramul la televizor. Stinse apoi lumina și părăsi apartamentul. Cocoțat pe fotoliul Melaniei Lupu, motanul urmări un film unde Raf Valone suferea pentru o brună superbă cu pomeți înalți. Ioana
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pentru că veni vorba, mi-am pus și cu unele întrebări: Cum de n-au înțeles că dumneavoastră sînteți criminalul? Scotoceau prin casă, nu mâncau nimic când totul era atât de limpede. Să mori de rîs! ― Mi-am închipuit că te amuzi. O privi admirativ: Îmi placi! Melania Lupu își ridică bărbia. Abia ajungea până la umărul contabilului. Declară serioasă fluturîndu-și genele: ― Oh, domnule Vîlcu! Am hotărât de mult să-i rămân credincioasă lui Lupu. A fost un soț fidel și devotat. Celălalt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
caractere atât de distincte. Tenebrosul Popa nutrea un dispreț sincer și profund pentru vecinii săi. Panaitescu, așa cum încerc să mi-l închipui, îi ignora, în inima Valericăi Scurtu nu încăpeau decât refulări și ură. Doru Matei dădea impresia că se amuză în timp ce doamna Melania Lupu se mulțumea să observe. Doru Matei... Un om ciudat! Total lipsit de personalitate, și-a însușit, mai bine zis și-a construit un gen ― tipul nonșalant, flegmatic și stăpân pe sine ― plimbîndu-l cu atâta dezinvoltură, încît
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la nimeni decît la Hedrock, ca tată potențial. În prima audiență pe care i-o acordase cu opt luni mai devreme, el anunțase glacial că a venit la palat cu unicul scop de a o lua de nevastă. Asta o amuzase, o enervase, apoi o scosese din sărite, dar îl plasase într-o categorie specială: singurul bărbat care-i ceruse vreodată mîna. Psihologia implicată, în această situație era dintotdeauna limpede; iar uneori simțea acut nedreptatea acestei situații față de alți bărbați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dintre cele mai baroce și ciudate aventuri onirice și ezoterice ale lui Corto Maltese. Rețeta borgesiană a lui Pratt este mobilizată în acest text ce evocă predilecția hipnotică a scriitorului argentinian pentru gnoză și mistere. Venețian și cosmopolit, Pratt se amuză construind un text în care Graalul se întâlnește cu enigmatica și seducătoarea Tamara de Lempicka. Profesorul Steiner îl însoțește către reședința lui Hermann Hesse pe marinarul cu cercel în ureche ce devine, dincolo de poarta de ivoriu a visului, un Sire
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am văzut un grup de bătrâni jucând șah. Am reținut următorul schimb de replici: ― Nevastă-mea e un înger. ― A mea n-a murit încă. Însă cum de câteva zile sânt în raporturi bune cu Augusta nu m-am putut amuza. 11 mai G. m-a chemat la procuratură. A trebuit să mă duc. Primisem doar înștiințare oficială. "Sînteți chemat în ziua de... la ora de..." Nici măcar "vă rugăm" sau "vă invităm". La poartă mi s-a spus: "Primul coridor, a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
amănunte diferite sau chiar opuse despre Bătrânul; profitau, mă gândeam, de situația mea de novice, de faptul că Bătrânul nu se arăta niciodată pe coridoare, că nici nu mă chemase deși intrasem de-acum în vară. Într-un fel, mă amuza și pe mine acest joc; am început, deci, să particip la el punând întrebări și mai ales ascultând. În lipsă de ceva mai bun... E adevărat că anumite lucruri mi s-au părut încă de atunci curioase. De pildă, faptul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
merge de la Briancon la Chamonix ? Chiar și un șef de gară s-ar încurca. Tatăl meu nu se încurca. El se străduia aproape seară de seară să-și îmbogățească cunoștințele în această materie și se fălea cu ele. Asta mă amuza mult și îi punem adesea întrebări, încântat să verific răspunsurile lui în Chaix și să recunosc că nu se înșelase. Aceste mici exerciții ne-au legat mult unul de altul, căci îi ofeream un auditoriu a cărui bunăvoință o aprecia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
al stâlpului, aparatul de filmat se fixă asupra câtorva metri pătrați din tavanul ruginit al fabricii. Apoi Ignatius dădu aparatul unui muncitor și îi ceru să-l filmeze. În timp ce omul ațintea obiectivul spre el, Ignatius se încrunta și scutura pumnul, amuzându-i copios pe muncitori. — E de-ajuns, spuse el binevoitor, după ce luase aparatul de filmat înapoi și-l oprise. Să ne stăpânim pentru moment pornirile de răscoală și să hotărâm stratagemele. Mai întâi, cele două doamne de colo vor merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe sub ferestrele clădirii unde își avea corpul didactic birourile. Cei din conducere își aminteau și ei, probabil. Zâmbi mulțumit de sine și se uită din nou la ziar. Cele trei fotografii erau irezistibil de amuzante. Oamenii simpli și vulgari îl amuzaseră - de la distanță - întotdeauna. Citi articolul și se înecă cu băutura, stropindu-și jacheta de interior. Cum de căzuse Reilly atât de jos? Fusese excentric pe vremea când era student, dar acum... Cât de tare se vor înrăutăți zvonurile dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
biotehnologia descoperă și creează o nouă posibilă energie și repere noi pentru creierul uman. Odată ce aceste medicamente-hibrid vor fi acceptate, la fel cum cafeaua este astăzi acceptată ca și stimulent, acestea vor modela modul în care muncim, trăim și ne amuzăm. Multe dintre medicamentele care urmează să apară și care vor fi folosite pentru a lupta contra bolilor îmbătrânirii vor fi folosite în egală măsură pentru îmbunătățirea abilităților neurologice, de la mințile mai agere până la memoria mai ascuțită. Unii dintre noi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vor oferi noi forme de joc, televiziune wireless și o industrie a divertismentului care se bazează pe o multitudine de media, interactivă și în cele din urmă, ispititoare. Mobilitatea permanentă va crea rețele omniprezente care ne vor emoționa, ne vor amuza, ne vor proteja, ne vor spiona și ne vor conecta cu oricine, oriunde pe planetă. Roboții vor veni în căminele sau birourile noastre în curând. Prezența roboților în calitate de membri esențiali ai societății va contribui la protecția noastră, la vindecare, administrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
genei omului de Neanderthal“, era atacat în timpul unei prelegeri cu o găleată de apă care i se turna în cap. Pe ecran, schema era reluată repetat, cu încetinitorul, apa murându-l pe tipul slăbănog și chel, ce părea ciudat de amuzat. — Vezi? spuse Rick Diehl. Zâmbește. Este doar o șmecherie publicitară, ca să promoveze gena. Probabil, zise Josh Winkler. Au avut camere acolo, ca să prindă faza. — Exact, spuse Diehl. Și pe lângă publicitatea pe care tipul o primește pentru blestemata lui de genă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și o scurtă prezentare. Câteva urmau să fie alte cliente din restaurant, admiratoare ale marelui investitor, atât de copleșite încât se simțiseră obligate să vină să-l cunoască. Nimic din toate acestea nu-l păcăleau pe Barton Williams, dar îl amuzau și se aștepta ca partenerul lui de afaceri să se agite puțin pentru el. Când valorezi zece milioane de dolari, oamenii fac eforturi să fii fericit. Așa mergeau treburile. Considera asta un fel de omagiu. Și totuși, în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să le Înfrunte privirile. Ceea ce nu putea cu nici un chip Înfrunta era tăcerea lor. — Mandarinarule... mandarinarule... Cât e kilogramul? strigă, aplecându-se pe fereastra deschisă, o femeie de la unul din etajele de sus ale clădirii de vizavi. Pe Zeliha o amuzase Întotdeauna să vadă cât de ușor, aproape fără efort, reușeau locuitorii acestui oraș să născocească denumiri neverosimile pentru profesiile obișnuite. Era de-ajuns să adaugi un -ar În coada aproape fiecărui lucru vândut la piață și, Înainte să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
roșu venețian, Îndreptându-se spre un restaurant despre care Matt auzise multe lucruri și despre care presupusese că va fi drăguț și romantic: Fereastra Oblică. — Sper că-ți place fuziunea de stiluri asiatice cu vagi influențe caraibiene, a chicotit Matt amuzat de propriile-i cuvinte. Locul ăsta are cele mai bune recomandări. Ei bine, „cele mai bune recomandări“ nu erau neapărat un criteriu pentru Armanoush, În special pentru că era sătulă de best-seller-uri cu „cele mai bune recomandări“. Totuși, nu a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să faci, stăpână? a Întrebat domnul Bitter cu o nuanță de bucurie răutăcioasă În glas. Nu-și dădea deloc osteneala să-și ascundă Încântarea de a-și vedea stăpâna atât de neajutorată și de necăjită. Priveliștea neputinței celor puternici Îl amuza Întotdeauna. Mătușa Banu s-a Încruntat doar puțin. Nu a răspuns. Atunci domnul Bitter a sărit jos și s-a așezat lângă pat, periculos de aproape de mătușa Zeliha care era cufundată Într-un somn adânc. Ochii au Început să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Turbulența copiilor Îi dădea forțe noi, spunea ea. Soțul ei, bunicul meu, ne-o aducea În mașina lui cu tracțiune pe față, căreia el Îi zicea berlină: „François, te duci să-mi cureți berlina?“. Mă ajuta soră-mea Madeleine. Ne amuza să spălăm caroseria cu multă apă În plin soare. Madeleine se ocupa de barele de protecție, iar eu de faruri. Lustruitul cu piele de căprioară venea la sfîrșit, ca o răsplată. Mi-a plăcut Întotdeauna să ating, să manevrez, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu tine În cameră. CÎnd am anunțat că aveam să citesc Scrisori către un tînăr creștin, mi-ar fi putut zice: „Ascultă, e ceva depășit. Mai tîrziu, poate, dacă Încă te va mai interesa bătrînul tău tată, asta te va amuza ca un document despre cum gîndeam eu cînd aveam treizeci de ani!“. Dar nu, nici vorbă de așa ceva! A avut un zîmbet de satisfacție. M-a privit cum iau volumașul de format mic și mi-a zis: „A! Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă cufundam În Contributions to Psycho-Analysis a Melaniei Klein, o culegere de articole care nu fusese Încă tradusă și pe care o comandasem la Galignani, dobîndind cu ocazia asta un vocabular englez care Îmi va permite mai tîrziu să-mi amuz prietenele anglo-saxone vorbindu-le Într-un jargon ocult despre „trezirea fazei falice“ și despre „deplina satisfacere a tendințelor amoroase“, În loc să le spun „te doresc iarăși“ sau „ești mai frumoasă ca niciodată În dimineața asta“. „Vorbește-mi de mama dumitale“, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sînt tare versate. Nu știu dacă am nimerit peste aceleași. Strada Binefacerii, așa e? Un titlu bun, Strada Binefacerii, pentru un băiat care suferă de agorafobie! Ar trebui să torni un documentar acolo. De o austeritate cézanniană, firește. Ei, ai amuzat-o pe mica Tina povestindu-i cum procedau cu dumneata surogatele lui Audrey Hepburn din zonă? Sau sînt singurul care a beneficiat de amănunte? — Mi-amintesc de o reuniune a Cercului literar din Saint-Louis. Tina era și ea acolo. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Era un nume care ar fi fost prea sentimental, iar un bun clovn nu trebuie să fie sentimental. — Ești de acord cu Torti și Colet? Vedeam că așteaptă să-l aprob. Colet mi se părea cam facil. Acasă, asta ar amuza Întreaga familie, dar ideea mea era mai bună. Nu știu ce m-a reținut să i-o propun. Aș fi vrut să ne numim „Franz și François“. Am decis să-i fac plăcerea: — Tu vei fi Torti, iar eu Colet, e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
alături pe stradă și discutam despre faptul că actele, “hîrtiile”, cum le numește ea, adeseori ne încurcă. Dar să revenim la telefoanele mobile: cei mai mulți nu au nevoie de ele decît pentru a trimite mesaje scrise, “bip”uri, pentru a se amuza cu diverse jocuri sau alte accesorii... Eu nu am telefon mobil. Deocamdată. Dar am ajuns la concluzia că mi-ar folosi de exemplu ca să fac poze sau să aranjez o întîlnire cu ea... Acesta e adevărul despre telefoanele mobile. Și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
încheiat aiurea la jachetă, m-a atenționat careva din încăpere, la un moment dat, cînd mă pregăteam să plec. Da, am mormăit eu într-o doară fără să mă mir, cu o seninătate inocentă, așa fac mereu... De ce? s-a amuzat persoana, oarecum nedumerită. Nu știu, am ridicat eu din umeri. Așa se nimerește. Acesta e adevărul și în privința lucrurilor mai importante ca nasturii de la jachetă, pentru că totul se reflectă la scară mică sau mare, în acest univers, totul are o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]