KorAP: Find »[drukola/base=anchetator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...126 >

3,145 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872

demascarea internă, cu mult mai bogată și mai prețioasă în date pentru Securitate. Cel schingiuit demasca pe cei care i-au fost alături, l-au sprijinit pentru a rezista regimului din detenție prieteni, camarazi de celulă, personal administrativ al închisorii, anchetatori sau milițieni vag binevoitori etc. Cele două etape, prin informațiile furnizate, aduceau servicii de nesperat, în condițiile unor anchete obișnuite, Securității; îi permitea arestarea elementelor dușmănoase din afară și eliminarea din administrația internă a personalului mai îngăduitor. După epuizarea primelor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
răgazul să-și revină, să se refacă fizic și psihic; dacă nu era singur, colegii îl îngrijeau, îl îmbărbătau, întărindu-l pentru viitoarele încercări, nu și la Pitești. Cum precizează autorul Amaliei și alte făpturi: "La Siguranță aveai un singur anchetator, maximum doi. Te puteau plesni din cel mult două părți. Dar să sară 20-30 de oameni dintr-o dată pe tine!... Și cine? Tocmai camarazii tăi de suferință și de idei, care n-o făceau pentru că asta le era meseria și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
15 mai va fi arestat. Cum era de așteptat, unul dintre cei arestați pe 10 mai, Alecu (Alexandru) Constantinescu, cedează în timpul anchetelor și deconspiră. După, va fi condamnat la 20 de ani. Cel mai crunt va fi anchetat de Feller (anchetatorul-șef): "M-a bătut cu funia udă. Cu ochii lui bulbucați, părea turbat. Eu eram legat la spate cu niște cătușe țigănești. Cînd a văzut că n-o poate scoate la capăt cu bătaia, a început să mă scuipe. Și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
ne venea a crede: "Lasă-ne, domnule, acum ești și proroc?" Dar Stalin a murit chiar în '53!" Vasile Balanovici, în acest context, face cîteva remarci privind problema delicată "a evreilor care au fost implicați în represiunea comunistă. Numele unor anchetatori evrei revin cu încăpățînare în multe din relatările foștilor deținuți politici: Ruchenștain, Hudescu-Segal și alții. Acest adevăr nu poate fi nesocotit. Mai pot spune că, după 1944, chiar evreii au provocat atitudini antisemite: la orice nemulțumire reacționau vehement, arogant și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
opt la sută din personalul ofițeresc al Securității botoșănene era alcătuit din evrei, care primiseră, peste noapte, grade de la sublocotenent la căpitan. Botoșanii depindeau de Suceava, iar acolo era comandant Adalbert Popic, venit din U.R.S.S. cu misiune evidentă. Ofițerul anchetator care participase la arestarea mea se numea Lungu. O figură de țigan, de care ți se făcea frică ziua-n amiaza mare. Darămite aunci cînd ne scula, pentru anchetă, la miezul nopții! Anchetatorul meu, Iacob Feller, era un ins de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
din U.R.S.S. cu misiune evidentă. Ofițerul anchetator care participase la arestarea mea se numea Lungu. O figură de țigan, de care ți se făcea frică ziua-n amiaza mare. Darămite aunci cînd ne scula, pentru anchetă, la miezul nopții! Anchetatorul meu, Iacob Feller, era un ins de vreo 30 de ani, cu figură de intelectual manierat. Sub această înfățișare se ascundea însă o brută, un cîine!" Sîmbăta aveau parte și de distracție: "Seara, într-o clădire vecină, petreceau utemiștii. Muzică

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
În urma noastră, nu după mult timp, reeducarea a luat sfărșit. Apăruse, în Suedia, o carte, Macabrele de la Pitești. Printre deținuți, acest lucru s-a aflat. Guvernul a dispus cercetări. Eram la Peninsula, cînd a venit și aici o echipă de anchetatori, mulți, de la Ministerul de Interne. Am fost și eu chemat, printre alții. Ne-au chestionat amănunțit despre ceea ce s-a petrecut la Pitești. S-a aflat acum că autorul reeducărilor a fost "tovarășul colonel Zeller". Care a fost găsit împușcat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
noastre, ci pentru a se înțelege, o dată pentru totdeauna, că principiul "după faptă și răsplată" funcționează". Alexandru Constantinescu (n. 1930), profesor, a făcut parte din Gruparea albastră, relatează cam aceleași lucruri spuse și de Gheorghe Anghelache. L-a avut ca anchetator șef pe Feller, acum pensionar la Suceava: "Joacă șah prin parc, cu alții ca el. Am auzit spune în continuare că nici pe Feller și nici pe Ruchenștain nu i-au primit în Israel. N-ar fi rău ca cineva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
trei luni, de Nicolae Ardeleanu. Încarcerat cu un informator (experiență prin care am trecut personal în '89 și rămîn uimit cum nu realizau că arestații, cu un al șaselea simț, îi depistau pe provocatori), îi toarnă acestuia cîteva minciuni gogonate. Anchetatorul este imediat informat și îl ia cu binișorul pe Dragotă, convins, după ce i-a dat și ceva de mîncare, că va scrie tot ce a înșirat în celulă. Cînd revine, se înțelege, coala de hîrtie era tot albă, iar anchetatul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
era tot albă, iar anchetatul îi spune securistului că și-a dat seama că are în celulă un turnător și și-a bătut joc de el. În consecință, după cum mărturisește Dumitru Dragotă: "M-au bătut de m-au înnebunit, și anchetatorul și informatorul". Pentru încercarea de trecere frauduloasă a frontierei, doi vor fi condamnați la 7 ani de închisoare, unul la 6, iar el, fiind minor, va primi numai 5 ani. Constructorii celei mai drepte societăți, comuniștii, se vede că erau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
vinovată că a asistat la o revoltă în contra celor care voiau să-i înscrie în colectiv și să le ia pămîntul. Vor mai fi arestați o soră și doi frați, din aceeași familie, pentru aceeași "vină". Ruchenștain îi va fi anchetator: "M-a pus la curent, mărturisește, de nu mai știam cine-s. M-a bătut. Dar mai ales pe frații mei i-a bătut. Căpitanul acela era crunt. Am stat o lună în anchetă. Cînd am ajuns la Galata, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
m-au pus pe doi suporți și m-au bătut la tălpi, în serie, cînd Ruchenștain, cînd Lungu. Nu mai puteam merge și mă duceau într-o pătură. Ca să mai pot mișca degetele, am pus picioarele în tineta cu urină... Anchetatorii mei se mîniau mai cu seamă cînd le spuneam că nu mi-e frică de moarte. La un moment dat, au intrat în criză de timp. Din cauza mea, nu puteau încheia dosarul lotului Botoșani. Pentru lotul Iași, ancheta se isprăvise

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
mîniau mai cu seamă cînd le spuneam că nu mi-e frică de moarte. La un moment dat, au intrat în criză de timp. Din cauza mea, nu puteau încheia dosarul lotului Botoșani. Pentru lotul Iași, ancheta se isprăvise. Și cum anchetatorii erau într-un fel de întrecere ce nu putea fi decît socialistă! -, s-au hotărît să termine și cu noi. Mi-au zis și ceilalți arestați: "Jane, declară și tu, că se știe tot". Așa că am declarat tot ce era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
1951, a tipărit manifeste în contra comunismului, a lui Dej, a Anei Pauker, a lui Stalin. Unul din grupare va fi arestat, Teodor Fedic, care, supus chinurilor va vorbi despre organizație. Astfel, pe rînd, vor fi arestați începînd din mai 1951. Anchetatorul lui Scutelnicu va fi Feller: "El ne trata cu curent electric. Îmi agăța firul de degetul mare de la picior. Și de testicule. Dar cel mai rău era cînd îmi punea firul la ureche: simțeam că-mi plesnește creierul!". Va fi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
la fabrica de mobilă din Iași, copiii sînt dați afară din liceu, după 1965 li se permite să-și continue studiile. Petre Baicu (n. 1909), coproprietar la o mică întreprindere, este arestat pe stradă, la Brașov, în februarie 1948. Principalii anchetatori sînt colonelul Kalusek și maiorul Gelgakoff. Povestește: "Am fost bătut la tălpi și pe tot corpul cu cravașa de cauciuc și cu tot felul de ciomege, dar cea mai mare suferință era ancheta continuă, fără somn (invenție cu totul originală

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
cu șeful lotului. Era încă boboc în ale anchetelor poliției politice, își făcea vise că se va revedea cu Dinu Noica. Iluzii, amare iluzii, totul va fi diabolic, după un scenariu pe care nici Kafka nu l-ar fi imaginat. Anchetatorul dă ordin să vină șeful lotului, după îndelungă așteptare, silențios, este introdus Dinu Nc. Steinhardt are poruncă fermă să nu deschidă gura. Este numai ochi. Îl îngrozește înfățișarea fizică și ținuta filosofului. Vorbește cu supușenie, prompt, atent ca unul supus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
declarațiile voastre scrise și iscălite, deștepților. Ce spuneți la tribunal e ca și cum ați vorbi la un post radiofonic emițător care nu transmite, ori în receptorul unui telefon defect, pe ecranul unui film mut". Doamna T. dă o declarație după pofta anchetatorilor. A făcut progrese, știe exact ce vor și se conformează. Este tutuită de ofițeri, tratată cu dispreț. Este șocat, îl lovește "o aprigă luciditate dușmănoasă. Poate că acum e la patruzeci și opt de ani momentul în care trec de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
vechile mele vagi atracții înspre legionarism, înăbușite, înfundate, inconștiente, tresar, prind viață. Și mă cuprinde, contradictoriu, și-o milă, și-o groază înduioșată, apoasă". Martora de profesie toarnă pe toată lumea, afirmă spre a fi pe placul și conformă cu dorințele anchetatorului, că bătrîna doamnă Brăiloiu făcea propagandă monarhistă o biată văduvă care, ironia sorții, în fapt îl dușmănea pe Carol al II-lea. Iar el minte, îl ține pe NU în brațe, minte împăcat și detașat, e un pușcăriaș cu experiență

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
la Ministerul de Interne, la subsol, la celulare, nu pot să știu în care sediu, fiindcă m-a dus cu duba, numai la subsol, am stat acolo o lună și jumătate. Asta în iarna lui '54, și tot aici, cu anchetatorii lucram, numai cu anchetatorii. Aici mă cunoștea pe mine un fost deținut de drept comun, spărgător, Jidic se numea, acum era, eu l-am văzut cu grade, dar se zicea că fusese maior, acum se zice că ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
la subsol, la celulare, nu pot să știu în care sediu, fiindcă m-a dus cu duba, numai la subsol, am stat acolo o lună și jumătate. Asta în iarna lui '54, și tot aici, cu anchetatorii lucram, numai cu anchetatorii. Aici mă cunoștea pe mine un fost deținut de drept comun, spărgător, Jidic se numea, acum era, eu l-am văzut cu grade, dar se zicea că fusese maior, acum se zice că ar fi fost avansat colonel. Și Jidic

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
noi n-a fost în nici o țară". Recunoaște că le-a făcut numai rău la deținuții politici nu le-a făcut bine niciodată. Explică cîteva dintre tehnicile de torturare, mai toate diabolice: Cînd ați fost folosit la Ministerul de Interne, anchetatorul nu tortura niciodată? El, acolo, la postu lui, tortura și el. Ți-l dădea în primire, nu știai de la ce anchetator vine. Dar cînd eram împreună, nu tortura. Pe mine mă folosea. El decît era cu înjurăturile. Era puține cazuri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
bine niciodată. Explică cîteva dintre tehnicile de torturare, mai toate diabolice: Cînd ați fost folosit la Ministerul de Interne, anchetatorul nu tortura niciodată? El, acolo, la postu lui, tortura și el. Ți-l dădea în primire, nu știai de la ce anchetator vine. Dar cînd eram împreună, nu tortura. Pe mine mă folosea. El decît era cu înjurăturile. Era puține cazuri, dar exista, cînd nu putea să scoată de la el acolo la birou, nici o vorbă, veneau aici. Aici era mai la largu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
iar eu arătam că am o bărbăție. El nu, mă punea pe mine... În ce fel mai erau torturați? Erau torturi diferite. Fiecare avea metoda lui. Nu erau toți cu aceeași metodă. Pot să vă spun că au fost și anchetatori care au cercetat fără agresivitate. Există. Am văzut unul care a încercat asta acolo. Nu era ancheta lui, a venit seara, și ăla care anchetase a venit a doua zi. Cînd a venit din nou, nu l-a mai găsit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
care din ele ați fost dumneavoastră martor și participant? De exemplu, era sugrumarea, pînă acolo ajungea. Cînd îl sugruma, îi dădea drumul, iar îl strîngea, de mai multe ori. El se mai opunea, se zbătea și atunci îl ajutai pe anchetator. Iar îi dădeai drumul, iar îl strîngeai. S-a întîmplat să și moară. Din joacă. Că zicea: "Ia mai strînge, mă. Nu vrea? Ia mai strînge-l". Unii erau loviți. Lovitura după ceafă. Se-auzea moartea. Dacă te lovea la creierul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
el, ăsta nu spune. Nu spune el cum a ajuns atît de în vîrf. Ce a lucrat în tinerețe, ca să ajungi atît de sus, trebuie să faci mari servicii, servicii bune în tinerețe. El trebuie să fi fost un bun anchetator. Bun, ca mine. Dar eu eram prea tînăr și nu intram în amănunte, cum intrăm azi. Dacă știam eu atunci! Dacă eu nici dosarul meu nu l-am citit, cînd puteam să-l citesc. Și dosarele altora... Sau o anchetă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]