2,942 matches
-
Înlănțuiți pînă ce chipurile lor ajunseră la cincizeci de centimetri de tavanul grotei, apoi, uniți Într-o ultimă sărutare, se lăsară să se scufunde. Coborau Încet spre fundul apei cînd lipsa aerului deveni crucială, făcînd-o pe Marie să plonjeze În angoasa coșmarului care o chinuia de cînd se Întorsese pe insulă. Bătînd apa cu picioarele, zgîriindu-l pe Lucas pe cînd el Încerca s-o țină, urcă la suprafață, unde trase În piept cu lăcomie puținul aer care mai rămăsese. Ieși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mod dual de-a fi, o expresie nătângă a singurătății, sau mai degrabă a singularității? Orice ar fi, îndată ce-și odihnea pentru câteva clipe ochii pe propriul său chip, un calm și o liniște interioară puneau stăpânire pe el, angoasa-i dispărea și se simțea dintr-odată în siguranță. Prezența celor două femei pare să-l tulbure, înaintea lor a avut o secretară ce era și cameristă, și amantă și în general orice ar fi avut nevoie ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceasta din urmă, exacerbează voința de a scăpa de ea și, în același timp, exacerbează, dimpotrivă, sentimentul neputinței sale, sentimentul Sinelui ca imposibilitate principială de a scăpa de sine, care sentiment culminează în cele din urmă și se transformă în angoasă. Trebuie să privim hiperdezvoltarea științei moderne ca pe una dintre încercările majore prin care umanitatea a acționat pentru a fugi de angoasa sa. Nu este straniu, dacă viața este în esență încercarea de sine și simțirea de sine a unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
imposibilitate principială de a scăpa de sine, care sentiment culminează în cele din urmă și se transformă în angoasă. Trebuie să privim hiperdezvoltarea științei moderne ca pe una dintre încercările majore prin care umanitatea a acționat pentru a fugi de angoasa sa. Nu este straniu, dacă viața este în esență încercarea de sine și simțirea de sine a unei pure subiectivități, a vedea născându-se în ea o intentio socotită constitutivă a cunoașterii și care consistă tocmai în scoaterea din joc
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea, pentru această viață transcendentală (nu pentru știința care o va explica negreșit într-o bună zi), pentru ea care se angoasează în fața corpului său, în fața posibilității pe care o suscită acesta în ea și care, pentru a pune capăt angoasei sale, se lasă în voia jocului determinării obiective, a devenirii sale care, în oroarea ființei-naturale, a devenit a sa. Cititorul lucrării Conceptul de angoasă a lui Kierkegaard nu știe oare despre sexualitate ceva mai mult decât cel care a parcurs
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său, în fața posibilității pe care o suscită acesta în ea și care, pentru a pune capăt angoasei sale, se lasă în voia jocului determinării obiective, a devenirii sale care, în oroarea ființei-naturale, a devenit a sa. Cititorul lucrării Conceptul de angoasă a lui Kierkegaard nu știe oare despre sexualitate ceva mai mult decât cel care a parcurs totalitatea tratatelor științifice trecute și viitoare despre acest subiect, cu puzderia lor de statistici, care știe că atâta la sută dintre tinerii americani au
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acelui ceva căruia îi este aplicată. Faptul de a ști că au avut loc, în cutare perioadă, în cutare loc, în cutare circumstanță atâtea sinucideri sau atâtea acte sexuale poate oare adăuga un element oricât de mic cunoașterii noastre despre angoasă sau despre vârtejul în care se învăluie aceste "comportamente"? Nu este evident, dimpotrivă, că orice determinare ideală sau formală are drept efect tocmai respingerea acestei angoase ca și, la modul general, a tot ceea ce ține de experiența concretă a asemenea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
atâtea acte sexuale poate oare adăuga un element oricât de mic cunoașterii noastre despre angoasă sau despre vârtejul în care se învăluie aceste "comportamente"? Nu este evident, dimpotrivă, că orice determinare ideală sau formală are drept efect tocmai respingerea acestei angoase ca și, la modul general, a tot ceea ce ține de experiența concretă a asemenea fenomene și le definește, adică subiectivitatea lor originară și insurmontabilă? Ba mai mult, nu această respingere este oare cea care o motivează și, odată cu ea, motivează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
explicit, ci în taina intentio sale, ca fiind el însuși o experiență subiectivă și o voire a vieții, cea de a se nega ea însăși? Din simplul punct de vedere metodologic, respectul pentru fenomen, adică pentru modul dăruirii sale pentru angoasă, în exemplele noastre nu impune oare procesului de idealizare în care se constituie orice știință un stil și o direcție definite? Se poate situa punctul de plecare altundeva decât în fenomenul însuși înțeles astfel, așa încât abstractizarea se produce pornind de la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fazele sale, în cazul în care este adevărat că această construcție nu-și are punctul de pornire în fenomenul originar, ci într-o reprezentare ireală a vieții, în cazul în care caracterele subiective reținute în mod involuntar (deznădejdea unei sinucideri, angoasa corporeității, teama de moarte) nu mai sunt percepute potrivit ordinii esențiale a fondării lor transcendentale și nici tematizate pentru ele însele, în cazul în care cunoașterea lor este redusă la o numărătoare exterioară și la punerea în evidență a unor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Dimpotrivă, imobilizată în ea însăși, abandonată și redusă la pura sa suferință, ea o trăiește ca pe insuportabilul căruia nu poate totuși să i se sustragă, de care nu poate fugi, iar această imposibilitate de a fugi de sine devine angoasa sa. Astfel, în chiar sânul refulării Energia rămâne intactă în același timp ca și afectul său, care, incapabil de a se suporta pe sine și transformat în angoasă, năzuiește să se transforme în orice altceva. Cu toate acestea, calea sporirii
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu poate fugi, iar această imposibilitate de a fugi de sine devine angoasa sa. Astfel, în chiar sânul refulării Energia rămâne intactă în același timp ca și afectul său, care, incapabil de a se suporta pe sine și transformat în angoasă, năzuiește să se transforme în orice altceva. Cu toate acestea, calea sporirii și a culturii fiind închisă, deoarece suferirea s-a repliat în suferința sa, energia, care nu se mai investește în marile operații ale artei sau în cele ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
rele, compară curbele demografice, productivitatea la hectar, ea măsoară prin intermediul acestor date numite obiective condițiile conservării sau ale sporirii vieții, sau pe cele ale morții sale; este întotdeauna, sub masca aparatelor conceptuale sau statistice, o istorie a praxisului și a angoasei sale. Literatura nu are alt scop decât de a înfăptui în același fel dezvăluirea esenței vieții, și dacă o face prin mijlocirea procedeelor estetice, este pentru că arta, căreia îi aparține, este vehiculul privilegiat al acestei raportări esențiale la viață. Această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sonor era glasul aurului, față de acela al virtuții și al rațiunii. — Da, Îi putem răspunde papei că Îi vom furniza arbaletierii de Îndată ce vom fi terminat cu Întărirea noilor ziduri, adăugă messer Duccio. Se ridicase. Ceilalți se eliberaseră și ei de angoasa de a trebui să decidă. Acum aveau cu toții un aer mai senin. Aveți vești despre Porta al Prato? Întrebă Lapo. Se pare că au fost văzuți apropiindu-se, dinspre nord, o gloată de leproși, care se Îndreaptă spre Roma. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cred că nu știi, messer Durante, răspunse el pe un ton de stupoare simulată. Cu faima dumitale de cunoscător al mișcărilor cerești? Dante roși, rănit de această observație. — Nu, cu siguranță. Dar de ce Venus și iubirea ar trebui să aducă angoasă? — Mă mai Întrebi? Într-adevăr, nu știi? Sau nu crezi că Amor călăuzește pașii Morții? De ce te gândești că a fost ucis meșterul Ambrogio? — Din dragoste pentru o doamnă? — Care se numește Veritas. — De ce ar fi fost mozaicarul victima adevărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi voit să Îi transmită o parte din propria ei căldură vitală. Apoi se Întoarse din nou spre poet, În timp ce venețianul Începea să Își revină, tușind. — Fie-ți milă de noi, zise ea. Tonul glasului Îi era slab, frânt de angoasă. Rostea cuvintele anevoie, trăgându-și suflarea de emoție, asemenea cuiva nevoit să se exprime Într-o limbă prea puțin cunoscută, cuprins de groaza că nu va fi Înțeles. — Lasă-ne să ne Întoarcem. Dumneata pricepi durerea surghiunului. Te-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
greu să și mascheze slăbiciunile, cu atît mai puțin ție, care ai fost înzestrat din naștere cu o fire cameleonică. Și ca să-ți trezesc o amintire cît se poate de sugestivă care nu va face altceva decît să-ți demaște angoasa ta patologică, am să îți împrospătez memoria cu o întîmplare din 1968, care, deși nesemnificativă pentru unii, mie mi se pare că-ți conturează perfect personalitatea pe care nu m-am ferit s-o cataloghez mereu ca fiind una dezechilibrată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Se încheie încă un an. Ce încet trec zilele și ce repede trec anii! 1 ianuarie Surâd. În viața mea domnește ordinea. Aproape ca în cimitire. 2 ianuarie Când nu faci nimic obosești. Începi să te temi și, gata, vin angoasele, stările proaste, dorința de a te justifica. 3 ianuarie E dreptul meu de a mă purta „ca un fraier”, cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltându-mă. O las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
niște sunete prelungi, de lup urlător la lună, după care un interminabil șir de “iartăăă-l, Doamneeee..., iartăăăăăă-l...” Apoi se covrigea la marginea patului, cu mâinile Împreunate peste cap, hohotind, și cădea, În cele din urmă, Într-un somn plin de angoase, acoperit de gemete și tremurături. Într-o dimineață de duminică, Înnegurat de mahmureală, tata Îi spuse mamei (care tocmai Îmi ștergea praful de pe umeri și21 mi aranja cu delicatețe șuvițele de păr pe frunte) cu o voce extrem de gravă, că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o mai putem Înțelege. Stres. Succes. Chiar rimează. 09.28: — Ce probleme are femeia aia? —Poftim? Winston mă studiază În oglinda retrovizoare. În ochi, atât de căprui că sunt aproape negri, are picățele de zâmbet. —Angela? O, de unde să știu? Angoasă urbană, femeie frustrată care trăiește prin copiii ei, insuficient sex oral. Chestiile obișnuite. Râsul lui Winston umple taxiul. Gutural și grunjos, reverberează În plexul meu solar și, pentru o clipă doar, mă calmează. Traficul e atât de greoi Încât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
crăpat al deșertului. Seară de seară, pătrundea în femeia lui ca un cuce- ritor într-o țară străină. Uneori, când era obosit și acrit de tot ce i se întâmplase, intra cu ură și cu revolta unui om bântuit de angoase cărora nu le putea pune capăt. Ghazal îl simțea și-atunci patul devenea teritoriul luptei dintre două tăceri măcinate de neputință. Se-ntreba uneori cine e femeia aceea care i se împotrivea. O privea în lumina chimică a dimineților, înainte
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la orice trezire din spaimă, spațiul acela îi părea la fel: amenințător și nesigur ca un poligon pentru trageri, lipsea doar pluto nul de execuție. Se uită mai departe, intens, și, din tr-o dată, știu: era ca o pistă a angoasei, de acolo îi venea neliniștea. Limbul acela de sec, fără pomi, fără iarbă, așezat ca o cicatrice între benzinărie și câmp, trebuia umplut, îmblânzit, așa că se pomeni spunând tare: — Tu vezi ce urâtă-i fâșia asta dintre benzinărie și câmp
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
inspirat de Haine, e un poet al Stofei. Ceea ce Teufelsdröckh ar numi „Ideea Divină de Haină” s-a născut o dată cu el; și Ideea aceasta, ca și altele de acest fel, se exteriorizează de la sine, altfel i-ar sfâșia inima cu angoase de nedescris. Dar, entuziast generos și creativ, el Își pune fără teamă Ideea În Practică; iese În lume Într-o ținută aparte; merge Înainte, martor și Martir În viață al eternei glorii a Veșmintelor. L-am numit Poet: dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aceea a lui Brummell (care pretindea o asemenea simplicitate vestimentară, Încât dandy-ul să treacă neobservat)2. Traiectoria acestui dandy poate fi circumscrisă Într-un stadiu estetic kierkegaardian. De altfel, o formulare a filosofului danez, după care inocența este totodată angoasă, are echivalențe În comentariul caracterologic matein: „...dacă păpușii acesteia sulemenite Îi flutura uneori pe buze un surâs neliniștitor, sub arcul sever al sprâncenelor, trase negre cu condeiul, ochii aveau acea nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele eroilor și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ea, desigur, dar să mă ierte cei de sus - de domnii Ceilalți vorbesc -, dacă o luăm așa... - Nu e nevoie s-o luăm În nici un fel, mi-a Întrerupt Howard Începutul nepotrivit de persiflare. Nu te osteni să ridiculizezi o angoasă care ți se pare ție lipsită de obiect; ai putea să greșești prin exces de optimism de sens contrar. - Dar aș putea și să am dreptate, recunoaște... - Ai putea, dar n-ai, mi-a răspuns Roger cu glasul Încărcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]