8,708 matches
-
la fel și Tabita care „s-a îmbolnăvit și a murit. După ce au spălat-o au pus-o în camera de sus” (Fap 9,37). Pe lângă aceasta, de obicei, cadavrul era parfumat (Josephus, Antichități iudaice 15,16; pentru arome, vezi Antichități iudaice 17.196-199; In 19,39-40). Ziua îngropării constituia și prima din cele șapte zile de doliu (Semahot 12.1). Istoricul evreu din primul secol, Josephus Flavius, când vorbea despre moartea, îngroparea și funeraliile lui Irod cel Mare (mort în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lui Irod, care a supraviețuit] a ținut doliu șapte zile din respect pentru tatăl său - obiceiul țării prescria acest număr de zile - și apoi, după ce a dat de mâncare mulțimii și a pus capăt doliului, a urcat la templu” (Josephus, Antichități iudaice 17.200). Cutuma doliului de șapte zile vine chiar din Scriptură: Iosif „a ținut un bocet de șapte zile pentru tatăl său” (Gen 50,10); cu privire la rămășițele regelui Saul și ale fiului său, israeliții „au luat oasele lor, le-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sunt obiceiurile de înmormântare ale poporului evreu. Dar, și-a îngropat poporul evreu întotdeauna morții? Era înmormântarea importantă pentru ei? Erau în stare să-i lase neîngropați pe unii dintre semeni precum ucigașii osândiți? Necesitatea înmormântării În universul mediteranean al antichității târzii, îngroparea corespunzătoare a morților era privită ca o datorie sacră, în special în cultura și religia poporului evreu. Primul motiv îl constituia chiar prețuirea celui mort. Însemnătatea grijii față de morți și îngroparea lor cuviincioasă este confirmată din plin în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Ponțiu Pilat, a fost pus în mormânt, așa cum susțin evangheliile Noului Testament. După cum vom vedea, dovezile sugerează că Isus a fost într-adevăr îngropat, conform uzanței iudaice, tolerată de romani, și viziunii exprimate în toată literatura creștină și necreștină din antichitatea târzie. De fapt, nu există nici măcar o singură probă datând din antichitate care să susțină ideea că Isus nu a fost îngropat și, de aceea, e și mai curios cum astfel de opinii și zvonuri încă persistă. O descoperirea importantă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
După cum vom vedea, dovezile sugerează că Isus a fost într-adevăr îngropat, conform uzanței iudaice, tolerată de romani, și viziunii exprimate în toată literatura creștină și necreștină din antichitatea târzie. De fapt, nu există nici măcar o singură probă datând din antichitate care să susțină ideea că Isus nu a fost îngropat și, de aceea, e și mai curios cum astfel de opinii și zvonuri încă persistă. O descoperirea importantă din 1968 a unui osuar (osuarul nr. 4 din Mormântul 1, de la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
după moartea procuratorului roman Festus, Ananus, marele preot și cumnatul marelui preot precedent, Caiafa, a ordonat execuția lui Iacob, fratele lui Isus și a altor câțiva (creștini?). Când a sosit nou-numitul procurator roman Albinus, Ananus a fost degrevat din oficiu (Antichități iudaice 20.197-203). E interesant că, deși Iacob a fost condamnat și executat, totuși a fost îngropat. Dar de ce am putut găsi rămășițele îngropate doar a trei sau patru evrei condamnați la moarte înainte de anul 70 d.C. în Israel? Cu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de la practica romană obișnuită în Palestina iudaică. Desigur, în unele circumstanțe, există și dovezi istorice în care se arată că cel osândit la moarte nu era îngropat. Evreii care au rezistat lui Antioh IV (167-164 î.C.) au îndurat răstignirea (Antichități iudaice 12,255-256). Nu se spune că îngroparea era interzisă, permisă sau amânată pentru aceste persoane. Oricum, probabil ar trebui să presupunem că practica obișnuită de îngropare iudaică nu era permisă de Antioh, poate, pentru a constrânge populația iudaică să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de îngropare iudaică nu era permisă de Antioh, poate, pentru a constrânge populația iudaică să capituleze. Două generații mai târziu, marele preot hasmoneu Alexandru Ianeu i-a răstignit pe circa opt sute dintre oponenții săi politici care se aliaseră cu Demetrius (Antichități iudaice 13.380), eveniment la care probabil se referă mențiunile din Pesher Naum (4Q169, fragmentele 3-4, coloana i, liniile 6-8). Ca să reprime revolta ce a urmat morții lui Irod (4 î.C.), generalul roman Varus a răstignit două sute de rebeli
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la care probabil se referă mențiunile din Pesher Naum (4Q169, fragmentele 3-4, coloana i, liniile 6-8). Ca să reprime revolta ce a urmat morții lui Irod (4 î.C.), generalul roman Varus a răstignit două sute de rebeli (Războaiele iudaice 2.75; Antichități iudaice 17.295). Procuratorul Tiberiu Alexandru (46-48 d.C.) i-a răstignit pe fiii răzvrătitului Iuda din Galileea (Antichități iudaice 20.1-0). În jurul anului 52 d.C., Quadratus a răstignit un mare număr de samariteni și iudei implicați în răscoala din timpul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
revolta ce a urmat morții lui Irod (4 î.C.), generalul roman Varus a răstignit două sute de rebeli (Războaiele iudaice 2.75; Antichități iudaice 17.295). Procuratorul Tiberiu Alexandru (46-48 d.C.) i-a răstignit pe fiii răzvrătitului Iuda din Galileea (Antichități iudaice 20.1-0). În jurul anului 52 d.C., Quadratus a răstignit un mare număr de samariteni și iudei implicați în răscoala din timpul administrației lui Cumanus (Războaiele iudaice 2.241; Antichități iudaice 20.129). Procuratorul Felix (52-60 d.C.) a răstignit și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
d.C.) i-a răstignit pe fiii răzvrătitului Iuda din Galileea (Antichități iudaice 20.1-0). În jurul anului 52 d.C., Quadratus a răstignit un mare număr de samariteni și iudei implicați în răscoala din timpul administrației lui Cumanus (Războaiele iudaice 2.241; Antichități iudaice 20.129). Procuratorul Felix (52-60 d.C.) a răstignit și el un mare număr de răsculați (Războaiele iudaice 2.253). Din cauza unei ofense, procuratorul Florus (64-66 d.C.) a biciuit și răstignit multe persoane din Ierusalim (Războaiele iudaice 2.306). În timpul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Războaiele iudaice 2.220). Ceea ce i-a făcut Irod Antipa lui Ioan Botezătorul concordă cu această politică. Deși Botezătorul a fost executat de tetrarh, cu toate acestea, ucenicilor săi le este permis să-i îngroape trupul (Mc 6,14-29; Josephus, Antichități iudaice 18.119). Chiar justiția romană, în afara mediului iudaic, permitea uneori celui răstignit să fie dat jos de pe cruce și îngropat. În compendiul legii romane (cunoscut ca Digesta) găsim următoarele concesii: Trupurile celor condamnați la moarte să nu fie refuzate
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Gordon). Conform evangheliilor, când femeile au ajuns la mormântul lui Isus „au observat că piatra fusese rostogolită” (Mc 16,4). Afirmația că piatra fusese „rostogolită” înseamnă că la intrarea în mormânt se afla o piatră circulară. În Palestina iudaică din antichitatea târzie, 80% dintre uși erau dreptunghiulare; numai 20% erau rotunde. Descoperirea mormântului deschis și gol le va fi înspăimântat pe femei, în special pe Maria, mama lui Isus, când i-a fost dat de știre, pentru că aceasta însemna evident că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
acoperit cu noroi și lăsat să fie sfâșiat de animale este complet neverosimilă. Obligația de a îngropa corespunzător un mort înainte de apusul soarelui pentru a nu-și pângări țara lor sfântă producea o foarte puternică impresie în sufletul evreilor din antichitatea târzie. Mai mult, foarte probabil, unii dintre cei care l-au urmat pe Isus (precum femeile menționate în povestirile evanghelice) știau unde a fost pus trupul lui Isus și intenționau să marcheze locul, să înmiresmeze trupul și să-l jelească
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
filosof și poate că, insistând pe această personalizare a discursului, se va putea ajunge, cu iscusință, la vreo altă considerație concluzivă. Ține de dispoziția interioară a filosofului să ia distanță, să privească de departe, să deschidă orizontul. Atitudinea contemplativă din antichitate este prezentă și astăzi sub forma capacității de suspendare a capcanelor evenimentelor și prejudecăților și a gândirii realității cu acea detașare ce permite problematizarea oricărei definiții sigure. Așadar, direcția intențională a filosofiei nu este cea a neangajării, ci a participării
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la acest instrument barbar și totuși rafinat sunau inedit, pătrunzător. Surescitat, își notă în jurnal că "același maniac" reușise bizara performanță de a reinventa, notă cu notă, prin cine știe ce intuiție parapsihologică, partitura singurului imn orfic care ne-a parvenit din Antichitatea grecească. Trebuie într-adevăr, scrise mai departe Profesorul, să fie vorba de ceva asemănător "vorbitului în limbi" sau acelor viziuni detaliate pe care unii oameni le au cu privire la orașe pe care nu le-au văzut niciodată. Chiar de a doua
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
totuși avea ceva nobil și, cum să spun, "enigmatic" în figura ei. "Maestrul Manole Antim? întrebă. Am auzit că sunteți oameni cu stare și că vă plac lucrurile frumoase. Nu vreți o zeiță? Nu e vorba de o zeiță din Antichitate, ci una din zilele noastre. Acum zece ani, am fost la nunta ei..." Făcu semn unui tânăr care rămăsese afară și pe care nu-l văzusem când deschisesem ușa. Tânărul intră, ne salută timid și, proptindu-și tabloul de genunchi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că avea oarecare cultură. Voia să afle ce s-a păstrat și ce s-a pierdut. Sugerase o serie de teste: vocabular, sintaxă, asociații verbale. - Dar când ai s-o termini, domnule? - Mai am de scris partea întîi; celelalte părți - Antichitatea, Evul Mediu și Epoca modernă - sunt scrise aproape în întregime. Dar partea întîi, înțelegi, originile - originea limbajului, a societății, a familiei, a tuturor celorlalte instituții... Astea cer ani și ani de cercetări. Și cu bibliotecile noastre de provincie... Pe vremuri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că el e Hristos și a stârnit un soi de răzmeriță. Numele său era Elias Ossmor, iar familia Osmore de azi pretinde că se trage din neamul lui. Pentru această poveste și pentru alte amănunte, consultați lucrarea Ennistone - Istoria și antichitățile sale (publicată în 1901) de Oscar Bowcock, strămoș al lui Percy Bowcock al nostru. James, fratele mai tânăr al lui Oscar, a fost întemeietorul unicului nostru magazin mare, „Burdett și Bowcock“, cunoscut în general sub denumirea „La Bowcock“, Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timp. În spatele sălii se întinde parcul, sau Grădina Botanică, adăpostind numeroase varietăți de plante și arbori rari. Conține și un lac, și un „templu“ victorian, în care se găsește micul, dar bine organizatul nostru muzeu, cu valoroasele sale colecții de antichități romane. În aceeași clădire se află și o galerie de picturi romantice din secolul al XIX-lea și câteva pânze interesante de Ned Lar-kin, un discipol ennistonian al lui Paul Nash. Spațiul deschis care desparte Sala de Institut și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vârstă, student în anul trei la istorie. Tom era în primul an și studia engleza. La început se cunoscuseră din vedere, dar se împrieteniseră când Emma închiriase o cameră în casa în care locuia și Tom. Emma dorise să vadă antichitățile din Ennistone și să viziteze muzeul. Nu credea că-l vor interesa prea mult ennistonienii, despre care Tom spunea că vor constitui distracția numărul unu. Emma privea cu un ochi critic tendința lui Tom de a se lăsa încântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în timpul revoluției din 1789 până în 1859, când proprietarul de atunci, un pastor anglican, a retrocedat-o diecezei de Arles. De la aceasta, zece ani mai târziu, ordinul cistercian a cumpărat-o, reluându-se astfel o tradiție care venea de la sfârșitul antichității. Aici au fost mulți abați sfinți, între care și Odon de la Cluny. Acum sunt 20 de călugări, dintre care șapte sunt și preoți. Viața lor se împarte între rugăciune, meditație și muncă. Observ că au porțiuni mari cu viță de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mereu că biserica franceză este mereu dispusă să-i primească pe toți și să vadă din nou bisericile pline. Mă tem însă că acest vis se va împlini poate peste sute de ani, dacă biserica va fi capabilă, ca în antichitate, să construiască o nouă lume creștină, de data aceasta fără a se mai amesteca prea mult cu statul în opera ei evanghelizatoare. După obișnuitul prânz pe bancă și o scurtă siesta, repornesc spre Anglès, de care mă despart 20 de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
biserica satului, unde tocmai s-a terminat celebrarea sfintei Liturghii. Imi pare tare rău că nu am știut la ce oră se celebrează liturghia. In biserică se păstrează o ”coloană sfântă” pe care sunt inscripționate numele a mulți martiri ai antichității. Ne facem și aprovizionarea pentru mâine, iar la 19.30 este cina, în timpul căreia scriu aceste rânduri; cei trei pelerini iau cina împreună cu gazdele. Eu le-am anunțat că seara nu mănânc, sau servesc doar un ceai sau lapte. Nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ulteriori au avut acces la izvoare antice și, în caz afirmativ dacă și în ce măsură le-au transmis cu fidelitate (Lang 1981 și Stolz 1996). Problema se repetă și în cazul istoricului evreu Josephus Flavius (circa 37-100 d.C.) cu privire la cartea sa Antichități iudaice: în expunerea sa, de cele mai mult ori, autorul nu se distanțează de povestirea biblică (cu atât mai interesante sunt cazurile în care prezintă tradiții independente); caracterul eminamente apologetic al operelor sale îl obligă pe cititorul modern să fie
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]