2,537 matches
-
orice moment în Dorohoi. Despre oamenii importanți din administrația locală se poate spune că au încurajat, prin indiferența lor, jafurile, crimele împotriva evreilor. Polițiștii Constantin Mercur și Gheorghe Pamfil, inginerul Pascu au fost cei care alimentau furia soldaților prin expresii antisemite. Există de asemeni multe mărturii și evocări ale evreilor care demonstrează că au fost mulți români care i-au ajutat: i-au ascuns în propriile lor case sau i-au rugat pe soldați să nu-i omoare. Astfel, plutonierul Cehan
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
pradă ca premiu pentru participanții la pogrom. Unii analiști consideră că la Dorohoi „s-au perfecționat” unele dintre metodele aplicate în pogromul de la Iași, din vara anului următor, 1941. În concluzie, retragerea fără luptă din teritoriile cedate Uniunii Sovietice, instigarea antisemită de dinainte de retragere și din timpul ei, insultarea soldaților români pe anumite direcții de retragere, nevoia de a găsi un „țap ispășitor” au constituit cauze pentru trecerea în vara anului 1940 de la amenințări la asasinate. Violențele și crimele de la Dorohoi
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
unor grupuri miliare române care se retrăseseră din teritoriile moldovenești cedate. Inițiativa și executarea pogromului de la Dorohoi aparține ofițerilor și soldaților din Regimentul 3 Grăniceri și Regimentul 8 Artilerie. Pogromul a fost premeditat și executat meticulos. Au existat și elemente antisemite care au însoțit și încurajat soldații să săvârșească jafuri, omoruri, dar nu pot fi invocate argumente pentru culpabilizarea întregii populații neevreiești din Dorohoi. Pe fondul acțiunilor antievreiești săvârșite de subunități militare române în retragere, pogromul de la Dorohoi s-a remarcat
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
Fălticeni o parte din copilărie, unde a studiat studii religioase cu tatăl său și studii laice la liceul din localitate. În anul 1931, Rosen s-a înscris ca student la Facultatea de Drept din București de unde a plecat datorită atmosferei antisemite de acolo. În același an se înscrie la Institutul de Studii Rabinice din Viena (Austria), dar nu își poate termina studiile din lipsă de fonduri și revine la București. În anul 1935, termină studiile universitare la București, obținând diploma de
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
Ion Gheorghe Maurer să-i reproșeze rabinului Rosen: "„Ce le-am făcut? Le-am salvat viața, am luptat împotriva naziștilor... Dacă era regimul legionarilor de dinainte de război nu emigrau ca acuma. Când era închisă emigrarea, cei din Israel ne făceau antisemiți; acum că e deschisă, ne acuză că-i izgonim și ne atacă și mai rău"". În octombrie 1956, a înființat „Revista Cultului Mozaic” (cu o pagină în limba ebraică, lucru unic în lumea comunistă) în care a publicat sute de
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
în anii 1970-1980 în rândul micii comunități a unui cult formal al personalității, ce părea inspirat de obiceiurile regimului lui Ceaușescu. În septembrie 1980, a fost editat în România vol. IX al "Operelor" lui Mihai Eminescu, cuprinzând publicistica, inclusiv articolele antisemite scrise de poet în presa locală din acea vreme. Moses Rosen s-a adresat Academiei Române cerând interzicerea publicării acestui volum și retragerea exemplarelor tipărite din librării, pe motiv că ar incita la ură de rasă. Cei care au criticat acțiunea
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
alegeri, ofițerii procomuniști din Transilvania l-au arestat pe generalul Drăgănescu din Divizia a II-a Vânători de Munte din Dej, afirmând că, în timpul votării, el a răspândit zvonuri false conform cărora țăranii locali ar fi fost implicați în violențe antisemite și antimaghiare, pentru a atrage atenția autorităților centrale și a observatorilor aliaților occidentali asupra situației din zonă. Printr-o notă secretă scrisă tot atunci, generalul Victor Precup recunoștea că apăruseră incidente violente și că armata fusese trimisă să intervină. El
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
Hitler din pușcărie. În 1929, Rosenberg a format Liga Militantă pentru Cultura Germană. Mai târziu, a înființat Institutul pentru Studiul Problemei Evreiești, dedicat identificării și atacării influenței "evreiești" asupra culturii germane și crearea unei istoriografii a iudaismului dintr-o perspectivă antisemită. El a devenit deputat în 1930 și a publicat o lucrare despre teoriile sale rasiale, "Mitul secolului XX" (Der Mythus des 20. Jahrhunderts), în care tratează probleme cheie ale ideologiei național socialiste, ca de exemplu problema evreilor. Scopul lui Rosenberg
Alfred Rosenberg () [Corola-website/Science/305919_a_307248]
-
a publicat cartea elevului său, deputatul PRM Vlad Hogea, "Naționalistul", o culegere de articole care apăruseră în revista „România Mare”, printre care „Care Holocaust?”, „Acești evrei care ne conduc viața” etc. România de după 1989 văzuse inundarea librăriilor cu scrieri virulent-xenofobe, antisemite, naziste și neonaziste, ca „Mein Kampf”, „Protocoalele înțelepților Sionului” etc., deci "Naționalistul" ar fi putut trece neobservat dacă Buzatu nu s-ar fi folosit de o stratagemă: pentru a amplifica provocarea, el a tipărit cartea lui Hogea în cadrul Centrului de
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
instituții. Scandalul s-a declanșat odată cu lansarea cărții la sediul PRM din București. Președintele Academiei, prof. Eugen Simion a declarat că nu a știut și nici nu a aprobat această editare. Procuratura a demarat o anchetă "pentru publicarea de texte antisemite, antimaghiare și xenofobe". Prefectul de Iași, Corneliu Rusu-Banu, a interzis comercializarea cărții în librăriile din regiune. La protestele liderilor maghiari, romi și evrei, ziarul România Mare a replicat pe 24 august 2001 cu un lung articol care începea cu fraza
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
cu un lung articol care începea cu fraza: "„Față de încercările sioniste de a pedepsi Academia Română pentru publicarea „Naționalistului” atragem atenția Mafiei evreiești: Lăsați România în pace!...”". Ulterior, C.V.Tudor și Vlad Hogea, au negat că ar fi fost xenofobi sau antisemiți. Buzatu nu s-a dezis. La sfârșitul lui iunie 2002, Gheorghe Buzatu a decis să submineze simpozionul organizat de Academia Română cu subiectul „Holocaustul și implicațiile sale pentru România” cu conferința "„«Holocaustul roșu» care a produs milioane de victime în toată lumea
Gheorghe Buzatu () [Corola-website/Science/305343_a_306672]
-
Myriam Yardeni. În carte sunt adunate articole ce analizează reflexele antievreiești și percepțiile stereotipe antievreiești în Europa din epoca modernă timpurie, mai ales in Franța - de exemplu în istoriografia franceză în secolele al XVII-XVIII-lea). Unul din articole cercetează creearea stereotipurilor antisemite grave și extreme la preotul Meslier, unul din gânditorii ateiști care l-au influențat mult pe Marx. Un alt articol discuta atitudinea față de evrei a unor gânditori însemnați că de pildă Pierre Bayle. Bayle se referea la istoria evreilor că
Myriam Yardeni () [Corola-website/Science/314598_a_315927]
-
instituția țaristă de spionaj și diversiune) și participant activ al „Sutei Negre” (în ), organizație monarhistă extremistă și xenofobă creată de Ohrana. A fondat la Sankt Petersburg ziarul „Znamia” (Drapelul - în , 1903—1904) în care a publicat celebra mistificare și provocare antisemită Protocoalele înțelepților Sionului. Pаvel Alexаndrovici Crușeveanu s-a născut într-o familie rusă de moșieri scăpătați de origine moldoveană. A absolvit patru clase de gimnaziu la Chișinău. A lucrat ca funcționar în Duma orășenească din Chișinău. În anii 1887—1895
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
În anii 1906—1909 a fost purtătorul de cuvânt al Dumei orășenești din Chișinău și în 1907, deputat în cea de a II-a Dumă a Imperiului Rus. Activitatea sa publicistică (în limba rusă) a fost extremistă, incitantă, xenofobă, fulminant antisemită. A început să scrie în 1882 în broșurile „Nedelia” (în , în ), unde a publicat câteva nuvele și articole, romanul său „Sciastlivee vseh” (în , în ) și nuvela "Cuib devastat" (Sankt Petersburg, 1882). Între 1887-1896 a colaborat la „Minsky Listok” (în , în
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
statistică, etnografie și literatură”. La sfîrșitul anului 1903 el a fondat pentru puțin timp la Sankt Petersburg ziarul „Znamia” (în , în ) (1903—1904). În acest ziar, între 28 august și 7 septembrie (stil vechi), a publicat fragmente din celebra mistificare antisemită „Programul de cucerire a lumii de către evrei”, mai cunoscută sub numele de „Protocoalele înțelepților Sionului”. În 1906 a editat la Chișinău ziarul „Drug” (în , în ). Dintre diversele sale activități de propagare a antisemitismului notabilitatea i-a fost adusă de două
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
14 ani, Mihail Râbacenco, Crușeveanu a atribuit această crimă evreilor ca un act de omor ritual, deși criminalul, care era o rudă a victimei și, evident, nu era evreu, fusese prins. În pofida adevărului, Crușeveanu a inițiat o campanie de incitare antisemită în ziarul „Basarabeț”, care a dus la o dezlănțuire de crime și acte huliganice a căror victime au fost minoritarii evrei. Evenimentele din 6-7 aprilie 1903, care au intrat în istorie sub numele de Pogromul de la Chișinău (primul din cele
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
țariste ca vinovate de pogrom, exprimându-și simpatia față de victime. Scriitorul Vladimir Korolenko a descris evenimentele în nuvela „Casa nr. 13”, iar poetul Haim Nahman Bialik a scris poemul „În Orașul Morții” (în ). Ca urmare a campaniei sale de incitare antisemită, lui Crușeveanu i s-au intentat mai multe procese de instigare la crimă, de calomnie, de ofense și de atacuri personale, procese care au fost anulate prin intervenția personală a guvernatorului provinciei. Studentul P.S. Dașevschi l-a acuzat a fi
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
Chișinău din 1903 (în rusă Кишинёвский погром, în ebraică פרעות קישינב = "Praot Kishinev", în idiș קישינעווער שחיטה = "Kișinever șhite") este un pogrom desfășurat la Chișinău în zilele de 6-8 aprilie 1903 împotriva populației evreiești. El a fost declanșat după ce ziarul antisemit în limba rusă „Bessarabeț” a relatat că, în februarie în acel an, un copil creștin de origine ucraineană, Mihail Râbacenko, a fost găsit mort la Dubăsari. În cursul pogromului au fost asasinați 49 de evrei, circa 500 au fost răniți
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
circa 500 au fost răniți, circa 2000 de familii evreiești au rămas fără adăpost și 1500 de prăvălii și case de evrei au fost ruinate. Chișinău făcea în acea perioadă parte din Imperiul Rus. Pogromul a izbucnit pe fondul campaniei antisemite încurajate în ultimii ani în presă, mai ales de ziarul „Bessarabeț” al lui Pavelaki Krușevan, moldovean asimilat, cu sprijinul guvernatorului guberniei Basarabia, maiorul Von Raaben, a unor comandanți militari și ai poliției locale, și al unor factori din conducerea Imperiului
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
a fost găsit mort la Dubăsari, iar altă gazetă locală, „Svet” a susținut că băiatul din Dubăsari a fost omorât pentru ca evreii să-i folosească sângele la prepararea azimii de Paște. În perioada dinaintea pogromului, și profesorul și faimosul militant antisemit A.C.Cuza din Iași a fost invitat de Krușevan să țină la Chișinău un șir de conferințe împotriva evreilor. O delegație a evreilor a fost primită de mitropolitul Iakov Piatnițki, căruia i-au cerut să dezmintă acuzațiile pentru a împiedica
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
Adolphe Drumont (3 mai 1844, Paris - 5 februarie 1917, Paris) a fost un ziarist, pamfletar și scriitor francez, renumit că ideolog și agitator al antisemitismului (al propagandei împotriva evreilor) în timpul celei de a III-a Republici franceze, fondator al „Ligii Antisemite a Franței” și editor al gazetei "La Libre Parole" („Cuvântul Liber”) profilata pe această ideologie șovina, gazeta care avea drept motto: "Franța pentru francezi!" (în ). Și-a câștigat o mare popularitate prin mesajele sale ațâțătoare antisemite și anticapitaliste, precum și prin
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
franceze, fondator al „Ligii Antisemite a Franței” și editor al gazetei "La Libre Parole" („Cuvântul Liber”) profilata pe această ideologie șovina, gazeta care avea drept motto: "Franța pentru francezi!" (în ). Și-a câștigat o mare popularitate prin mesajele sale ațâțătoare antisemite și anticapitaliste, precum și prin tonul sau belicos și inflamator. Era mândru de a fi fost un fel de "papă al antisemitismului". Ideologia să a avut ecouri și dincolo de granițele Franței și a influențat decenii mai tarziu politică regimului de la Vichy
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
La France juive”, directorul de origine evreiască al ziarului „Le Gaulois”, Arthur Meyer (1944 - 1924), l-a provocat pe Drumont la duel. Ulterior acelaș Meyer, antidreyfusard și convertit la catolicism, îi va îmbrățișa însă multe din idei, incusiv din cele antisemite. În 1892 un alt duel a avut însă consecințe fatale. Un căpitan evreu din armată franceză, de data aceasta Mayer, Armând Mayer, vrând să apere onoarea militarilor evrei atacați că trădători în ziarul lui Drumont,„La Libre Parole”, a provocat
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
prin moartea lui Mayer. Întâmplarea (încă înaintea afacerii Dreyfus) a avut un impact profund asupra ziaristului și scriitorului evreu din Austro-Ungaria Theodor Herzl, viitorul întemeietor al sionismului. La 5 septembrie 1889, împreună cu marchizul De Morès, Edouard Drumont a întemeiat Liga antisemita franceză care susținu pentru o vreme tabăra generalului Boulanger. În 1890 el a reunit la Paris "Liga antisemita națională a Franței", avându-l ca vicepreședinte pe Jacques de Biez, un militant care se autodeclara deja în vremea aceea „național - socialist
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
1893 Drumont a încercat fără succes să candideze pentru parlament la Amiens. În 1894 s-a retras în exil la Bruxelles. În 1898, redevenit foarte popular în urmă afacerii Dreyfus, s-a întors în Franța, si cu un program electoral antisemit și beneficiind de sprijinul primarului antisemit al Algerului, Max Régis, în mai 1898, Drumont a fost ales deputat de Alger la scurtă vreme după ce în oraș avuseseră loc violente antievreiești (Bab al Oued, ianuarie 1898). Ca parlamentar a trebuit să
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]