2,373 matches
-
și disciplinei” Ideologia organizațiilor OUN din exil a fost concentrată pe opoziția față de comunism. Spre deosebire de mișcările ustașilor croați sau a legionarilor români, care aveau numeroase similitudini cu cea a naționaliștilor ucraineni, ideologia OUN nu a pus un accent deosebit pe antisemitism. Trei dintre liderii ucrainenilor, generalul Mikola Kapustianski, Richard Yary (care avea descendența evreiască) și ideologul Mikola Sțiborski erau căsătoriți cu evreice . În cadrul organizațiilor clandestine ale OUN activau numeroși evrei. OUN considera că dușmanii principali ai ucrainenilor sunt polonezii și rușii
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
a evreilor din punct de vedere cultural, economic și politic. În același timp era respinsă ideile asimilării forțate a evreilor și a drepturilor egale ale evreilor și ucrainenilor. În ciuda creșterii atitudinii antievreiești, naționaliștii ucraineni au arătat un interes scăzut pentru antisemitismul de tip nazist . Documente germane de la începutul deceniului al cincelea subliniază că naționaliștii ucraineni aveau o atitudine pragmatică fața de evrei, a căror soartă trebuia folosită după cum cereau interesele politice ucrainene. Atitudinea ambivalentă a OUN-B față de evrei din timpul războiului
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
fost principala sursă de creștere a populației evreiești, în vreme ce creșterea populației neevreiești a fost în general datorată ratei pozitive a natalității. La început, emigrația evreilor în regiune a avut parte de o opoziție neînsemnată din partea arabilor palestinieni. Totuși, odată cu creșterea antisemitismului în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, emigrația evreilor în Palestina a început să crească în mod considerabil, ceea ce a dus la apariția resentimentelor din partea arabilor. Guvernul britanic a impus cote de
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
în miracole. Magicianul, al cărui nume real era Erik Weisz, s-a născut în familia unor evrei din Ungaria. A plecat în Statele Unite împreună cu familia la vârsta de patru ani, principalele motive ale plecării rămân incerte, dar se bănuiește că antisemitismul a stat la baza acestei decizii. Tatăl lui Houdini a acceptat un post de rabin în Appleton, Wisconsin, unde a găsit o comunitate de unguri. Din nefericire însă, era foarte conservator, neputându-se adapta ideilor liberale americane. De aceea, a
Harry Houdini () [Corola-website/Science/320748_a_322077]
-
de trai, rămâneau voioși și nu-și pierdeau niciodată încrederea. Voiau să asculte cuvântul Torei și să recite psalmi în ebraică, cu toate că le pierduseră înțelesul."" Tot aici, viitorul șef-rabin al Comunității evreilor din România avea să cunoască primele manifestări de antisemitism din partea unui profesor și a unui coleg de școală. În perioada interbelică, evreii au participat la viața politică, printre liderii locali fiind și viceprimarul Adolf Baier. Conform recensământului din 1930, în orașul Fălticeni locuiau 4.216 evrei, reprezentând 36,6
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
ca „Ziua Balfour”. Aceeași zi este amintită cu tristețe în toate statele arabe moderne În 1896, ziaristul austro-ungar Theodor Herzl a publicat "Der Judenstaat" („Statul Evreilor”), în care a afirmat că singura soluție pentru „Problema Evreiască” din Europa, inclusiv a antisemitismului în creștere, era înființarea unui stat evreiesc. "Der Judenstaat" a fost certificatul de naștere al mișcării politice a sionismului. Un an mai târziu, Herzl a fondat Organizația Sionistă (ZO), care, la Primul Congres Sionist, a cerut fondarea în Palestina unui
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
schimbări au fost făcute, cel puțin în parte, și ca urmare a insistențele lui Edwin Samuel Montagu, un evreu antisionist, și Secretar de Stat pentru India în guvernul britanic, care considera că păstrarea textului original ar fi dus la creșterea antisemitismului. Ciorna declarației a fost trimisă celor interesați, iar, în luna octombrie, cabinetul britanic a primit răspunsuri de la diferitele comunități evreiești. În acea perioadă, guvernul Imperiului Britanic a făcut numeroase promisiuni pentru perioada postbelică. În ședința cabinetului de război din 31
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
(în traducere, "Acuz") a fost o scrisoare deschisă publicată la 13 ianuarie 1898, în ziarul "L'Aurore" de către influentul scriitor Émile Zola. Scrisoarea era adresată președintelui Franței Félix Faure, și în ea guvernul era acuzat de antisemitism și de încarcerarea ilegală a lui Alfred Dreyfus, un ofițer francez condamnat la închisoare pe viață pentru spionaj. Zola a denunțat erorile judiciare și lipsa unor dovezi serioase. Scrisoarea a fost tipărită pe prima pagină a ziarului și a cauzat
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Émile Zola. Astfel, el s-a hotărât să intervină direct în dezbaterea din toamna lui 1897, după o lungă perioadă de gândire. Până la această dată, romancierul practic a ignorat afacerea Dreyfus. Ea nu l-a interesat, cu excepția pericolului crescând al antisemitismului care îl alarma. Abordat de vicepreședintele Senatului, Auguste Scheurer-Kestner, Zola a fost convins de nedreptate, cu ajutorul informațiilor indirecte dar sigure provenite de la avocatul Louis Leblois. Acesta din urmă era confidentul și prietenul colonelului Picquart, fostul șef al serviciului de informații
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
energie cu funcții echilibrate, o forță care lipsește fragmentatei Germanii"(Weiss). Această unică și totuși pragmatică identitate l-a captivat în mare măsură pe Hofmannsthal datorită fragmentării Austriei din vremea sa, care cunoștea primele mișcări de naționalism radical și de antisemitism într-o societate în care artiștii și politicienii progresiști deveneau zi de zi din ce în ce mai ostili unii față de alții.
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
tabere opuse, „dreyfusarzii” partizani ai nevinovăției lui Dreyfus, și „antidreyfusarzii” partizani ai vinovăției lui. Condamnarea la sfârșitul lui 1894 a căpitanului Dreyfus - pentru o pretinsă transmitere de documente secrete Imperiului German - a fost o eroare judiciară pe fondul spionajului și antisemitismului, într-un context social deosebit de propice antisemitismului, și urii împotriva Imperiului German, în urma în 1871. Afacerea a avut la început un ecou limitat, până când în 1898 adevăratul vinovat a fost achitat și Émile Zola a publicat celebra pledoarie dreyfusardă, "J
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Dreyfus, și „antidreyfusarzii” partizani ai vinovăției lui. Condamnarea la sfârșitul lui 1894 a căpitanului Dreyfus - pentru o pretinsă transmitere de documente secrete Imperiului German - a fost o eroare judiciară pe fondul spionajului și antisemitismului, într-un context social deosebit de propice antisemitismului, și urii împotriva Imperiului German, în urma în 1871. Afacerea a avut la început un ecou limitat, până când în 1898 adevăratul vinovat a fost achitat și Émile Zola a publicat celebra pledoarie dreyfusardă, "J'accuse...!", provocând o serie de crize politice
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de Statistici ancheta un trafic de planuri directoare ce priveau Nisa și Meuse, trimise de un agent pe care germanii și italienii îl porecliseră Dubois. Aceasta a stat la originea afacerii Dreyfus. Contextul social era marcat de creșterea naționalismului și antisemitismului. Această creștere a antisemitismului, foarte virulent de la publicarea lucrării "La France juive" a lui în 1886 (vândută în în primul an), mergea mână în mână cu o creștere a . Tensiunile erau puternice în toate straturile societății, răspândite fiind de o
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
trafic de planuri directoare ce priveau Nisa și Meuse, trimise de un agent pe care germanii și italienii îl porecliseră Dubois. Aceasta a stat la originea afacerii Dreyfus. Contextul social era marcat de creșterea naționalismului și antisemitismului. Această creștere a antisemitismului, foarte virulent de la publicarea lucrării "La France juive" a lui în 1886 (vândută în în primul an), mergea mână în mână cu o creștere a . Tensiunile erau puternice în toate straturile societății, răspândite fiind de o presă influentă și practic
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
o creștere a . Tensiunile erau puternice în toate straturile societății, răspândite fiind de o presă influentă și practic liberă să publice orice fel de informație, fie ea injurioasă sau defăimătoare. Riscurile juridice erau limitate dacă ținta era o persoană privată. Antisemitismul nu a ferit instituția armatei, care practica discriminări oculte, chiar și în cazul concursurilor, prin celebra "cote d'amour", o notare nerațională, pe criterii netransparente și lăsată la latitudinea examinatorului, notă din cauza căreia Dreyfus a picat admiterea la școala de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
în Algeria. Lansarea "La Libre Parole", a cărui difuzare era estimată la în 1892, i-a permis lui Drumont să-și lărgească și mai mult audiența în rândurile unor cititori mai de rând, deja tentați în trecut de aventura boulangistă. Antisemitismul difuzat de "La Libre Parole", dar și de "L'Éclair", ', "La Patrie", "L'Intransigeant", ' care a dezvoltat un antisemitism prezent în anumite medii catolice, atingea culmile. Originea afacerii Dreyfus, deși cu totul lămurită începând cu anii 1960, a suscitat numeroase
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
să-și lărgească și mai mult audiența în rândurile unor cititori mai de rând, deja tentați în trecut de aventura boulangistă. Antisemitismul difuzat de "La Libre Parole", dar și de "L'Éclair", ', "La Patrie", "L'Intransigeant", ' care a dezvoltat un antisemitism prezent în anumite medii catolice, atingea culmile. Originea afacerii Dreyfus, deși cu totul lămurită începând cu anii 1960, a suscitat numeroase controverse timp de aproape un secol. Este vorba de o afacere de spionaj ale cărei intenții au rămas obscure
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a insistat mai mult pe originile alsaciene ale lui Dreyfus decât pe apartenența sa religioasă. Acestea nu erau însă deloc excepționale, întrucât ofițerii originari din estul Franței erau avantajați în carieră de cunoașterea limbii germane și a culturii germanice. Dar antisemitismul, care nu domina doar birourile statului major, a devenit rapid centrul anchetei, umplând golurile unei anchete preliminare incredibil de sumare. Cu atât mai mult cu cât Dreyfus era în acel moment unicul ofițer evreu admis recent de statul major general
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
al închisorilor militare din Paris. La 29 octombrie, afacerea a fost dezvăluită de ziarul antisemit al lui Édouard Drumont, "", într-un articol ce marchează începutul unei campanii foarte violente de presă de până la proces. Acest eveniment pune afacerea pe terenul antisemitismului, de pe care nu va mai ieși până la încheierea sa definitivă. La 1 noiembrie, , fratele lui Alfred, chemat de urgență la Paris, a fost pus la curent cu arestarea. El a devenit artizanul dificilei lupte pentru eliberarea fratelui său. Fără să
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
crime politice încă din 1848. Pentru autorități, presă și public, cele câteva îndoieli dinaintea procesului s-au disipat; vinovăția era sigură. Și la stânga și la dreapta eșichierului politic, au apărut regrete că se abolise pedeapsa capitală pentru o asemenea crimă. Antisemitismul a atins culmea în presă și s-a manifestat în rândul populației până acum scutite de asemenea sentimente. Jean Jaurès a regretat blândețea pedepsei într-un discurs adresat Camerei, și scria: „un soldat tocmai a fost condamnat la moarte și
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
dar ea conținea suficiente detalii încât statul major l-a bănuit pe noul șef al SR, că ar fi responsabil pentru ea. Campania în favoarea revizuirii, redată din ce în ce mai mult în presa antimilitaristă de stânga, a declanșat ca răspuns un val de antisemitism foarte violent în opinia publică. Franța a rămas astfel foarte majoritar antidreyfusardă. Maiorul Henry, de la Secțiunea de Statistici, era el însuși conștient de fragilitatea dosarului de acuzare. La cererea superiorilor săi, , șeful statului major general, și generalul Gonse, el a
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Achitarea lui Esterházy, condamnările lui Émile Zola și Georges Picquart, și continua prezență a unui nevinovat în închisoare, au avut un considerabil răsunet național și internațional. Franța a dat dovada unui stat arbitrar, în contradicție flagrantă cu principiile republicane fondatoare. Antisemitismul a făcut progrese considerabile, iar răscoalele deveniseră ceva curent de-a lungul întregului an 1898. Totuși, oamenii politici încă negau importanța afacerii. În aprilie și în mai 1898, ei erau preocupați mai ales de alegerile legislative, în urma cărora Jaurès și-
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
societății, mișcare ce a început cu siguranță odată cu succesul din 1886 al cărții "La France juive" de Édouard Drumont, dar care a fost amplificată enorm de diversele episoade judiciare și de diversele campanii de presă vechi de aproape cincisprezece ani. Antisemitismul a devenit de atunci un fenomen oficial și expus în numeroase medii, inclusiv muncitorești. Candidați la alegerile legislative s-au folosit de antisemitism ca slogan electoral. Acest antisemitism a fost întărit de criza începând cu 1905, care l-a adus
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
amplificată enorm de diversele episoade judiciare și de diversele campanii de presă vechi de aproape cincisprezece ani. Antisemitismul a devenit de atunci un fenomen oficial și expus în numeroase medii, inclusiv muncitorești. Candidați la alegerile legislative s-au folosit de antisemitism ca slogan electoral. Acest antisemitism a fost întărit de criza începând cu 1905, care l-a adus probabil la paroxismul său în Franța. Trecerea la fapte a fost permisă de ajungerea la putere a regimului de la Vichy, care a dat
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
judiciare și de diversele campanii de presă vechi de aproape cincisprezece ani. Antisemitismul a devenit de atunci un fenomen oficial și expus în numeroase medii, inclusiv muncitorești. Candidați la alegerile legislative s-au folosit de antisemitism ca slogan electoral. Acest antisemitism a fost întărit de criza începând cu 1905, care l-a adus probabil la paroxismul său în Franța. Trecerea la fapte a fost permisă de ajungerea la putere a regimului de la Vichy, care a dat frâu liber expresiei nestăvilite și
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]