KorAP: Find »[drukola/base=aortic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...113 >

2,824 matches

Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572

succesivă cu endoproteze a aortei descendente. Aceste intervenții presupun existența unei săli de operații adecvat dotată și echipată pentru procedee hibride. Principial, tehnicile intervenționale pot avea un mare viitor în rezolvarea patologiei aortei, deoarece aplică metode intraluminale, care sprijină peretele aortic din interior și nu depind de rezistența intrinsecă a acestuia, oricum afectată de procesul patologic - anevrism, disecție etc.

Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
Corola-publishinghouse/Science/92092_a_92587

evacuarea epanșamentului se extrage cateterul, se pansează simplu zona puncționată. Se recomandă efectuarea unui control radiologic toracic, ce poate acum oferi date suplimentare. Incidente și accidente Acumularea masivă de sânge este rezultatul unei rupturi de aortă, a ramurilor din crosa aortică sau a vaselor pulmonare mari. Practicarea pleurotomiei va fi făcută sub protecția transfuziei de sânge homolog, sau bolnavul va fi autotransfuzat cu sângele recoltat din torace [20]. Prăbușirea hemodinamică poate fi rezultatul reluării hemoragiei intratoracice, prin scăderea presiunii exercitate de

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Alexandru Nicodin, Cezar Motaș (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92092_a_92587]
menține minim 3 zile, iar restricția moderată de lichide va dura o săptămână. Diagnosticarea insuficienței cardiace, a sepsisului pulmonar și sistemic care pot apare în caz de contuzie pulmonară, cât și diagnosticarea leziunilor asociate posibile: ruptura traheo-bronșică, contuzia cardiacă, ruptura aortică, fac parte din managementul complet al unui traumatizat toracic. RUPTURA DE AORTĂ Există un grad de suspiciune de ruptură de aortă în traumatismele toracice severe prin decelerare, fiind sugestive: durerea retrosternală și interscapulovertebrală, precum și amplitudinea diferită a pulsului între membrele

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Alexandru Nicodin, Cezar Motaș (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92092_a_92587]
cea mai mică suspiciune de ruptură de aortă, iar aortografia rămâne procedura de ales în cazul prezenței semnelor indirecte [36]. Odată diagnosticul precizat se va proceda la sternotomie în ruptura de aortă ascendentă sau toracotomie stângă pentru ruptura de arc aortic și aortă toracică descendentă. În caz de bolnav instabil, în șoc hemoragic, cu sângerare masivă pe tubul de pleurostomie se va practica toracotomie de urgență prin spațiul IV i.c., asociată dacă este cazul cu sternotomie transversă. În condiții de

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Alexandru Nicodin, Cezar Motaș (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92092_a_92587]
instabil, în șoc hemoragic, cu sângerare masivă pe tubul de pleurostomie se va practica toracotomie de urgență prin spațiul IV i.c., asociată dacă este cazul cu sternotomie transversă. În condiții de campanie datorită materialelor insuficiente, dacă timpul de clampare aortică se prelungește, se va instala inițial un șunt extern între aorta ascendentă și descendentă sau între ventriculul stâng și aorta descendentă [27]. Autotransfuzarea sângelui recuperat din cavitatea toracică reprezintă o metodă facilă de reechilibrare hemodinamică și hematică [20]. Aorta se

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Alexandru Nicodin, Cezar Motaș (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92092_a_92587]
Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

MANIFESTĂRI AUTOIMUNE Sidromul deleției 22q11 (sindromul velocardiofacial, DiGeorge, Shprintzen). Severitatea acestui sindrom multisistemic descrește de la forma descrisă de DiGeorge, la forma velocraniofacială. Sindromul se poate manifesta prin dezvoltarea anormală a timusului, diminuarea producerii celulelor T, defecte cardiace ( tetralogia Fallot) sau aortice, facies caracteristic, învățare dificilă și uneori prin defecte imunologice, defecte ale scheletului (exemplu, polidactilie, coaste supranumerare, palatoschizis), pielii, glandelor endocrine, aparatului urogenital (aplazie renală sau rinichi polichistic). Indivizii cu deficiențe imunologice prezintă infecții recurente. Heterogenitatea clinică a acestui sindrom poate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564

pierderile mari de sânge respectiv transfuziile masive și hipotermia. By-pass-ul cardio-pulmonar activează direct răspunsul inflamator prin următoarele mecanisme: - activarea directă a sistemului „contact” prin expunerea sângelui la suprafața nefiziologică a circuitului extracorporeal, - leziunile de ischemie/ reperfuzie ca rezultat al clampării aortice. Restaurarea perfuziei coronare după declamparea aortei este asociată cu activarea răspunsului inflamator. În plus, endotoxemia sistemică, rezultată din translocarea endotoxinelor prin bariera lezată a mucoasei intestinale datorită hipoperfuziei splanhnice activează indirect cascada inflamatorie. Consecința clinică a acestui răspuns la stres

Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
traumatismul chirurgical; - contactul sângelui cu suprafața artificială (nefiziologică) a circuitului extracorporeal sau a cateterelor introduse; - conversia fluxului pulsatil în flux laminar în timpul circulației extracorporeale; - endotoxemia, ce rezultă în special din translocația intestinală din timpul hipo-perfuziei splanhnice; - ischemia/ reperfuzia datorată clampajului aortic; - scăderea temperaturii corporeale în timpul by-pass-ului cardiopulmonar; - complexul heparină-protamină [2-5]. Amplitudinea reacției de apărare a organismului după circulația extracorporeală este influențată de factori ca: suprafața circuitului extracorporeal, durata contactului dintre sânge și suprafața extravasculară, funcția organelor în perioada preoperatorie, necesarul de

Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
prezența radicalilor liberi de O2 după inducția anestezică sau manevre chirurgicale cum ar fi sternotomia sau prepararea arterei mamare, dar s-a demonstrat prezența lor cu electron-spectrometria de rezonanță („electron spin resonance spectro-metry”) după intrarea în circulația extracorporeală și clampajul aortic, ceea ce indică rolul primar al by-pass-ului cardiopulmonar în inducția stresului oxidativ [3]. Stresul oxidativ la rândul lui contribuie la leziunile endoteliale și miocardice. Organele și țesuturile (inimă, plămân, creier, ficat, rinichi, tractul gastro-intestinal) sunt expuse la o perioadă de ischemie

Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
ischemie urmată de reperfuzie în timpul by-pass-ului cardiopulmonar, și ca urmare crește expresia de receptori pentru moleculele de adeziune și crește și producția de radicali liberi de O2, fiind surse de chemoatractanți pentru neutrofile [4]. După începerea by-pass-ului cardiopulmonar și clampajul aortic miocardul trece printr-o perioadă de ischemie tranzitorie, care induce leziuni celulare hipoxice. Metoda cea mai eficientă de a limita necroza miocardică după clampajul aortic este reperfuzia, dar reperfuzia însăși poate induce leziuni inflamatorii datorită sechestrării de neutrofile în țesuturile

Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
de O2, fiind surse de chemoatractanți pentru neutrofile [4]. După începerea by-pass-ului cardiopulmonar și clampajul aortic miocardul trece printr-o perioadă de ischemie tranzitorie, care induce leziuni celulare hipoxice. Metoda cea mai eficientă de a limita necroza miocardică după clampajul aortic este reperfuzia, dar reperfuzia însăși poate induce leziuni inflamatorii datorită sechestrării de neutrofile în țesuturile postischemice, care pot fi diferențiate cu greu de leziunile ischemice miocardice. Mai mulți autori au găsit semne de apoptoză miocardică după ischemia/reperfuzia miocardică, mai

Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
poate induce leziuni inflamatorii datorită sechestrării de neutrofile în țesuturile postischemice, care pot fi diferențiate cu greu de leziunile ischemice miocardice. Mai mulți autori au găsit semne de apoptoză miocardică după ischemia/reperfuzia miocardică, mai frecvent la pacienții cu clampaj aortic prelungit [3, 9, 10]. Radicalii liberi de O2 și peroxinitriții generați în timpul ischemiei/ reperfuziei miocardice duc la fragmentarea ADN nuclear și la moartea celulară programată a miocitelor [11, 12]. În ultimii ani se consideră că tulburările în producția energetică și

Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
la dezvoltarea răspunsului inflamator sistemic susținut [5]. Nivelul citokinelor proinflamatorii crește în timpul și după intervenția chirurgicală cardiacă, cu maxima la 12-24 ore după terminarea by-pass-ului cardiopulmonar. Nivelul lor depinde de durata circulației extracorporeale, temperatura, echipamentul de perfuzie, timpul de clampaj aortic, metodele de protecție miocardică, dar poate fi influențat și de soluția de umplere a circuitului extracorporeal, tipul de anestezie, drogurile administrate, vârsta pacientului, funcția ventriculară stângă și factori genetici [3, 4]. Endotoxemia este un activator al reacției de fază acută

Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
sindromului inflamator inducând vasodilatație și creșterea permeabilității vasculare, ducând la disfuncție multiorganică în timpul sindromului inflamator generalizat. Oxidul nitric inductibil crește permeabilitatea vasculară pulmonară și are rol în patofiziologia miocardului „stunned”, frecvent întâlnit după intervențiile chirurgicale cardiace [5]. Ischemia și clampajul aortic induc hipoxie/ ischemie miocardică, fiind stimuli pro-inflamatori. Împreună cu factori precum complementul, histamina, citokinele pro-inflamatorii, endotoxina și trombina, ischemia contribuie la activarea celulelor endoteliale și a leucocitelor, efectorii citotoxicității inflamatorii. Activarea factorului de transcripție transpune stimulul inflamator prin citoplasmă până la nucleul

Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
inflamației implicați în distrucția tisulară finală [1, 5]. În chirurgia cardiacă leziunile de ischemie/ reperfuzie pot induce în perioada postoperatorie o serie de modificări de la aritmii până la disfuncție miocardică severă. În ciuda îmbunătățirii tehnologiei utilizate, aceste leziuni apar deja în timpul clampajului aortic respectiv imediat după declampare, în timpul reperfuziei, dar manifestările inflamatoare pot să apară și la câteva ore după terminarea circulației extracorporeale [1]. Factorul nuclear-κB (NF-κB) este un factor de transcripție inductibil, cu rol important în transcripția multor gene proinflamatorii. Este activat

Tratat de chirurgie vol. VII by JUDIT KOVACS (2009) [Corola-publishinghouse/Science/92069_a_92564]
Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068

Geschwind prezintă primele rezultate la om ale utilizării laserului Nd-YAG10. - Paul G. Yock (fig.1.46) dezvoltă utilizarea ultrasonografiei intravasculare in vivo. 1990 - La 1 septembrie Juan Carlos Parodi (fig.1.47) realizează la Buenos Aires prima “excludere” a unui anevrism aortic abdominal prin grefon stent 40. 1994 - Jeff Isner (St. Elizabet’s Medical Center, Boston) (fig. 1.48) aplică terapia genică în teritoriul vascular efectuând prima transfecție genetică la pacienții cu arteriopatie obliterantă. 1990 - Liermann și Schoppol (Frankfurt) încep publicarea studiilor

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
de forfecare scăzut. Particularitățile anatomice vasculare sunt implicate în apariția plăcii de aterom și se constituie prin aceasta într-un veritabil “factor de risc geometric”. În 1959 EC Palma crează denumirea de “arteriopatie hemodinamică”. Roberts (1959) demonstrează faptul că ateroscleroza aortică este mai severă sub nivelul trunchiului celiac iar S. Glagov (1961) confirmă faptul că ateroscleroza aortică este mai severă la nivelul segmentului abdominal decât la nivelul celui toracic. Tot Glagov (1972) este cel care readuce în atenție factorii de risc

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
prin aceasta într-un veritabil “factor de risc geometric”. În 1959 EC Palma crează denumirea de “arteriopatie hemodinamică”. Roberts (1959) demonstrează faptul că ateroscleroza aortică este mai severă sub nivelul trunchiului celiac iar S. Glagov (1961) confirmă faptul că ateroscleroza aortică este mai severă la nivelul segmentului abdominal decât la nivelul celui toracic. Tot Glagov (1972) este cel care readuce în atenție factorii de risc hemodinamic care, după opinia sa sunt constituiți din stressul mecanic, arhitectura murală, nutriția murală și vulnerabilitatea

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
aorto-iliace efectuat de CB Bargeron și colab. a furnizat următoarele valori medii pentru o serie de variabile geometrice ale acestei regiuni (Bargeron CB, Hutchins GM, Moore GW, Deters OJ, Mark FF, Friedman MH. Distribution of the geometric parameters of human aortic bifurcations. Arteriosclerosis 1986; 6: 109-113): mărimea diviziunii fluxului = 1.4 +/1.4 mm (0.08-8.1 mm); unghiul ramurilor = 35.00 +/11.10 (10.40-61.30); asimetria angulară = 15.30+/12.90 (0.20 56.10). Variabilitatea parametrilor geometrici corespunde

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
acestui studiu, variabilității stressului dinamic la care sunt expuse bifurcațiile. Beebe și colab. (1995) compară o serie de parametri ai bifurcației aorto-iliace determinați prin măsurători efectuate cu ajutorul angiografiei cu cei măsurați prin CT spiral (Beebe HG, Jackson T, Pigott JP. Aortic aneurysm morphology for planning endovascular aortic grafts: limitations of conventional imaging methods. J Endovasc Surg 1995; 2: 139-148): diametrul lumenului la nivelul bifurcației: 2.84 +/1.06 cm (angio) vs 3.54 +/1.19 cm (CT spiral); unghiul bifurcației: 54

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
care sunt expuse bifurcațiile. Beebe și colab. (1995) compară o serie de parametri ai bifurcației aorto-iliace determinați prin măsurători efectuate cu ajutorul angiografiei cu cei măsurați prin CT spiral (Beebe HG, Jackson T, Pigott JP. Aortic aneurysm morphology for planning endovascular aortic grafts: limitations of conventional imaging methods. J Endovasc Surg 1995; 2: 139-148): diametrul lumenului la nivelul bifurcației: 2.84 +/1.06 cm (angio) vs 3.54 +/1.19 cm (CT spiral); unghiul bifurcației: 54.24 +/25.530 (angio) vs 56

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
0.63 cm (angio) vs 1.92 +/0.6 cm (CT spiral). Armon și colab. (Armon MP, Whitaker SC, Gregson RHS, WenhamPW, Hopkinson BR. Spiral CT angiography versus aortography in the assessment of aortoiliac length in patients undergoing endovascular abdominal aortic aneurysm repair. J Endovasc Surg 1998; 5: 222-227) subliniază faptul că prin măsurarea, de exemplu ,a distanțelor bifurcație aortică-bifurcație iliacă valorile au fost mai mici atunci când au fost efectuate măsurători pe aortografie. Cauza acestei discrepanțe este considerată faptul că măsurătorile

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
the normal abdominal aorta. Implications for atherogenesis. University of Aarhus Denmark 2000). Efectelor curbaturii asupra fluxului arterial li s-a acordat până în anii ‘80 puțină atenție. În 1982 Batten și Nerem au evidențiat influența importantă pe care o are curbatura aortică din amonte asupra fluxului sanguin la nivelul bifurcației aortoiliace. Tortuozitatea arterelor iliace comune a fost identificată a fi > 600 pe dreapta și 370 pe stânga (exprimarea fiind sub formă de angulare față de axul inițial al vasului) (Beebe HG, Jackson T

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
Silvestro A, Oliva G, Brevetti G. Intermittent claudication and endothelial dysfunction. Eur Heart J Supplements 2002; 4 (Suppl B): B35-B40. 59. Smedby O, Hogman N, Nilsson S, Erikson U, Olsson AG, Walldius G. Geometric risk factors for atherosclerosis in the aortic bifurcation: a digitized angiography study. Ann Biomed Eng 1996; 24: 481-488. 60. Smith GD, Shipley MJ, Rose G. Intermittent claudication, heart disease risk factors and mortality. The Whitehall Study. Circulation 1990; 82: 1925-1931. 61. Societatea Română de Cardiologie, Comisia de

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
geniculare ale arterei poplitee - ramuri similare tibiale; sistem tibial compensare arterială peronieră. CAPITOLUL 4 FIZIOPATOLOGIA ARTERIOPATIILOR OBLITERANTE ATEROSCLEROTICE ALE MEMBRELOR INFERIOARE 4. 1. VADEMECUM HEMODINAMIC 4.1.1. MACROCIRCULATIE. Sistemul arterial este un sistem de presiune înaltă cuprins între valva aortică și arterele de calibru mic de la intrarea în microcirculație. Geometria circulatiei geometrie fractala. Aorta dă naștere la ramuri ce pot fi considerate a fi dispuse în paralel. Detașându-se de geometria euclidiană (în care realitatea este considerată ca fiind formată

Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]