2,313 matches
-
a personajelor urmuziene asociabile, și pe acest considerent, unor zoomorfe grăunțe, semințe de cânepă, bame uscate, pesmeți, fasole, arșice, scorușe, nuci sunt consumate nu în localuri publice și în grupuri largi, dornice de agitație și veselie, ci într-o atmosferă apăsătoare, taciturnă, discretă și intimă. Despre Ismail, de exemplu, știm că își consumă viezurele "în timpul nopții"94, Algazy și Grummer, se răsfață cu prada de arșice tot noaptea, "în tăcerea cea mai sinistră"95, Fuchs își "absoarbe în fiecare seară înainte de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de furia retușurilor, care devin o creație independentă dar opacă, de nepătruns. Făpturile urmuziene monstruoase, decrepite, agresive, joacă o eternizată comedie atroce, marcată atât de absurd cât și de implacabil, și care provoacă dincolo de râsul crispat al disperării, o stare apăsătoare de neliniște, exteriorizată în grimasă. Formula "simt enorm și văd monstrous", extrapolată asupra creației și a caracterului marelui dramaturg, poate fi aplicată și în cazul lui Urmuz, însă cu precizarea că există o deosebire majoră între calitățile aproape extrasenzoriale care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mirosea de zor. Dacă i se părea ceva În neregulă se oprea punând două lăbuțe pe valiza buclucașă și nu preceda să latre strident. Rândul Înainta greoi, șerpuitor, fiecare Împingând anevoie bagajele ce păreau acum incomode, În liniștea ce devenea apăsătoare. Deodată monotonia a fost Întreruptă când doi colegi de ai mei au fost invitați cu bagajele Într-o cameră separată pentru controlul amănunțit. Mi-am spus În sinea mea, cu mult calm și Încredere: „Se mai Întâmplă! Nu au nimic
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nu existau încă școli, locuitorii comunei își potoleau setea de frumos cu ajutorul poeziilor și cântecelor populare. Seara pe la șezători, la curățatul porumbului, la scărmănatul lânii, la nunți și cumetrii, în sărbătorile de iarnă împlinind datinile, sătenii ieșeau din obișnuința apăsătoare a muncii. În zilele de sărbători ei se adunau în săli improvizate în centrul satului și la sunetul cobzelor, mai târziu și al viorilor purtate de țiganii localnici, jucau jocurile moștenite din străbuni. Când în sat au apărut școlile și
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
urbanismului și construcției imobiliare să urmărească operațiile desfășurate pe teren. Aprobarea definitivă a planurilor se face printr-un decret al Consiliului de Stat. Odată Planul aprobat, el se impune oricărei activități publice sau private. Autoritatea puterii centrale devine mult mai apăsătoare. Prefectul acordă permisul unic de construcție (primarul își exprimă doar părerea), el joacă un rol important în parcelare și în constituirea grupurilor de locuințe, ca și în constituirea de asociații sindicale de proprietari. Sursa: Maurice Bourjol, La réforme municipale, Bilan
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Anne Wyvekens 544 au oferit cheia preferinței franceze pentru "geniul locului". În Franța, teritoriul încarnează națiunea republicană. Doar statul este abilitat să intervină în configurarea sa. El este garantul libertăților individuale și piatra unghiulară a emancipării fiecărui individ de particularismul apăsător al comunității sale de origine (luminile civilizației împotriva obscurantismului culturilor). Pentru a reduce fractura urbană, Republica franceză a vrut să modifice teritoriile căzute pradă descalificării sociale. Această opțiune consta în redesfășurarea serviciilor publice sau în punerea la dispoziție a unor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sus; în spatele acestei glume, stă o seriozitate reprezentînd tocmai criteriul ideal (cf. § 18). Starea sufletească ce constituie humorul se răspîn-dește în muncă, fiind cuprinsă într-asta în mod indirect, atunci cînd e făcută fără înfumurare, fără sentimentalitate, fără o melancolie apăsătoare, fără zăbavă guralivă. Condiția este ca și în cazul în acre idealul ce l-am avut în față nu e pe deplin realizat, ori chiar cînd, în decursul vieții, se pierde mult din ceea ce este valoros, izvorul valorii să continuie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Poezii ale sale sunt incluse în antologiile Primăvara, vara, destinul, Dumnezeu, toamna, iarna (1938), Dragostea văzută de șapte poeți (1939), scoase în aceeași colecție. Mai multe pasteluri, în genere autumnale (Stanțe, Teama, Sfârșit, Final, Umbre), din placheta Versuri, creionează climatul apăsător al unei amărăciuni provocate de nefericiri familiale (moartea tatălui, părăsirea casei părintești), maladii fizice ori nevroze, despărțiri. Versul clasic face loc deseori celui liber, aspirând să capteze duritatea cotidianului, însă glisând mereu în prozaic. Mai ambițios este Țărm sacru, poem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288295_a_289624]
-
loc, din natură, din real, oricare ar fi el. Ne-adevărul nu neagă, ci doar exagerează tot ce e real, conducând către o stare de spaimă maximă. Un text care defamiliarizează, dizlocă și maximizează spaima nu poate fi altfel decât apăsător. Unica lui șansă e inventivitatea, deci unica nădejde a ne-adevărului e ficțiunea. Care lector ar zăbovi în astfel de locuri fioroase dacă n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că e vorba de ficțiune. O ficțiune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează "ziua" modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Eroii lui Kazuo Ishiguro, de pildă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e gata să reia povestea în propriul lui roman. Mai e de dorit acest lucru? Ultimele cuvinte ale lui Ackroyd sunt: Când îi fu găsit trupul în dimineața următoare, Chatterton încă surâdea. Pe de altă parte, Charles moare trist și apăsător, într-o lume de singurătate și false speranțe. Chatterton e o prelegere despre demascare. Intriga este un șir de falsuri legate între ele. Toate personajele sunt ipocrite, cu excepția lui Vivien și Edward, care alcătuiesc singurul fundal afectiv. Cei doi romancieri
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și un manuscris prețios, la care se adaugă câteva scurte excursii în absurd și ceață (Dickens și Joyce își dau mâna aici), alcătuiesc la un loc o zi de coșmar în viața unui tânăr care studiază literatura engleză. Atmosfera e apăsătoare. Umorul devine o diversiune agreabilă și cea mai comodă soluție. * * * Out of the Shelter (Afară din adăpost, 1970) pornește de la amintirile lui David Lodge din vara lui 1951, când la vârsta de șaisprezece ani am plecat singur la Heidelberg, Germania
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
instalează într-o perspectivă critică bine determinată: personajul principal este un tânăr activist la Centrul Universitar, victimă a inadecvării sale existențiale și, în cele din urmă, sociale. Eroul romanului respinge lumea în care trăiește, realitatea cotidiană devenind pentru el din ce în ce mai apăsătoare, până la a ajunge să-i distrugă eul. Analiza psihologică se centrează pe disecarea acestui psihism zdruncinat, aflat în cădere liberă și din punct de vedere moral, și din acela al desăvârșirii ca individualitate în lume. Nerealizat profesional, personajul intră în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
în favoarea lui este că ne dă iluzia fericirii și această iluzie poetizează viața și întreține buna noastră dispoziție. Ea (iluzia) ne smulge din situația în care ne găsim; ne pune în mișcare, ne satisface una din nevoile noastre cele mai apăsătoare. Despre amorul interesat, scrie: În amor, femeile nu se hotărăsc decât după ce au făcut o combinație exactă a avantajelor și a dezavantajelor ce le-ar avea, dacă ar alege pe cutare bărbat sau pe cutare alt bărbat... În galanterie, cele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
citite ca pledoarii pro domo, manifeste (alegorice) în favoarea asumării riscurilor experimentului artistic novator. Texte asemănătoare, onirice, cu miză metafizică, grupate în mici cicluri, vor fi adunate în Frig (1967). Aici naratorul, confruntat cu o lume desacralizată, în care existența e apăsătoare și absurdă (titlul trimite la frigul existențial, iar în unele pagini se vădește influența lui Franz Kafka), iscodește transcendența, încearcă să forțeze o revelație izbăvitoare. Dar transcendentul se dovedește inaccesibil: așteptată, epifania nu se produce. În prozele finale ale volumului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
era auzit, sau care vorbea printre dinți, astfel încât era greu de știut ceea ce spusese." În sfârșit, d'Aubignac consideră că utilizarea aparteului este deosebit de judicioasă în momentele în care trebuie mobilată tăcerea unuia din cei doi interlocutori, care ar fi apăsătoare pentru spectator. "De exemplu, dacă unul din Actori citește o scrisoare cu voce înceată, un altul poate vorbi ca pentru sine în tot acest timp. Dacă un avar și-ar număra banii, Hoțul, care l-ar vedea, ar putea face
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
păstorești Împreună: tu ești păstorul lor, fie că aceștia locuiesc deasupra sau sub (pământ)... tu cunoști hotărârile fiecărei țări, deși au limbi atât de diferite, tu le cercetezi atitudinea... Tu vii În ajutorul călătorului, a cărui viață este atât de apăsătoare. Tu Îl sfătuiești pe cel care străbate marea și se teme de talazuri... Tu nimicești puterea celui care plănuiește lucruri rele... Tu Îl pui În butuci pe judecătorul nedrept. Utuxe "Utu"/Șamaș avea două mari centre de cult la Larsa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sine. Mai întâi s-a fărâmițat și apoi s-a prăbușit. Construirea și întreținerea zidurilor, întreținerea unei armate de profesie și a efectivelor de cai apăsa puternic asupra economiei unei țări în care resursele erau mai degrabă limitate. Taxele prea apăsătoare, războaiele, nesiguranța și lipsa resurselor suficiente pentru a-i hrăni pe păstori i-au obligat pe aceștia din urmă că-și caute norocul în altă parte. În definitiv, se observă o scădere drastică a populației în câmpiile ocupate de cetățile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vom vedea, această afirmație era un mit sau, În cel mai bun caz, doar o parte din adevăr. Dar mitul comunist dezvăluie fără voie cât de important (și de dificil) era În ambele jumătăți ale continentului să administrezi o moștenire apăsătoare. Primul război mondial a distrus vechea Europă; al doilea a creat condițiile pentru o Europă nouă. Dar Întreg continentul a trăit zeci de ani după 1945 În umbra războaielor și a dictatorilor din trecutul recent. Este una dintre experiențele care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marile orașe, cu zeci de case scorojite și nelocuite, cu birturi fără friptură și cârciumi fără bere În cartiere cândva Însuflețite și piețe altădată elegante... cu mulțimi târându-se În impermeabile veștede pe lângă iedera cantinelor, sub un cer veșnic tern, apăsător ca un capac de tablă. Era epoca austerității. Pentru a mări exporturile (și a obține astfel valuta străină indispensabilă), aproape totul era raționalizat sau, pur și simplu, inexistent: carne, zahăr, haine, mașini, benzină, călătorii În străinătate, chiar dulciuri. Din 1946
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
distrus bastionul social-democrat din „Viena roșie” și, odată cu el, democrația austriacă. Din 1934 până la invazia nazistă, Austria a devenit un regim clerical autoritar, În care partidul catolic deținea monopolul puterii. Prima și nefericita experiență democratică În Austria era o amintire apăsătoare pentru republica postbelică. Creștin-socialii, reîncarnați În Partidul Popular Austriac, Își făceau un titlu de glorie din opoziția lor față de anexarea germană În 1938, dar treceau sub tăcere contribuția majoră avută, cu patru ani mai devreme, la distrugerea democrației. Socialiștii - noul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
beneficiat, Împreună cu publicul local care viziona spectacolele la prețuri subvenționate, de Înfloritoarea scenă culturală europeană. Așa cum „anii ’60” n-au venit cu adevărat În multe locuri decât la Începutul anilor ’70, la fel și stereotipul „anilor ’50” - decadă stătută, sufocantă, apăsătoare și stagnantă - era În mare măsură fictiv. În Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), personajul lui John Osborne, Jimmy Porter, detestă prosperitatea și suficiența anilor „Închipuiți” de după război - și, fără Îndoială, pojghița de conformism social care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că peisajele urbane „renovate” și energic reconstruite displăceau În primul rând tinerilor. Străzi, case, fabrici, birouri, cafenele, școli, universități: toate erau moderne și de o noutate implacabilă. Dar tinerii, cu excepția celor mai privilegiați, simțeau că trăiesc Într-un mediu urât, apăsător, inuman și - un termen din ce În ce mai vehiculat - alienant. Nu-i de mirare că atunci când copiii bine hrăniți, bine adăpostiți și bine educați din generoasele state asistențiale europene au crescut și s-au revoltat Împotriva „sistemului”, primele semne ale exploziei s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În fața marilor idei și a promisiunilor politice, ei se concentrau permanent, cu o anumită crispare, pe confortul material, stabilitate și respectabilitate. După cum pricepuse Adenauer, identificarea lor cu „Vestul” și cu America reprezenta În primul rând un refuz de a asuma apăsătoarea „germanitate”. Efectul era că, pentru copiii lor, ei nu reprezentau nimic. Realizările lor materiale erau pătate de moștenirea morală. Dacă a existat vreodată o generație a cărei revoltă pornea realmente din refuzarea a tot ceeea ce reprezentau părinții - tot: mândrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu dilemele morale ale prosperității - beneficiarii ei savurau absorbiți roadele șansei istorice. Dar În câțiva ani, mulți (mai ales dintre adulții tineri educați din nord-vestul Europei) au Început să privească bunăstarea materială și comercialismul deceniilor precedente ca pe o moștenire apăsătoare, aducătoare de false valori și bunuri de prost-gust. Prețul modernității, cel puțin pentru cei care profitaseră din plin de ea, Începea să pară puțin prea mare, iar „lumea dispărută” a părinților și bunicilor lor, din ce În ce mai atrăgătoare. Politizarea acestor nemulțumiri culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]