9,963 matches
-
te culci până nu văd că mănânci așa cum trebuie! Am să încălzesc și niște lapte. Se întoarse spre plită și aprinse focul cu câteva lemne din coșul de sub picioarele înalte. Mona își simți ochii umezindu-se și o greutate colosală apăsându-i în capul pieptului. Intrase la stăpân, va să zică! Se așeză pe unul dintre scaune și încercă să taie o felie subțire de brânză cu cuțitul imens, lăsat pe colțul mesei. Brânza era atât de tare că se rupse în bucăți
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
și nebun, în nefirescul vaier, Am descâlcit al gândurilor caer Din labirintul vieții-mi anodine. Povara asta ... cui de ea îi pasă? Am alte griji: să sting flămând trecutul Hrănindu-mă, cu nestemat sărutul, Cât sânul tău pe pieptu-mi mă apasă. Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Povara asta ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2107, Anul VI, 07 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POVARA ASTA … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350253_a_351582]
-
au făcut o idee în plus despre viața acelor locuitori despre care mai mult citiseră, au trăit realitatea concretă, poate că singura care contează cu adevărat în formarea unei impresii. O bătrână clarvăzătoare i-a destăinuit că asupra sufletului său apasă un blestem vechi de șapte secole, dar Emanuel nici n-a vrut să creadă și nici n-a înțeles foarte bine despre ce anume era vorba. A fixat data nunții la un termen nu foarte îndepărtat și a străbătut în
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
mele se odihnesc ca înaintea unei frumoase glume făcute de un mort, care sărind de pe catafalc își face drum spre ieșire. Disperate, păsările se aruncă în străfundul cerului. Mie nu mi-a răspuns nimeni la nici o întrebare. Marea se simte apăsată de prea multe vase de mare tonaj. O șoaptă zboară dintr-o carte în alta. Fiecare fir de nisip reprezintă un fost imperiu. Ați văzut un corb cu o rază de lună în cioc? Eu am văzut. Pentru un pictor
VIAŢA PE CREŞTET de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361820_a_363149]
-
Toate Articolele Autorului Mă declar iubito un vasal Al nopții care-mi stă în față Lumina farului se-agață De cel din urmă madrigal Paingii harnici țes mătasă Scutierul viselor ne cere Vamă pentru orice mângâiere Cu care datoria ne apasă Și toate draperiile galante Ciorchine peste baldachin, Aruncă flăcări pe cămin Iar tu citești răscolitor din Dante Copiii dorm visând în somn Deasupra îngerii veghează Și-i mângâie cu câte-o rază A-toate-văzătorul DOMN! Referință Bibliografică: Mă declar iubito un
MĂ DECLAR IUBITO UN VASAL de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361964_a_363293]
-
de cei ce-i dăduseră viață și educație, grație unor eforturi pe care nu oricine le-ar fi putut face. Seara, ca să adoarmă încerca să citească ceva dar tot ce-i trecea prin fața ochilor era încețoșat de gândurile ce-o apăsau și-i aduceau în minte chipurile părinților săi dragi. Citea din cartea dragă a poetei Georgeta Resteman. A deschis cartea la întâmplare găsind o poezie de dragoste, amintindu-i de Mircea și povestea lor de iubire. Gândurile-i erau răvășite
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]
-
la fereastră. Nu dorea să mai audă de nimic. Gândurile sale erau la patul de spital, unde își revedea mama înconjurată de tuburi de cauciuc. Începu să plângă ușor. I se oprea respirația de durere și simțea cum ceva o apasă pe piept. Ca o gheară se înfigea să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
10 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă; Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor I-am arătat și buletinul Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă Și-am să
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362009_a_363338]
-
448 din 23 martie 2012 Toate Articolele Autorului Năvălesc peste carnea mea Țintitele așchii de clipă, Mă clatin sângerând peste nea - Biet fluture ciunt de-o aripă... Mi-e vitregă-n iarnă clepsidra, Se scurge mai iute nisipul, Începe s-apese amarnic obida, Așchii de clipă îmi sfârtecă chipul. O, Cronos, învață și tu a iubi, Oprește o clipă pendulul, Dă-mi timp să învăț a muri, Mă fă peste moarte stăpânul. Referință Bibliografică: AȘCHII DE CLIPĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare
AŞCHII DE CLIPĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362085_a_363414]
-
Acasa > Strofe > Creatie > AUR VECHI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 637 din 28 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului imagine preluată de pe google gheară și gând scuturat de ape strâng, apasă, culeg, încep să țeasă... sunt, te ascult, calm sau furtună. mă împresoară zidul. mă înghite mulțimea. las totul să treacă. întuneric și frică. lumina e-n palmă. strâng pumnii las să urce - coboare fluidul cel rău... Dumnezeu mă desparte, de
AUR VECHI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365802_a_367131]
-
care-l găsești numai pe hărțile agricole județene. Și bineînțeles plătit destul de bine ca să ne bucurăm de toate facilitățile. Viața modernă nu se mai concepe decât plină de confort. Confort real, total, confort cu literă mare dacă se poate. Să apeși pe câte un buton și să ți se împlinească toate poftele: să ți se deschidă liftul, ușa de la intrare, televizorul, calculatorul, aragazul, ferestrele, aerul condiționat, telefonul și toate celelalte la dorință. Și la fel să se închidă toate în urma ta
CE-MI DORESC EU OARE? de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365819_a_367148]
-
actorilor. E un mare, uriaș actor și viața îi este așișderea! Când apare pe scenă, se îndeasă în jurul lui lumina, ca și bucuria în inimile publicului. Publicul este un râu iar Florin Piersic este afluentul lui. Nimic nu-l mai apasă de sus pe nimeni, când vine în fața sa, Florin Piersic. Chiar dacă s-ar pregăti de somn o inimă, odată ce apare Florin Piersic, ea tresaltă ca spumele mării ce nu văd pacea. Găsind mereu o forță interpretativă creativă, netrecătoare, prin care
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > PAHARUL Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1220 din 04 mai 2014 Toate Articolele Autorului Te uită la mine, știu că îți pasă, E rana deschisă și rău mă apasă! Tăcerea ce strigă, printre tăceri, Aduce a toamna, plâng primăveri. Râuri de lacrimi curg la icoane, Brațele mele astăzi sunt goale! Tai o bucată din sufletul meu, Martor îmi este doar Dumnezeu. Bat și metanii, citesc din psaltire, Topesc ca
PAHARUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365948_a_367277]
-
bătând insistent cu furculița în pahar pentru a spune ceva. Tăcerea se lăsă mai repede decât au putut ei să-l înhațe pe nefericit și să-l scoată afară. Discursul începu simplu: - Fraților! Am pe suflet o taină care mă apasă! Am văzut-o! Există! Aici spre cinstea tagmei se porniră niște râsete de spaimă și avură loc unele replici de genul: „hai, că asta-i de mirare, noi credeam că n-ai” și altele ceva mai acide, însă Melu dădu
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
dulceața, Și cred că există un bun Dumnezeu, Iubirea ți-e castă și știu că ți-e greu. Îți jur, fată dragă, în sat m-oi întoarce, Iubirea să-mi șteargă durerea în pace. De-odată, strivit, tot cerul m-apasă, Ceva m-a lovit și plâng. Vreau acasă ! Nu știu ce-a urmat, dar sunt imoral, Căci viu sunt în pat, în pat de spital. O voce mă cheamă: „Salut, măi bătrâne !„ Zăcut-ai o iarnă, acum totu-i bine
POEZIE DE MIRCEA TRIFU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366012_a_367341]
-
cheamă: „Salut, măi bătrâne !„ Zăcut-ai o iarnă, acum totu-i bine ! Piciorul tău stâng, știi... că nu-l mai ai. Îmi vine să plâng, dar tu forță-mi dai. Acum merg spre casă râzând, dar... și gem; Durerea-mi apasă piciorul de lemn. M-apropii de casă și văd în grădină Frumoasă fetiță cu ochi de lumină. Ești înger sau fată ? îi cer să îmi spună. Maria mă cheamă. Am trei ani și-o lună. M-aplec în genunchi. O
POEZIE DE MIRCEA TRIFU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366012_a_367341]
-
său. Asta nu înseamnă că fetița de odinioară n-a sesizat cât de strâmbă și nedreaptă era lumea în care i-a fost dat să trăiască; dimpotrivă, a resimțit dureros și pierderea casei părintești în urma unui incendiu devastator, și foamea apăsând stomacul niciodată îndestulat. Dar a ales să ignore cu bună știință părțile întunecate ale realității, pentru a se putea bucura cu adevărat de părțile sale luminoase. Mica Titina a trăit (și trăiește) efectiv armonia desăvârșită dintre sine ca individ, natură
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
disciplina trebuie să fie gradații. * Sergentul Trandafir a fost numit într-o altă funcție; cea de comandant al Corpului de Gardă al batalionului. Poartă centură cu diagonală, de culoare albă. * - Târâș înainte ! - Nu așa soldat ! Târâș am spus ! Sergentul Robert apasă pe spinarea fiecărui soldat aflat în preajmă forțându-i să se afunde în noroi. Comandanții de grupă îi urmează exemplul. Au primit, neoficial, ordin să-i pedepsească pe soldați pentru rezultatele slabe obținute în poligonul de tragere. În loc să se târască
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
cum să dureze. Simte amarul eșecului. Ore întregi, care însumate puteau fi transformate în zile nenumărate, țintiseră vântul prin cătarea armei automate dăscăliți cu brutalitate să-și fixeze corect, pe umăr, patul armei pentru a nu resimți șocul reculului îndată ce apăsau trăgaciul. Ținteau îndelung, ținîndu-și răsuflarea, apăsau trăgaciul armei și nu se întâmpla nimic. Tragerile din poligon s-au desfășurat sub semnul încordării provocată de amenințările tuturor celor din jur ; nu cumva să rateze ținta că au belit-o. Șocul primului
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
Ore întregi, care însumate puteau fi transformate în zile nenumărate, țintiseră vântul prin cătarea armei automate dăscăliți cu brutalitate să-și fixeze corect, pe umăr, patul armei pentru a nu resimți șocul reculului îndată ce apăsau trăgaciul. Ținteau îndelung, ținîndu-și răsuflarea, apăsau trăgaciul armei și nu se întâmpla nimic. Tragerile din poligon s-au desfășurat sub semnul încordării provocată de amenințările tuturor celor din jur ; nu cumva să rateze ținta că au belit-o. Șocul primului recul și vestea că nu au
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
că sunt lângă tine, că sunt cu tine, pentru a-ți spune că urmează să fiu cu totul al tău și în tot ce însemni tu, femeie iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele ca să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți, ce sub ele se zbat, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Te necăjesc uneori puțin, doar puțin, atât cât doresc
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
a repezit să aducă tușiera de pe masa de lucru a domnișoarei grefier, care rămăsese blocată de spectacolul la care asistase în tăcere. Foarte vioi, s-a întors din doi pași lângă bătrâna doamnă, i-a prins repede degetul să-l apese cu forță pe buretele îmbibat în tuș și apoi pe fiecare hârtie în parte. După una sau două „semnături”, obosită și nemulțumită, doamna Eleonora l-a oprit, vorbindu-i: - Ho, de! Mai ușor, maică, mă omori de tot, ce ai
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
vedere. Știa câte tacâmuri îi lipsesc. Cu părere de rău, în locul furculiței ce îi atrăsese atenția a luat o alta gândind că altfel s-ar fi putut deconspira. După ce a încuiat ușa a prins sigiliul la loc cu vârful degetelor apăsând plastilina cu minuțiozitate pe margini, știind că verificarea sigiliului se face numai înainte de a se deschide ușa fără a se cerceta și modul cum acesta se desprinde din lăcașul său. În timp, a fost nevoit să repete acestă operațiune de
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
pluton, a predat mai multe tacâmuri decât luase în primire încercând să-și stăpânească zâmbetul și expresia ce păreau să spună : „tot eu v-am făcut până la urmă.... ” * * * A început totul de la băutură. Cele ce aveau să urmeze îi vor apăsa conștiința ori de câte ori își va aminti. Era ziua de naștere a lui Comănescu, șoferul comandantului de batalion. Fusese cât pe ce ca subofițerul de la financiar, rămas peste program pentru a-și termina lucrările, să-i verifice conținutul raniței. Au fost amândoi
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
Am stors-o de vlagă călărind-o toți din plutonul nostru, unii dintre noi chiar și a doua oară ! - Cum naiba de a rezistat ?! a întrebat sceptic Albert. - I-am pus o lopată sub cur. Cu schimbul, doi-trei dintre noi apăsau ritmic pe coada lopeții... - Mi-e greu să cred că, tu unul sau oricare altul, ați fi intrat într-o baltă de spermă ! - Am spălat-o ! - Cu furtunul de la rampa din parcul auto ! a completat unul chicotind, fără să fie
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]