2,819 matches
-
ori stropi grei zdrobindu-se în pulbere de picuri ca niște păsări bete izbite într-un perete de stâncă, cerul jos și întunecat, închis, ermetic și străin, apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost un coșmar uitat. Dar în ziua următoare putea fi țintuită la pat sau în șezlong sau cine știe unde de o stare neplăcută de sfârșeală și dureri. De acestea, mai ales. Nu le-ar fi putut descrie decât ca pe o apăsare sufocantă. Acum ai să mă întrebi de ce am acceptat toate acestea și de ce nu mi-am refăcut viața în urmă cu două decenii - își zicea în gând, ca și cum ar fi vorbit cuiva, continuând să pândească adierea ce încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bolnavi sfârșiți. Un loc curat și luminos. Plătesc oricât. M-am gândit la clinica doctoriței Aslan, unde vin babete și babalâci din toată lumea, atrași de reclama pentru întinerire. Plătesc mai bine ca ei, dacă e nevoie. Tu o să scapi de apăsarea pe care o ai. Nu mai face pe viteazul, știu cât ți-a fost de greu, am văzut adineauri.“ Știau amândoi la fel de bine ceea ce nu ar avea rost să fie auzit din nou: odată spusă, minciuna se instalează, atotputernică. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au petrecut întocmai; cine însă poate spune că nu au fost așa? Iar dacă au fost astfel, este din nou de înțeles de ce, întors acasă și rămas singur, nu se putea bucura nici de liniște, nici de singurătate, simțind o apăsare ca o primejdie ce urma să vină. Al nouălea cerc Toate continuau, dar era ca și cum ar fi rămas suspendate, pentru că trecuse, el, dincolo de acea linie de demarcație, gravă și implacabilă, în teritoriul în care lucrurile se continuă, dar fără importanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu are nici o vină, pentru că e posibil să nu-și dea seama decât mai târziu, după ce toate vor fi trecut. Dacă așa ceva s-a petrecut cu Andrei Vlădescu? Mai înainte fusese starea de agitație, de neliniște, de teamă nelămurită, de apăsare care ar fi putut fi preludiul Își poate chiar a fost) celor petrecute mai apoi, când s-ar fi putut spune că, plutind sau anesteziat fiind, se afla într-un fel de transă. Nu știu dacă ar trebui să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
seama decât mult mai târziu. Toate se înșirau monoton. Plictiseală. Indolență. Oboseală. Devenea impenetrabil, agitat și nervos. Fără să vorbească mult, mai ales despre cele ce continuau să se întâmple la revistă și care nu-i puteau aduce decât o apăsare cu fiecare zi mai greu de suportat. După o săptămână sau mai mult, Ioana Sandi a încercat să-l scoată din starea asta, obligându-l să meargă cu ea la munte, într-un sfârșit de săptămână. Mi-l închipui acceptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
baricadat într-un spațiu care nu-i aparține, în care din multe părți ar putea fi asaltat de necunoscuți deloc binevoitori. Iar nesiguranța aceasta nu a zilei de mâine, ci chiar a clipei prezente poate fi cu greu egalată în apăsare de vreo altă stare. Începea să aibă un sentiment de frică, el, care voise întotdeauna să treacă până și în propriii ochi un om plin de curaj. Începea chiar să creadă că există un destin, un fel de date nescrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
revistă. Câteva însemnări semănând cu un fel de schiță pentru o carte și un început, nu mai mare de trei sferturi de pagină. După care s-a oprit. Gândul îi zbura în permanență la altceva, spațiul gol al casei devenea apăsare, i se părea ostil până și ticăitul rar al ceasului electric. Și-a zis că e inutil să insiste și că multă vreme, chiar și după ce se va fi rezolvat într-un fel oarecare problema casei, încă nu va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Înu se preciza cât), altfel se va face apel la miliție să mă evacueze. Știu că nici un milițian n-ar interveni în cazul ăsta fără o hotărâre judecătorească, dar poți să știi ce se va întâmpla? Poți să trăiești cu apăsarea asta pe cap? „Desigur, poți, poți“, zicea Ioana Sandi. „Nu te mai gândi la asta acum. Recunosc: e neplăcut, e groaznic, e cum vrei tu să fie mai rău. Dar, te rog, nu te mai gândi. Uite, în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în inele de cornalină și imitații de pietre prețioase și argint învechit. Vorbind nu pentru a-i spune ce se întâmplă, întrucât presupunea că le știe sau le intuiește măcar, ci pentru ea însăși, să se elibereze și să arunce apăsarea strânsă în străfundurile ei, știind bine că nimeni nu poate schimba un mers al lucrurilor care nu depinde de nimeni. Andrei Vlădescu a lăsat-o să vorbească. Se gândea că el venise să-i spună și despre el și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din care nu-mi amintesc nimic. Și după aceea Andrei Vlădescu era lângă mine și mi-a zis că s-a făcut târziu și ar fi bine să mergem. Nu știu ce oră se făcuse. Afară erau aceeași lumină slabă și aceeași apăsare a cerului peste orașul troienit. Gerul care se întețise ne-a izbit din nou în față, dar ne-am obișnuit repede. M-am trezit imediat, mergeam în urma lui Andrei, care călca cu greutate pe cărăruia bătătorită. Nu mai fâșâia nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai bătrîni muriseră În cursul nopții. La vreo trei metri mai departe, doamna Wentworht, care jucase rolul lui Lady Bracknell, zăcea În rochia ei de stambă decolorată, uitîndu-se la cer. Alții erau Înconjurați de mici bălți de apă formate de apăsarea trupurilor lor În iarba moale. Pe Jim Îl durea brațul de atîta pompare. Așteptă ca doctorul Ransome să sară din camionul sanitar și să se ocupe de domnul Maxted. Totuși, cele trei camioane părăseau deja stadionul. Capul cenușiu al doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și atrage în același timp - în care se va sinucide Hedvig. Podul ce reprezintă pentru sensibila adolescentă ceea ce adâncurile mării reprezintă pentru micul Eyolf. Spațiul sălbatic nu se lasă domesticit, după cum nici trecutul nu se lasă închis între patru pereți. Apăsarea trecutului și forța strigoilor Spațiul uman bântuit de duhul morților absenți/prezenți constituie resortul acțiunii în Rosmersholm sau în Strigoii 1. Într-un univers în care trecutul copleșește prezentul, în care semnele morții și ale puterii celor morți se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pământ și cer: privirea lui se înalță spre bolta cerească, în vreme ce mâna lui frământă lutul din care va modela statuia, dublul material. Iată contradicția profundă trăită de Strindberg, contradicția dintre atașamentul față de materie și dorința de a se elibera de apăsarea ei. Iată și de ce teatrul este pentru dramaturgul suedez spațiul prin excelență al concretizării puternicei tensiuni dintre lutul sculptorului și imaterialitatea viselor. Pirandello sau camera aparițiilor și marionetele eitc "Pirandello sau camera aparițiilor și marionetele ei" Odată cu Pirandello, jocul dublurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a supraveghea retragerea trupelor ruse din Principatele Române. Un rol de administrator, cu totul nedemn de un amiral. Generalul mai luă o gură din Cotnarul alb, sec și licoros. Așeză paharul jos, decapită și celălalt păstrăv tot cu o singură apăsare a lamei cuțitului, apoi îl împinse, până când îl văzu rostogolindu-se în farfurioara pentru resturi și zâmbi, cu totul mulțumit de sine. Terminase și cu Ciciagov. Privi cele două capete alăturate și, pentru prima oară, respiră cu adevărat ușurat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Chiți, îi zise „Dolfi”, și rostogolindu-și ochii bulbucați, schițează din buze un „o” roșu și pervers. Trupul ei e mic și plin, cu toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a lacrimilor, mângâindu-i brațul gol, întins de-a lungul trupului acoperit, și sărutându-i mâna. „Domnule Bonciu, îmi spuse la plecare Ferdinand Sinidis, - mă preocupă o invenție cu adevărat impresionantă. Este vorba de un pistol automat, care la o apăsare pe trăgaci, scuipă ca o mitralieră, douăzeci de gloanțe. Ioșca mi-a făgăduit un asemenea exemplar, dar minte... A mințit din leagăn... De altfel, de când mi-a furat pijamaua de postav cărămiziu cu lampasurile și brandenburgurile de mătase, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aici și du-te la garderobă. Azi te-mbraci în fermier. * Ignatius deschise „Jurnalul unui Tânăr Muncitor“ la prima pagină nescrisă din mapă. Scoase cu zel vârful pixului pe care scria Levy Pants, dar vârful nu se cuplă la prima apăsare și intră din nou în cilindrul de plastic. Ignatius apăsă mai cu putere, dar din nou vârful nu-i dădu ascultare și lunecă înapoi. Se înfurie și-l rupse de marginea mesei de lucru, ridicând apoi de jos, de pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dolari? Și despre ce suferință vorbești? Te duci și tu până la băcănia din colț. Doamna Levy se întoarse și plecă pe culoarul din mijlocul camerei. Trânti ușa în urma ei și domnișoara Trixie căzu într-un somn juvenil, de parcă scăpase de apăsarea unei probleme grele. Domnul Levy o asculta sforăind și privea cum cargobotul din Monrovia intră în port și apoi se întoarce, pornind în josul apei, spre Golf. Pentru prima dată, după mai multe zile, se simțea liniștit și începu să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ea." 7. Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată, și cînd colo, iată sînge vărsat! Se aștepta la dreptate, și cînd colo, iată strigăte de apăsare! 8. Vai de cei ce înșiră casă lîngă casă și lipesc ogor lîngă ogor, pînă nu mai rămîne loc, și locuiesc în mijlocul țării! 9. Iată ce mi-a descoperit Domnul oștirilor: "Hotărît, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ta ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriți, nu da pe față pe cei fugiți! 4. Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului! Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfîrși, cel ce calcă țara în picioare va pieri. 5. Și atunci un scaun de domnie se va întări prin îndurare, și se va vedea șezînd cu credincioșie, în casa lui David, un judecător, prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Cînd a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 8. El a fost luat prin apăsare și judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pămîntul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormîntul Lui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
12. Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, și păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră, fărădelegile noastre sunt cu noi, și ne cunoaștem nelegiuirile noastre. 13. Am fost vinovați și necredincioși față de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare și răzvrătire, am cugetat și vorbit cuvinte mincinoase; 14. și astfel, izbăvirea s-a întors îndărăt, și mîntuirea a stat deoparte, căci adevărul s-a poticnit în piața de obște și neprihănirea nu poate să se apropie. 15. Adevărul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și-a pierdut controlul și s-a enervat puțin când o voce satirică, aparținând unui ghiduș ascuns, a strigat: — Du-o afară, Amory! Când i-a luat mâna, a strâns-o puțin, iar ea i-a răspuns tot cu o apăsare, cum procedase cu alte douăzeci de mâini În seara aceea. Atâta tot. La ora două, după ce se Întorseseră la reședința familiei Weatherby, Sally a Întrebat-o dacă ea și Amory petrecuseră „câtva timp“ În cămăruță. Isabelle s-a Întors tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apoi niște lumini orbitoare, o cameră mare plină cu mașini. Se mai aflau acolo uși spre alte încăperi și imagini chinuitoare ale unor scări care coborau - chinuitoare deoarece sugerau alte etaje, mai jos. De pe creierul lui începu să se ridice apăsarea convingerii că el și Peters și ceilalți n-au nici o șansă de scăpare. Aici, în această lume subterană, era în siguranță! Mintea lui evadă din captivitatea disperării. Începu să lucreze mai repede. Simți un impuls de viață nouă. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]