226,569 matches
-
Eliade își va nuanța radicalitatea. Dincolo de teribilismul juvenil, anatomia polemică a moldovenității refuzate precipită o clarificare interioară. Moldovei sentimentale, încărcată de melancolie, i se opune un energetism al construcției și problematizării. Severitatea verdictului, a cărui sentențiozitate alunecă către ridicolul patetic, aparține portretului generaționist. Romanul adolescenței scris de un adolescent, respectând canoanele autenticismului, a fost în cele din urmă scris. Despărțirea de medelenism era desăvârșită. Vă place Ionel Teodoreanu? În ceea ce are mai durabil estetic, proza sa mi se pare a poseda
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
lăsat așteptate, echipa probînd astăzi un profesionalism excepțional. Vlad Massaci, actualmente regizor al teatrului, a acceptat cu bucurie să monteze piesa despre care maestrul Mugur a spus că este un text care trebuie ridicat pe scenă de un tînăr. Fiindcă aparține unui tînăr foarte bine cotat - Oliver Bukowski - care a abandonat o carieră teoretică pentru a se dedica scrisului, preocupat să materializeze scenic observațiile sale de specialist în psihologie socială. Una dintre piesele care l-au impus pe acest autor ce
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
cunoscător al culturilor vecine, pe care să le poți îmbogăți cu experiența ta, deci să participi activ la cultura europeană. În lumea de azi, acest fundamentalism de identitate - eu sunt romanș și basta - nu mai e de susținut. Noi toți aparținem unei culturi universale, care e în aceeași măsură a noastră ca și a altora. Vecinătatea e o problemă de viziune socială. Pentru mine, a fi vecin înseamnă să nu-ți fie frică de celălalt și nici lui de tine, ci
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
plajă monokini, constată autorul în urmă interviurilor sale. Opțiunea e orientată în mod hotărîtor de aspectul exterior al persoanei. Corpul estetic este cel ce asigură "tihna balneara prin devierea elanului pulsional". Goliciunea contemplata se izolează cumva de persoana căreia îi aparține, devenind obiect estetic în sine. Cartea lui Jean-Claude Kaufmann e fără îndoială interesantă, chiar dacă bănuiesc că unii (unele) o vor găsi scandaloasa. Ipoteza ei centrală, declarată de altfel chiar din titlu, e cea mai riscantă, categoric: privirea masculină creează trupul
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
stupefiant că un studiu sociologic apărut la Paris în 1995 formulează o teorie pusă sub asemenea auspicii. Contestarea ei nu e greu de făcut, cred eu, pentru că deși intervievează sute de persoane care par să îi alimenteze ideea, ea îi aparține de fapt strict lui Kaufmann. Un sociolog foarte speculativ. Jean-Claude Kaufmann - Trupuri de femei - priviri de bărbați. Sociologia sînilor goi, traducere de Violeta Barna-Nathan, Editura Nemira, București 1998, 293 pagini, preț nemenționat.
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
în termeni blagieni, relația dintre cultură majoră și cultură minoră: Rostul acestor pagini ar fi tocmai acela de a ilustra aspectele unei relații pe care cultură majoră, prin intermediul literaturii, o păstrează, în formele cele mai diverse, cu o valoare ce aparține culturii minore - mitul." Pentru a stabili "ce-i datorează literatura mitului", autorul propune o schemă de analiză care ar trebui să urmărească: efectele pătrunderii mitului în sistemul literaturii, antrenarea mitului în procesul literaturii și implicațiile mitului în opera unui scriitor
Mitul si literatura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17932_a_19257]
-
Ioan Stanomir Cel puțin în aparență, Românul Teatral aparține segmentului realist al prozelor din Diavoliada (Editură Univers, 1998); și totuși, parodicul domină "Cuvântul înainte", ca și cum Bulgakov însuși s-ar amuză luându-și false distanțe față de propriul joc cu măști: biograful e plasat între oglinzi deformante, scriitura realistă e copleșită
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
cu adevarat pasionanta. Povestea pacientului, un ins pe nume Benjamin Tholon, scriitor care își cîștigă o existență obscură practicînd o îndeletnicire ce i se pare extrem de rușinoasă și periculoasă: scrie cărti-colaj, adică române în care aproape nici o frază nu îi aparține lui: totul e preluat din alți scriitori, tăiat și remixat după principiul lui copy and paste. Tholon e veșnic terorizat de brigandismul lui literar, obsedat că într-o bună zi va fi prins, ca impostura îi va fi dată în
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
în urmă un film (neterminat?), Eyes Wide Shut, cu Tom Cruise și Nicole Kidman, filmat în cel mai mare secret, si care va fi lansat, se pare, în iulie, în S.U.A., si, în septembrie, în Europa. "Incalificabilul" Stanley Kubrick a aparținut familiei marilor cineaști incomozi, - Stroheim, Griffith, Sternberg, Welles... Lumea lui Kubrick, aceea a violenței și a nebuniei umane, se dovedește de o mare actualitate, iar modul lui Kubrick de a filma, de a gîndi imaginea, decorul, muzica - de o mare
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
importante pentru a "sparge" unitatea fenomenului. Îi opuneau tradiționalismul, care astăzi ni se înfățișează că o reacție internă din interiorul modernismului și lipsită de anvergură care i se atribuia pe vremuri. La rîndul ei, avangardă ține de modernism. Observația îi aparține lui I.B. Lefter, care a comparat interpretările date modernismului între războaie și astăzi. El notează că nimeni n-a folosit, între 1918 și 1948, un concept unificat de modernism! Ba chiar concepte precum sincronism ori ortodoxism au părut la fel
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
zice că tocmai acești factori îi instiga intelectul intru omologarea unei complexități polisemantice: "ăFenomenul poetica are mai multe fete, vechi și noi, mai multe ăvîrste comportamentaleă, paliere cronologice, astfel că sub această comoda emblemă viețuiesc și supraviețuiesc în contemporaneitate ăfiguriă aparținînd că sensibilitate și înțelegere poetica unor epoci literare complet deosebite (de la pașoptism la - să zicem - postmodernismul de astăzi). Un fenomen diacronic este, deci, proiectat într-o pestrița, bizară, bolnavă sincronie; muzeu viu al tuturor formelor și mentalităților literare, etalîndu-si exponatele
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
și invers): "O adevarată poezie a realului ar trebui să fie vizionara în simplitatea ei aparentă, simbolică și complexă, construită pe o structură mentală de profunzime, cu grijă ascunsă în straturile textuale. Selecția materialului (lumea sub toate formele ei haotice) aparține în această poezie unui Subiect care urmărește o coerentă semnificativă, incluzînd toate gesturile noastre mărunte, cele mai banale (repetînd elemente mitice uitate), scoase din mecanică uzuală și reinvestite cu substanță (sensibilitate, spirit, simboluri etc.). Selecția subiectului nu e făcută à
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
ci și-a lăsat miniștrii să își etaleze atuurile. Succesele din ultima vreme ale guvernului - negocierile cu Bancă Mondială și cu FMI, precum și, cred, atitudinea Ministerului de Externe față de criză din Kosovo, dar și față de intervenția NATO în Iugoslavia - îi aparțin într-un fel și premierului, chiar dacă acesta n-a ieșit la rampă în ultima vreme. Trebuie spus însă că Radu Vasile e deținătorul unei strategii care depinde de bunele relații dintre partidele din coaliție. Mai exact, că dacă acest guvern
Un an de Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17941_a_19266]
-
imaginației (împrejur nu era nimeni), e pentru că sinele și-a pierdut la rîndul lui substanță". Același lcuru se întîmplă și în cazul Patului lui Procust unde, după observații fine (oglindă "devine, ca și patul ăconjugală, o banală scula profesională" - sublinierea aparține autoarei) apar concluzii inutile, supărătoare: "relația speculara din Patul lui Procust e similară cu cea instituită de poemul eminescian: dramă vine din incapacitatea femeii de a gîndi iubirea stelara proiectată de bărbat". Astfel Ladima e Hyperion, Fred e Cătălin și
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
Ion Mircea, poet al generației ^70, membru fondator al grupării și publicației Echinox, redactor-șef al revistei Transilvania din Sibiu, eseist, traducător, mă face să descopăr existența unui nou, posibil dramaturg.Nu am mai citit nimic scris de domnia-sa aparținînd acestui gen literar. Construit mai degrabă cinematografic, textul cucerește prin verva și fantezie, prin spirit ludic și tăietura precisă a replicii, printr-o abilitate neconvenționala a condeiului și a proprietății cuvîntului. Spectacolul stă în partea predominantă a piesei: la nivelul
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
liber, dezinteresat, limitat în timp și spațiu și ordonat. Toate aceste calități se verifică în cazul cavalerului rătăcitor...", conchide Bloom. Oare? Prima însușire se verifică, fără doar și poate: nimeni nu-l obligă pe Quijano să devină Quijote. Inițiativa îi aparține în întregime. Singură remarcă ce s-ar impune, pentru acuratețea aprecierilor, este ca, deși nu e propriu-zis silit de cineva, Quijano e împins cumva de la spate de eroii romanelor citite. Începe să le copieze viața, conduită, manierele, codul cavaleresc. Am
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
scrise în română, franceza, engleză, germană, ajungînd la amețitoarea cifră de 21. În fața acestui edificiu, lectură lui Indian Summer e mai mult decît un duș rece. Ea provoacă dezamăgire, iritare, plictiseală și-n cele din urmă frustrante regrete... Indian Summer aparține că tematica unei problematici esențiale secolului nostru: exilul. Emigrarea medicului Dan Damiano în Nacada, țara tuturor și a nimănui, anagrama oarecum gratuită a Canadei, va inaugura lungul și dificilul traseu de integrare în continentul-tară de adopție. Oferta unui asemenea "context
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
și istorici de artă ai acestui moment, a prezentat luna trecută la București două expoziții care au tot atîtea puncte comune pe cît de multe sînt elementele care le diferențiază. Prima dintre ele a fost organizată la Galeriile Catacomba și aparține sculptorului Mamikon Yengibarian, iar cea de-a doua s-a deschis la Muzeul Țăranului Român, cu sprijinul Ambasadei Finlandei în România și, în mod special, cu susținerea D-lui ambasador Mikko Heikinheimo, și cuprinde fotografie semnată de Peter Korniss. Cele
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
monofizit, sursa a unei manifestări corporale, a unei apariții în substanță. Or, prin natura ei spirituală profundă și prin începuturile ei istorice, sculptură este tocmai comentariul material și sensibil al unei corporalități. Din această pricina, în toate spațiile culturale care aparțin confesional Orientului sculptură este o achiziție tîrzie și ea suporta permanent un proces de adaptare la gîndirea, la normele de reprezentare și, finalmente, la toate toposurile specifice. Adaptarea sculpturii la modelele mentale bizantine și la rigorile gîndirii de tip ortodox
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
Se descoperă și sunt lansate lucrări noi. Unele case de discuri inițiază colecții ce prezintă lucrări în primă audiție absolută. Ies la iveală lucrări și autori, fapte de muzică pomenite doar în memorialistica perioadelor anterioare de cultură. Curiozitatea vie, iscoditoare, aparține nu numai cercetătorilor, muzicologilor, nu numai muzicienilor de concertistica performanță. Curiozitatea ne caracterizează pe noi înșine. În ultimele stagiuni de concerte pianista Dana Borsan demonstrează o etalare pe cât de dinamică, de spectaculoasă, pe atât de temeinică, cu o direcționare evidență
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
etalează și în imprimările discografice. Cu prilejul aceluiași concert-maraton au fost lansate cele două discuri în varianta CD, realizate de casă "K.U. Classics", din Germania, mari opus-uri schumanniene, pe de-o parte, si, pe de alta, creații ce aparțin pianistului și compozitorului german Hanns Wolf, importanța personalitate a primei jumătăți a secolului. Puțin interesanți prin creația lor propru-zisă, atât Moszkowski cât și Wolf conturează în schimb imaginea unor importante epoci de muzică vest-europeană din secolul trecut, din secolul nostru
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
și spectaculozitate; în Suita "În aer liber" de Bela Bartok, disocierea, personalizarea culorilor timbrale sprijină definirea unui întreg sistem de imagini a caror sugestie muzical poetica este coordonată de Viniciu Moroiau în egală măsură cu claritate, cu noblețe. Alături de pagini aparținând lui Frederic Chopin și Johannes Brahms, Sonata în fă diez minor de George Enescu, este inclusă în programul primului CD realizat de pianistul vlad Dimulescu în colaborare cu o casă poloneză de discuri. Și este de constatat faptul că tinerii
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
un tânăr poet din Iași, cu un nume de rus, Nichita Danilov, absolvent al Facultății de Stiinte Economice, publică prima lui carte - Fântâni carteziene - care atrage imediat atenția prin solemnitatea gesticulației și a tonului. Este o solemnitate religioasă, care nu aparține însă unei religii anume. Autorul își derivă poemele dintr-o credință virtuală (sau una reală stilizata), cu o utilitate exclusiv estetică. Constatând că "poemele de început ale ieșeanului Nichita Danilov sunt solemne și abstracte", Eugen Simion consideră, pe bună dreptate
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
trecut, o nouă traducere din opera scriitorului spaniol îmi prilejuiește aproape aceeași încîntare. Românul Oxfordului apare de această dată la Editură Univers, într-o colecție cu selecții foarte eteroclite și uneori arbitrare, după părerea mea, așa-numita "Cosmopolis". Traducerea îi aparține tot Tudorei Șandru Mehedinți, fiind că întotdeauna impecabila, cu soluții stilistice gratifiante, ca să folosesc un eufemism, pentru un lector care nu ar avea acces la textul în spaniolă. Acest nou român semnat de Javier Mariaș poate trece, înșelător, drept o
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
și plină de îngrijorările sărăciei. La fel cum își reciclează propria viață, retrăind-o la infinit, bătrînul Will reciclează oameni: nimănui nu i se adresează după numele său adevărat, ci după unul pe care și-l amintește, si care a aparținut cuiva din trecutul său. Într-o bună zi, speră naratorul, pe care Will îl salută în fiecare dimineață politicos adresîndu-i-se cu apelativul fals "Mr. Trevor", poate că va apărea un alt profesor care să îi poarte lui numele, Mr. Branshaw
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]