2,718 matches
-
și urechile ciulite la Cristi, așteptând confirmarea. — E adevărat, prietene, da ! și ridică paharul de vin. Răcaru se va muta în centru, chiar pe Elisabeta, la nici doi pași de Victoriei, vizavi de Cartea Românească, da ! și toți încep să aplaude și să chiuie, bucurându-se că în sfârșit Cristi mai face un pas spre visul său de a cânta chiar în miezul capi- talei. Dar nu de aceea v-am chemat aici, dragii mei. — Ei, dar e mai mult decât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apoi ? Hop, îi dai bătaie ! Curse între bogătași, biciul moale să nu-l lași. Cine- ajunge înapoi, locu-ntâi, nu locul doi, da ? Scapă și de cheltuială, mândru, plin numa’ de fală, fără nicio îndoială. — Ia, mă, ăsta chiar i poiet, aplaudă țiganii, îl aplaudă și Cristi, și Fernic, iar Știrbu îl și sărută pe obraz. De unde-ai scos-o, cumetre ? îl ia Fernic la rost. — Știi cum s-a umplut în minte locul gol, când am văzut la domnu’ c-are
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dai bătaie ! Curse între bogătași, biciul moale să nu-l lași. Cine- ajunge înapoi, locu-ntâi, nu locul doi, da ? Scapă și de cheltuială, mândru, plin numa’ de fală, fără nicio îndoială. — Ia, mă, ăsta chiar i poiet, aplaudă țiganii, îl aplaudă și Cristi, și Fernic, iar Știrbu îl și sărută pe obraz. De unde-ai scos-o, cumetre ? îl ia Fernic la rost. — Știi cum s-a umplut în minte locul gol, când am văzut la domnu’ c-are și pistol ? și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tratez regește ! Să fii cea mai elegantă și răsfățată doamnă de pe întregul bulevard al Victoriei ! — Of, Cristian, iubitule, ce e mai regește decât să-ți plătești propria masă să-ți vezi fiul cum cântă și luminează oamenii, iar ei îl aplaudă și îl iubesc ? Capitolul 6 Epoca de Aur O altă epocă ia naștere odată cu începutul anilor ’30, odată cu noua coloană sonoră a vieții, dată de romanțe și tangouri. Se simte în aer, se simte în entuziasmul nebun al oamenilor care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nenorociți e o vinovăție. Da, exact cum îți spun, nu te hlizi. Și îmi asum această vinovăție. M-au tăiat de unde au putut, mă ascund ca un vierme, să nu cumva să știe că dialogurile alea spumoase la care se aplaudă pe scenă sunt făcute de-un jidan. Să nu cumva să se știe că tangourile alea care se fredonează sunt ale unui jidan. Să nu cumva să-ți permiți, ca jidan, vreo opinie de presă, de critică sau politică. Am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Dacă-ți zic ! Ce naiba ! — Și Sachi ? Dragul de el, ce i-a zis, nu-mi spune că i-a trântit vreo rimă, se bagă imediat Cristi. — Nu că rimă, fii atent aici ce replică, de m-am ridicat să-l aplaud și, evident, m-au dat și pe mine afară până la urmă, râde Fernic. Fii atent, zice fix așa, că nu pot să uit. Era matolit bine, se ridică el pe piciorușele alea ale lui invizibile, ridică mâna ca un profet
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bun, nu te poți odihni niciodată, poți să uiți ce sunt acelea odihnă și somn, cum bine spui. A, când ești pe locul al doilea sau nici pe-acolo și te mulțumești așa, cu câte puțin, când unii te mai aplaudă, alții te mai huiduie, te interesează să îți iasă de cafeaua de mâine și cam atât, atunci da. Jumătate de săptămână să tot dormi și să chefuiești și iar să dormi și să visezi la cai verzi pe pereți. Cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu i s-a deschis parașuta. Ce-i păsa lui ? A fost poet mai întâi, iar asta nu i-a ajuns. A venit în București să fie actor, a terminat Teatrul, s-a suit pe scenă, a jucat, a fost aplaudat, degeaba. S-a plictisit și de asta. S-a trezit într-o zi că tot ce vrea să facă e să meargă pe bicicletă și și-a luat o bicicletă. Arunca tot ce alții realizează într-o viață într-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
viteză nemaipomenită, iar oamenii la fel. Aparate și instrumente tot mai noi fac muzica mai gălăgioasă și mai ritmată, iar nebunia și extravaganța iau locul poveștilor noastre calde și naive despre amor și viață, cu care am cucerit lumea. Se aplaudă mai mult stângăciile, în detrimentul perfecțiunii desăvârșite. Se caută mai mult scandalurile decât noblețea. Toți încearcă să se schimbe, doar mie îmi place să rămân la fel și să cred că duc o ultimă bătălie a unei generații care e pe cale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-ți scot ochii pentru o nimica toată, dragul meu. Am venit să-ți amintesc vorbele pe care nu mi le-ai luat în seamă, acum zece ani. Ce vorbe ? — Despre ziua blestemată când îmi vei da dreptate, căci oamenii care aplaudă ușor la fel de ușor te vor uita. Despre ziua aceea în care îți vei da seama că aia nu e lume care să iubească, Cristian, dragule. Da’ m-au iubit, domnule ! — Ești un credul, Cristiane... Naiv și încăpățânat ca întot- deauna
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
era puțin mai tristă și mai goală fără prietenii săi de suflet alături, era pregătit să por- nească din nou pe căile vieții într-o nouă aventură, cu noi personaje, urcări și coborâri. La fiecare sfârșit de spectacol, când se aplauda minute întregi, ca după o capodoperă a unui teatru grandios, când oamenii îndră zneau chiar să urce pe scenă pentru a-l îmbră- țișa, a-i dărui flori, a-i cere autografe și a-l felicita, îl revedea din nou
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe tatăl său, zâmbind și sorbind un pahar de vin în cinstea lui. Nu mai era singur, i se alăturase și Fernic, tânăr ca în ziua în care se cunoscuseră la Răcaru, elegant, la costum, cu piciorul întreg, fără baston, aplaudându-l neîncetat : — Așa, amice, așa ! Arată -le dragostea și pofta ta nemăr- ginită de viață ! Deschide-le fiorul sufletelor lor, blocate de colțurile minții și de rușinea nefirească a trupurilor să nu explodeze în dans și în amor. Schimbă lumea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu poate fi îngră- dit după bunul-plac al cuiva, arta fără libertatea ei totală nu ar fi artă. — Atât ? — Atât, poate mai mult, poate mai puțin, nu îmi amintesc exact. Știu că sala a apreciat mesajul meu și m-a aplaudat, începând, într-adevăr, să-i huiduie pe distinșii domni care găsesc plăcere în a lovi un om legat de mâini, din întuneric. — V-ați atins de domnul Vasile ? i-a întrebat imediat colonelul. — Nu, domnule, nici vorbă. Este posibil să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din care venea o ură fără seamăn și nestinsă față de valoare, demnitate umană și profesională, și față de trecutul națiunii sale?! Evident, ca și Întregul Occident, dar nu Întotdeauna pentru aceleași motive, noi, mulți, sute și sute de mii, l-am aplaudat pe micul tiran, fost dur secretar al c.c. al partidului, general de securitate și furibund contra proprietății rurale, nemilos față de cultură, cînd În august ’68 și-a ținut surprinzătoarea cuvântare din balconul c.c., Înconjurat de staff-ul lui politic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai bine zis „el” făcea parte! - invadarea Cehoslovaciei lui Dubček, el Însuși vechi comunist și „tovarăș de idei”, dar care Îndrăznise câteva reforme social-politice care, În ochii lui Brejnev și ai militarilor săi, păreau a merge „prea departe!”. L-am aplaudat și sunt convins că dacă În acele zile și săptămâni s-ar fi organizat alegeri libere - „libere” cât puteau fi ele Într-o țară Înconjurată de alte țări comuniste, vecină cu a doua putere nucleară a lumii! -, acest mic și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
opoziție inteligentă și vie. S-a ridicat să-i răspundă Liviu Antonesei de la Iași, care aproape l-a „mitraliat” pe respectabilul critic și profesor, dând glas unei „falange” Întregi a tinerilor care voiau „mai mult”, infinit „mai mult”. A fost aplaudat și, cum nimeni nu a luat apărarea „bătrânilor”, Eugen Simion, secondat de Fănuș Neagu, Marin Sorescu și Valeriu Cristea s-au ridicat și cu un gest ce mi s-a părut intempestiv, au părăsit ședința. Eugen Simion a avut și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
deși în clipa aceea suspectam că e din cauza infecției auriculare.) Amândoi au stat în mâini și s-au ghemuit în „poziția pietrei“. Iar pentru final Zoe și Ashton au ținut pe frunte niște perne lunguiețe până când adulții au început să aplaude. „Ce drăguț“, am murmurat chiar în urechea lui Nadine Allen, fără să fi realizat până atunci că stătea lângă mine, cu o mână pe spatele meu. Mi-a zâmbit generos (un rictus de la Klonopin), după care a încercat să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tânăr. Pete zise asta cu o undă de perplexitate. - Dar cum arăta? - Cum arăta? Ca un student. De fapt era student. Student acolo unde predai tu, omule. Scriitorul începu să rânjească. Scriitorul se foia extatic în locul lui. Scriitorul vroia să aplaude. Tăcerea mea l-a încurajat pe Pete să continue. - Mă întâlneam cu niște tinerei în prima lor zi de cursuri, dar trebuie să-ți spun c-am încercat peste tot - chestia aia chiar nu se găsea - și știam cât mălai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
2 Germanii. Cel al DDR-ului mereu Întreba pe interpreta sa și-și nota câte ceva (După câte mia spus aceasta și faptul că prof. univ. Chițimia, slavistul, salutându-mă, a destăinuit sălii, că am 87 ani și sala m-a aplaudat). Nu regreta (ci noi trebuie s-o facem), că ai părăsit Flt., căci sănătatea matale e mai presus de toate. Dacă mata găseai locuință la Flt. era bine pentru toți. Ai mei mulțumesc pentru interes. Fata cea mare, Despina, din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
participanții la Trenul Literaturii, născuți în 1922 și, respectiv, 1933 (cerințele de participare la proiect, îmi amintesc, indicau o vârstă maximă de până la 55 de ani), moțăie liniștiți după interpretarea primei părți a cvartetului. Tot ei, reveniți din ațipeală, au aplaudat la mijlocul concertului, dar din fericire nu i-au susținut prea mulți... Oricum, e un moment ușor hazliu, pe care îl observ cu discreție, așa cum probabil o fac și alții. Poate că o soluție mai fericită ar fi fost să ascultăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a Europei marchează traseul Expresului Literar și țara autorului versurilor interpretate. Actorii se străduiesc din răsputeri să ne înveselească, iar colegii care își recunosc strofele în gâlgâitul adesea indescifrabil al figuranților ajung, pentru câteva minute, în centrul atenției tuturor, fiind aplaudați și bătuți pe umăr. Între cei aleși este și Andrei Bodiu, care se bucură ca un copil. Întrucât semnalul de plecare întârzie, se vede, până la consumarea deplină a scenariului, constatăm cursul destul de neconvenabil al dolarului față de franc. „E sâmbătă, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bună și relaxare, care șterge emoțiile celor doi protagoniști și încălzește publicul. Sanda Stolojan a venit special pentru evenimentul cultural programat în după-amiaza aceasta în Piața Saint-Sulpice și cu un interes special pentru poezia română din Basarabia. „Foarte frumos, domnule!”, aplaudă ea recitalul lui Vasile. Discutăm despre România (alegerile locale), Moldova (situația politică, starea culturii), despre viața scriitorilor la Paris. Doamna Stolojan cunoaște prestația grupului de la Contrafort și o apreciază. „Ar trebui să ajungeți mai des la Paris, să ieșiți mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
două poezii. Are alături de el o tânără, probabil o vedetă locală, care recită artistic, pentru cei care nu cunosc prea bine franceză, și varianta în engleză a poemelor. Să nu ne scape, care cumva, mesajul. Totul a fost prevăzut. Îl aplaudăm pe bătrân - semn că l-am acceptat în breasla scriitoricească. E fericit și ne strânge cu gratitudine mâna. Scena îmi amintește de veleitarii culturali, cu mulți bani, de la noi, care, dacă le zgândări puțin orgoliul artistic nămolos, sunt în stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
șaptelea oraș ca mărime din Germania Federală și datează de peste 1.100 de ani. „O istorie, spune primarul, pe care n-am fi putut-o povesti, dacă n-ar fi fost pe lumea aceasta scriitori.“ Ne complimentează, și asistența îl aplaudă. Primarul se bucură că ne-am hotărât pentru această călătorie - o adevărată aventură -, că am părăsit „turnul de fildeș”. Orașul are un premiu literar, instituit încă în 1961, care poartă numele poetei Nelly Sachs. Amintește câțiva scriitorii faimoși care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
părere au despre această agresiune, cum explicați tăcerea lor?“ Anie Nivat răspunde simplu: „Intelectualii ruși sunt... ca toți rușii“. Există, firește, și alte opinii, dar ele nu au o pondere semnificativă în corul celor care aprobă acțiunile militare. Rușii îl aplaudă pe Putin, care e tânăr, dinamic, energic și care are ambiția să renască visul Rusiei Mari, în timp ce Elțîn, bătrân, bolnav și căzut în patima alcoolului, simbolizează mai degrabă slăbiciunea postcomunistă și „democratică” a țării lor, „înfrângerea” ei în fața Occidentului. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]