KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

neajutorat, străduindu-se să-și revină. Lipit de trupul Ilenei, se simțea protejat, ca și cum s-ar fi aflat în brațele mamei. Aceasta se îndepărtă de el, ținându-l încă strâns de braț. Ți-e mai bine acum? îl întrebă ea aplecându-se spre dânsul. Cristi dădu din cap, fără să vorbească, își simțea gura uscată și încă îi venea greu să articuleze cuvintele. De aici trebuie să mergi singur. Mai sus noi nu mai avem voie să te însoțim. Crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mai mult un izvor, un firișor de apă ce se scurgea la vale. Păși ușor peste albia îngustă și se avântă mai sus. Aici, iarba făcuse loc unui covor gros de mușchi, în care piciorul se scufunda până la glezne. Se aplecă și luă în căușul palmelor puțină apă pe care o aruncă pe obraji. Își umezi fruntea și dădu cu apă și pe ceafă. Fără să știe de ce, avu grijă să nu spele zona unde îl sărutase Ileana. Acum își amintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Calistrat, ca și cum nu o auzise pe Ileana, e atât de crud! Nu vezi că nu înțelege? Pune-te dumneata în locul lui! Ai înțelege pe loc toate astea? Bărbatul oftă îndelung și se ridică în picioare, apropiindu-se de Ileana. Se aplecă peste ea și îi spuse cu glas scăzut: Dacă el este cu adevărat, cât timp crezi că îmi va lua să-l învăț? Nu cât timp îți va lua, întrebarea este dacă mai ai timp s-o faci. Cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
poiană largă, aproape circulară. Soarele strălucea intens, deasupra muntelui, aruncând o lumină crudă peste pădure. Sânzienele crescuseră în pâlcuri înalte până la nivelul capotei, iar printre ele se vedeau smocuri de mierea ursului. De sub umbra copacilor, tijele lungi ale ferigilor se aplecau spre lumină. Opriră acolo, chiar la marginea poienii și coborâră din mașină. Era liniște și în aer plutea un miros plăcut de flori sălbatice. Ileana păși prin iarba înaltă și se apropie de copaci. Doi bușteni groși, albiți de vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vineție se apropiase la numai câțiva pași de ei. Era imensă, inspectorul nu putea s-o vadă în întregime, dar putea să jure că se ridica deasupra vârfurilor molizilor din spatele lor. Acum se subțiase pe margini și părea că se apleacă peste ei, încercând să-i cuprindă. Deși nu bătea nici o pală de vânt, simțea un suflu înghețat venind dinspre ea. Moș Calistrat îl ținea strâns de braț ridicând toia gul în fața lor. Valuri mai închise la culoare se agitau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
fi vrut să spună ceva dar se oprise la jumătatea cuvântului. Trupul îi era înconjurat de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp. În podul palmelor, inspectorul încă mai avea furnicăturile acelea ușoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se comportă ca o maimuță beată". Acum, pentru că se afla lângă toiag, putea să vadă și el bestia. Era în fața lor, dacă întindea mâna chiar ar fi putut s-o atingă. Un ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe. Nu știa că bestia are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
căzuse toiagul acela? Și Calistrat ăsta, cum oare putuse să fie atât de neatent? Se făcuse frig, cumplit de frig. Dinții începuseră să-i clănțănească în gură. Știa ce înseamnă asta, vâlva era aproape, poate chiar în momentul acela se apleca peste el, pregă tindu-se să-l înghită. Pentru o fracțiune de secundă își dori să o rupă la fugă, să plece cât mai departe de locul acela blestemat. Își dădu seama că era zadarnic, oricât de repede ar fi alergat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
tine. Ascunzătoarea asta era afară, nu-i așa? Mă rog, nu neapărat aruncată sub cerul liber dar într-un spațiu neîncălzit. Așa e? No, sigur că da, dar ce contează? Cristian, care rămăsese cu batonul de dinamită în mână, se aplecă și îl depuse cu grijă, alături de celelalte în lădiță. Ileana îi privea pe cei doi, fără să mai scoată nici un cuvânt. Simțea tensiunea din aer și înțelegea că e vorba de ceva grav, legat de explozivul adus de Calistrat. Contează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nu, dar trebuie să fie pe aici, pe undeva. Neapărat trebuie să găsim toiagul, adăugase Cristian, plimbându-se de-a lungul pereților. Fără el suntem dezarmați în fața bestiei. Privea atent peste tot, pe după dulapuri și sub masa de sub fereastră. Se aplecase apoi să caute sub laviță dar nu era nici acolo. În mod normal, atunci când bătrânul era acasă, toiagul stătea lângă ușă, rezemat de perete. Din moment ce Calistrat fusese găsit în spatele casei, toiagul ar fi trebui să fie la locul lui, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Confruntarea cu bestia începea să fie ceva mai echilibrată. L-am găsit! îi spuse el Ilenei. Stătu preț de câteva momente în cumpănă după care îl întinse femeii: Ține-l tu! S-ar putea să ai nevoie de el. Se aplecă apoi peste corpul bătrânului. Își introduse mâna sub creștetul acestuia, ridicându-l ușor. Nu întâmpină nici o rezistență, capul se mișca extrem de ușor bălăngănindu-se în toate părțile. Vertebrele cervicale erau rupte. Îi îndepărtă cămașa din jurul gâtului, luminând cu lanterna partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-te de săpături! îl expedie Mihailovici ridicându-se în picioare. Te întorci când ai terminat treaba. Până atunci nu vreau să te mai văd. Față de șeful său, Boris era un uriaș. Când se apropie de ușa încăperii, trebui să se aplece puțin ca să treacă pe sub ea. Mihailovici se simțea în inferioritate când se afla lângă angajatul său și, de obicei, evita să stea alături de acesta. Ori de câte ori îl chema la el, avea grijă să-l oblige să stea așezat pe scaun iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sa. Se clătina ușor, amețit de alcool. Bila de fildeș alerga deja în sens invers rotirii acesteia pe șanțul de pe marginea roții de ruletă. La rândul său, crupierul îl privea nerăbdător așteptând să vadă ce face. În sfârșit, bărbatul se aplecă peste masă și împinse toate jetoanele pe doispre zece roșu. Întârziase cât putuse de mult să parieze, nu-i plăcea faptul că ceilalți se folosesc de norocul lui. Rien ne va plus! se auzi imediat vocea crupierului care nici el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mult să parieze, nu-i plăcea faptul că ceilalți se folosesc de norocul lui. Rien ne va plus! se auzi imediat vocea crupierului care nici el nu voia să îi lase pe ceilalți să mizeze pe numărul ales de bărbat. Aplecat peste pupitru, Boris Godunov se pregătea să apese butonul care măsluia jocul însă Mihailovici îl prinse de mână, oprindu-l: Lasă jocul să curgă! Din când în când e bine să nu interve nim. Dă-i pace, chiar dacă va câștiga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o dată grele și somnul îl furase pe nesimțite. Cineva se juca cu o oglindă, încăpățânându-se să-l orbească. Deranjat, întoarse capul și deschise ochii supărat. Razele soarelui matinal se strecurau printr-o fantă în perdeaua de la geam. Ileana era aplecată peste el, ștergându-i fruntea transpirată cu o batistă umedă. Încercă să își dea seama unde se află și ce s-a întâmplat. Amintirile îi reveneau încet, Ileana zâmbea bucuroasă, mângâindu-i acum fața. Atingerea ei îi făcea bine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Rămăsese înțepenit între ceilalți copaci sprijinit de tulpinile lor zgrunțuroase. Ramuri pline de cetină încă verde atârnau din el până aproape de pământ. Prin golul rămas liber în coronament, pătrundeau ca niște săgeți de lumină, razele galbene ale soarelui matinal. Se aplecă ca să treacă pe dedesubt, ferind într-o parte crengile care îi stăteau în drum. Inspiră adânc aerul plin de miros de rășină și păși mai departe. După un timp, printre trunchiuri începu din nou să se zărească lumină. În câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
el activitatea. O considera prea aproape de Occident și, în consecință nepotrivită pentru el. Asta ca să nu mai punem la socoteală faptul că nu-l interesaseră niciodată de afacerile cu lemn. Iată însă că afla lucruri noi. Se hotărî să se aplece cu atenție asupra acestei informații despre care aflase în cel mai neașteptat mod. Începuse imediat să strângă informații și ceea ce afla îl făcea să spere. Vlad nu era naiv, știa că situația nu putea fi chiar atât de roz precum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
păzeau perimetrul? Primul imbold fusese să coboare repede de la locul lui și să se repeadă spre el. Se răzgândi însă și mai așteptă puțin, voia să vadă ce are de gând bătrânul. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Se aplecă în față, fiind gata-gata să cadă dintre crengile stejarului în care era urcat. Se holba la bărbatul din fața sa, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Bătrânul se plimba încet de-a lungul peretelui. Boris privea la iarba peste care acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Bătrânul ajunsese deja jos, la baza stâncii ce forma cascada, făcându-i semn inspectorului să coboare și el. Haide, odată! spuse el nerăbdător. Parcă spuneai că te grăbești. Fără să-l mai aștepte, păși în apa mică de la mal și, aplecându-se ușor pe o parte dispăru dincolo de pânza de apă ce curgea de sus. Cristian sări și el repede de pe stâncă, ajungând în locul unde stătuse socrul său câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
păși în apa mică de la mal și, aplecându-se ușor pe o parte dispăru dincolo de pânza de apă ce curgea de sus. Cristian sări și el repede de pe stâncă, ajungând în locul unde stătuse socrul său câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci puțin și să te ferești de apa care curge de sus. No, uită-te la tine, ești ud ca un mâț plouat. Într-adevăr, cămașa inspectorului era leoarcă. Nu fusese atent cum procedase bătrânul comisar. El trecuse de-a dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Repetară manevra de câteva ori, distrându-se nevoie mare de fiecare dată când capacul masiv se trântea peste marginea cilindrului. La un moment dat, Boris se opri din joaca aceasta. Capacul rămăsese deschis, iar el sări sprinten de pe platformă. Se aplecă să ridice ceva de jos. Era un cablu, care se întindea până la cabina camionului care adusese remorca acolo. Trase hotărât de mânerul portierei și urcă înăuntru. Se așeză comod pe scaun, după care privi cu atenție înapoi de unde venise. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Șinele vechi luceau slab în lumina ce răzbătea din galerie. Porni apoi mai departe, încordat ca un arc. Ajuns la intrare, se lipi de perete, ascultând atent orice sunet ar fi putut veni din interior. Nimic, totul era neclintit. Se aplecă și atinse cu palma una dintre șinele de metal. Spera să perceapă o vibrație, ceva, nici el nu știa ce. Constatând că totul rămâne nemișcat, porni mai departe. Se deplasa încet, cu mișcări line, atent pe unde calcă, ca să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
potrivise pârghia de siguranță în poziția de tragere la foc automat. Se simțea mult mai stăpân pe el acum. Patul rabatabil pe care îl strângea sub braț și degetul așezat pe garda trăgaciului îi dădeau un sentiment de siguranță. Se aplecă să ridice o piatră de jos, pe care o aruncă apoi cu putere în peșteră. Cu urechile ciulite, ascultă sunetul provocat de aceasta în timp ce se rostogolea pe pardoseala grotei. Trecuseră deja câteva minute și nu se întâmpla nimic. Mai aruncase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
am făcut niște schițe. Cam așa cred eu că ar trebui să arate. La unul din capete, îi facem un capac basculant, acționat de un arc foarte puternic, astfel încât să se poată închide cât mai rapid cu putință. Godunov se aplecă peste pat, întinzând spre șeful său schițele pe care le încropise. Îndoit de spate deasupra acestuia, îi arătă felul în care concepuse dispozitivul, continuând plin de entuziasm expli cațiile: Piedica de la capac o acționăm cu un cablu de la distanță. Va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]