2,765 matches
-
din nou la drum Da, începutul unui nou drum! La încheierea serviciului divin al botezului, a fost anunțat noul seminar de studii biblice, care avea să înceapă chiar de a doua zi. Totalul numărului de persoane înscrise la seminarul “Studiind Apocalipsa” au fost de 51- 15 dintre cei de curând botezați, iar restul, 36 de suflete care doresc să afle adevărul. Astfel, preconizăm că septembrie 2008 va fi luna cu seceriș la Filadelfia ... Rusalii? Astăzi? Da, Rusalii ... adică revărsarea Duhului Sfânt
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
oameni venită să asculte Cuvântul. Pastorul comunității a simțit că este un moment prielnic pentru propovăduirea Evangheliei și a întrebat pe participanți dacă ar fi de acord să se întâlnească și în următoarele zile pentru a aprofunda învățăturile din cartea Apocalipsa, în mod special pe cele care se refereau la semnul fiarei și la revenirea Domnului nostru Isus Hristos. Le-a reamintit că cei care vor participa vor afla adevărul și vor deveni liberi. Chemarea adresată se aseamănă izbitor de mult cu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
o pâine”. Cred că mi s-a mai dat o șansă de a-mi continua viața! Când eram cam la 14 ani, deci în clasa întâi de școală normală, printre cărțile citite se aflau și Visul Maicii Domnului, Epistolia și Apocalipsa din care înțelegeam că „lumea va pieri în jurul anului 2000 - că nu va ajunge, dar nici nu va trece peste această dată”. Cu mintea mea de copil îmi făceam socoteala că la acea dată voi fi bătrân la 84 de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
subiecții unei societăți drept degenerați. Viziunea deformatoare nu îi aparținea doar lui Caragiale, perspectiva era vehiculată în distopiile de uz științific, medicale, sociologizante ale epocii începând cu Malthus și terminând cu Haeckel. Oamenii de știință se transformă în heralzi ai apocalipsei vizând deformările succesive la care corpul social este supus, devenind în urma unor mutații degenerative un corp monstruos. „Simț enorm și văz monstruos” se înscrie perspectival în parcursul epocii, din care autorul scoate doar un reflex. Revenirea la judecata sociologică înscrie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Paludismul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne...”. Seria de noxe ale civilizației anunță aparent paradoxal progresul, deși, în același timp reprezintă consecințele sale. Se află aici un milenarism abil camuflat, o apocalipsă travestită în progres și un scepticism ironic. Într-una din frazele șarjate ale lui Matei Călinescu din Cinci fețe ale modernității se afirmă că „Încă o dată, progresul este decadență și decadența este pro- gres” . Afirmația rezistă atât timp cât înțelegem în această
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
întregii aventuri. Astfel, momentul 1 Aprilie ni se înfă- țișează ca o arcană unde acționează același dispozitiv al lui „simț enorm și văz monstruos” în contextul unui car- navalesc camuflat din care rezidă și spiritul farsei dusă până la ultimele consecințe. Apocalipsa veselă à la Caragiale Situațiunea, proză apărută în 1901, m-a intrigat de la prima lectură datorită unei singure fraze ușor de descoperit pentru că aparent nu are nicio legătură cu contextul, atât al formulării, cât și al discursului derapant al personajului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
discursul jurnalistic și cel al lui Nae îl împărtășesc odată intrate în rezonanță. Această jubilație în negativ nu are nimic din nihilismul rusesc al unor viziuni apocaliptice, al unor combustii religioase care fac din ființe mărunte precum Kirilov profeți ai apocalipsei. Viziunea are carac- terul unui montaj cinematografic, a unui bricolaj clișeistic, diverse cadre mediatice decupate sunt reasamblate de o manieră manipulativă. Demonii caragialieni nu au încă gra- vitatea profetismului românesc al generației interbelice, nici febra viziunilor dostoievskiene, ei sunt doar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de reflexie, ci doar expresia unei iritabi- lități, a unei excitații de centru vid. Aflăm că Nae așteaptă un copil, iar soția lui se află în durerile facerii, un posibil motiv al nervozității tradusă în verbozitate a personajului. Nașterea și Apocalipsa se regăsesc ca volete ale aceluiași diptic. Extrema excitabilitate, aplicată domeniului abstract al determinărilor politice, economice, face un contrast puternic cu lipsa de compasiune, de emoție față de dificul- tățile fiziologice traversate de consoarta, aborbite în sfera intimă a propriei existențe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lua înfățișarea unui securist, îmbrăcat în haină de piele și purtând ochelari negri, iar farsa carnavalească din piesa cu subiect erotic de mahala își găsea finalul potrivit în crima din 1 Aprilie ca să devină, într-un film faimos, o veritabilă apocalipsă morală și socială (s.n.).” Înainte ca regizorul să se pronunțe, enormul era înre- gistrat depreciativ de unul dintre scriitorii-gardieni ai unui naționalism furibund, însă cu o sensibilitate reală pentru grotesc : Eugen Barbu. Fragmentul din articolul lui Eugen Barbu era citat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și a soluțiilor care se impun în ceea ce privește corectarea erorilor. Aceasta pentru că în bășcălie nu există nicio intenție pozitivă, corectivă, de ameliorare sau îndepărtare a unui prejudiciu sau inadvertențe. Răul a fost declarat definitiv și irevocabil, bășcăliosul ne așază în fața unei apocalipse de uz personal, una care anulează orice inițiativă benefică. Într-un fel, bășcălia traduce o formă de nihilism balcanic, un nihilism care nu beneficaiză de radicalul dur al unei ideologii sau al unei teologii, care nu îndeamnă la acțiune, ci
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
da' și eu când am dat odată cu capu'... mamăă!! Numai surcele i-am fărâmat sărăcia ceea de măciucă, spune el fonf, scuipând cu sânge și câteva măsele. Gheorghiță hâhâie schimonosindu-se de durere: 'Mnetale, bădie Toadere, și când o suna Apocalipsa, tăt a șugui ț-a arde... Și zi așa, că eu dormeam somnul drepților, Măria sa o dat cu cracii-n sus păgânătatea?! Izbândă deplină, moșule! spune Gheorghiță cu mândrie. Cum alta? Că nimeni nu se află să-i sufle-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sfânt mare, ce gândești? șoptește înfiorat Toader. Sfântul cade cu fața la pământ implorând: Tu, Dumnezeu al meu! Fă dreptate pe Pământ, până nu-i prea târziu! Oameni buni! Vă prorocesc "Plinirea Vremii"! Privegheați și vă rugați, că nu știți când trâmbițele Apocalipsei vor suna înfricoșata Judecată de Apoi! Pocăiți-vă! Po... po... Brusc se ridică, dă înapoi înspăimântat, se holbează cu ochiul cu albeață, face cruci peste cruci și strigă: Piei Satană!! Piei!! Nu mă ispiti!! Piei!! Își agită brațele prin văzduh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
logofătul Tăutu căzut în admirație. O pitit în mlaștină, în smârcurile Racovățului, dincolo de pod, o pitit sumedenie de buciumași și trâmbițași... Și, când or prins să buciume și darabanele să bubuie, s-o iscat un tărăboi de ziceai că sună Apocalipsa! adaugă Luca Arbure. "Ahaaa!!", și-au zis turcaleții!, hohotește hatmanul Șendrea, "acolo-i bârlogul ghiaurului!! Pe el!!! Înainte!!! Aiaia!! Allah!!! Allah!!!" Și s-or înglodat în mlaștină până la burta cailor, și-a fost o îmbulzeală de se călcau pe bătătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o spărtură a zidului, fugeam cât mai departe de coșmarul ce se chema acum "Stambul". Călcam îngroziți peste cadavre, nu vedeam pământul de stârvuri. Îmi stăruie și acum, în nări, duhoarea aceea pestilențială de hoit putrezit, miasmă puturoasă a Iadului: Apocalipsa pe Pământ. Maria! Te rog! Ajunge! Mi-ai povestit! Nu vreau mai departe! Știu ce urmează! Nu vreau! Nu pot să ascult! De ce trebuie să te sfâșii!?! De ce?! Trebuie, unchiule! spune Maria rece, severă, necruțătoare ca Destinul, ca o Zeiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
barem, să mai respirăm, să mai vedem și de ale noastre păsuri... Că și îmbucătura, și dragostea, tot în goana calului... Cât despre dragoste, surâde forțat, ironic, sarcastic Maria, în ce-l privește pe Domnul Ștefan poate să vină și Apocalipsa... Ștefan zâmbește și mai strâmb mușcându-și limba, drept pedeapsă că a luat-o pe dinaintea gândului. Mă bucur că ți-ai recăpătat duhul atât de ascuțit odinioară. Tăcere... Ștefan tușește ușor: Maria, mâine, la biserica Mirăuților, prăznuim, facem pomenire mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O să fie greu, tare greu, măi băieți. Suntem încercuiți. Și nu știu cum... bolborosește Ștefan. Oricum o dăm, n-avem scăpare... "Stârvuri! Jaf! Robie! Sânge! O Dunăre de sânge!", își face apariția silueta Sfântului, propovăduind halucinante blesteme. E grozav "Sfântul" aista cu Apocalipsa lui. O fi Vocea Destinului, șoptește Ștefan. Sfântul cade în genunchi, cu ochii, cu brațele implorând Cerul. "Doamne!! Aruncă-i în întunericul unde-i plânsul și scrâșnirea dinților! Trâmbițele înfricoșatei Judecăți de Apoi!!..." Ia, hușuiți pe Habacuc aista, că-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vocea Destinului, șoptește Ștefan. Sfântul cade în genunchi, cu ochii, cu brațele implorând Cerul. "Doamne!! Aruncă-i în întunericul unde-i plânsul și scrâșnirea dinților! Trâmbițele înfricoșatei Judecăți de Apoi!!..." Ia, hușuiți pe Habacuc aista, că-mi sparie oștirea cu Apocalipsa lui! Șendrea se apleacă cu smerenie înaintea Sfântului: Binecuvântează părințele... și îl ia de braț și-l duce pe sus. Aleluia! Aleluia!... Sfântul se zbate, strigă: Piei Satana!!! Piei!!! Satana!!! Satana!!! E dus cu anasâna și strigătele lui se aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
posedam doar două cămăși, izmene de lucru și izmene de curat. Restul - piele personală. Cu tot certificatul de pauperitate ai mei tot mai aveau de plătit o taxă de 9.000 de lei.O sumă de la care se poate începe Apocalipsa. Se apropia ziua plecării și îmi părea tot mai rău după calul care mă ducea și mă aducea de la păscut, după prieteni și joacă, după sora Constanța. În fine, acoperit de un cufăr cu de toate, urcam în vagonul de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ale "obiectivului" cu colegi, directori, "cadre de partid", avocați, în contextul demiterii sale, a imputației, a orizontului întunecat privind un nou loc de muncă... Context care, logic, determină și "aprecieri" deloc respectuoase la adresa "organelor de partid și de stat". Despre "apocalipsa" de la ONT și Ministerul Turismului, declanșată de "Controlul Muncitoresc", apar detalii într-o discuție cu..., fost șef de serviciu, și el mazilit și în proces cu ONT-ul: UM 0639/31 19.XI.1988 IEȘIRE Strict Secret Nr. D/00
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lucrez, nici altele nu au nici un fel de practici coerente de pregătire pentru dezastre. Reacțiile noastre sunt pompieristice, pur impresioniste. Mi-am petrecut vara într-un sat din Transilvania. Satul era dominat de o psihoză maniacală: pe 11 august vine apocalipsa odată cu eclipsa. Televiziunile își combinau mesajele comercial-turistice cu cele științifice, dar și cu tot soiul de cauzalități magico-fenomeniste (chiar și șeful statului, Emil Constantinescu, făcea o infernță optimistă între momentul eclipsei și acordul cu Banca Mondială). Eram manipulați și atunci când
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
22, martie 2004 Politica subiectivă Printre primele SMS-uri primite la început de an, unul sună așa: „În curând, peisajul feeric al sărbătorilor va ceda locul luminii crude a realității. Îți urez să îi reziști cu ochii deschiși!”. Mesagerul lui „Apocalipse next” este o persoană bună, amabilă și inteligentă, foarte îngrijorată de preluarea politicii de către „ceilalți”: fie niște amatori haotici, fie produse ale unei conspirații care vrea să „ne termine” (și pe care în naivitatea mea nu o înțeleg), cum singur
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
urme adânci în sufletul meu. Îmi amintesc că în august 1945, când au fost lansate bombele atomice la Hiroshima și Nagasaki, ai mei discutau îngroziți, cu niște vecini efectele distructive ale acestor bombe, care pentru ei echivalau cu o adevărată apocalipsă. Eu mă jucam de-a războiul cu prietenii mei. Făcusem niște adăposturi în clăile de fân din grădină, în care ne adăposteam împotriva bombelor. Auzind discuțiile despre tragedia Japoniei și despre puterea distructivă a bombelor atomice ne-am speriat; ne-
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
seama că adăposturile noastre nu servesc la nimic. I-am întrebat speriați pe părinți dacă și noi suntem în pericol. Am fost asigurați că nu, iar noi ne-am văzut apoi de joacă. Atunci am auzit pentru prima dată cuvântul apocalipsă. Nu știam ce înseamnă dar prin apocalipsă am înțeles tragedia Japoniei. Se pare că de atunci a început apocalipsa. În septembrie am devenit elev în clasa a I-a. Am prins încă imnul regelui și icoane în clasă. Într-o
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
nimic. I-am întrebat speriați pe părinți dacă și noi suntem în pericol. Am fost asigurați că nu, iar noi ne-am văzut apoi de joacă. Atunci am auzit pentru prima dată cuvântul apocalipsă. Nu știam ce înseamnă dar prin apocalipsă am înțeles tragedia Japoniei. Se pare că de atunci a început apocalipsa. În septembrie am devenit elev în clasa a I-a. Am prins încă imnul regelui și icoane în clasă. Într-o zi Doamna Învățătoare, Maria Popescu a venit
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
pericol. Am fost asigurați că nu, iar noi ne-am văzut apoi de joacă. Atunci am auzit pentru prima dată cuvântul apocalipsă. Nu știam ce înseamnă dar prin apocalipsă am înțeles tragedia Japoniei. Se pare că de atunci a început apocalipsa. În septembrie am devenit elev în clasa a I-a. Am prins încă imnul regelui și icoane în clasă. Într-o zi Doamna Învățătoare, Maria Popescu a venit cu o bucată de hârtie albă unsă cu pap, pe care a
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]