13,013 matches
-
viticultură și grădinărit folosim, în principal, tot denumiri latinești: vie, viță, poamă, must, vin, vinaț, poașcă, oțet, coardă, lăuruscă, călcătorul și cada, beat, bețiv, a îmbăta, ceapa, aiul, varza, curechi, ridichea, napul, pepenele, lăptuca, lintea și leguma. O parte dintre arborii fructiferi - mărul, părul, cireșul, nucul, gutuiul, pomăt (în în sensul de grădină cu pomi, livadă), dar și operațiunea de a transforma grâul în pâine o realizăm folosind termeni de origine latină: a măcina, moară, a pisa, piuă, făina, care se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
potențialul economică al zonei, constând în principal din lemnul, fructele și vânatul pădurilor, vegetația poienilor, solurile libere de vegetație arboricolă, angajându-se într-o permanentă luptă cu pădurea, pentru a transforma în terenuri agricole, vii și livezi, solul acoperit de arbori seculari. Pădurea era defrișată cu toporul, după care fie că rădăcinile erau lăsate să putrezească, fie că cioatele erau scoase printr-o muncă istovitoare și terenul nivelat pentru semănat sau plantat. Terenurile astfel obținute se numeau curături (o curătură este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Pădureni (Moara lui Conachi) era o localitate numită Laz (Lozinca?), dovadă clar a modului de obținere a terenului agricol pe seama pădurii. Văile pâraielor Dunav și Dunavicior (Pârâul Roșu sau Tresștia) erau acoperite de vegetație specifică luncilor, de la rogoz și stufăriș, arbori de esență moale, sălcii și lozii, plop, dar și arbori cu valoare economică mai ridicată. Cu o asemenea vegetație de luncă au avut de luptat bejenarii bucovineni care au format satul Lunca. Satele vechi răzășești, Filipeni și Fruntești, procedaseră la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dovadă clar a modului de obținere a terenului agricol pe seama pădurii. Văile pâraielor Dunav și Dunavicior (Pârâul Roșu sau Tresștia) erau acoperite de vegetație specifică luncilor, de la rogoz și stufăriș, arbori de esență moale, sălcii și lozii, plop, dar și arbori cu valoare economică mai ridicată. Cu o asemenea vegetație de luncă au avut de luptat bejenarii bucovineni care au format satul Lunca. Satele vechi răzășești, Filipeni și Fruntești, procedaseră la fel, dar cu câteva sute de ani mai înainte; dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
participanții, îmbrăcați în piei de țap, cântau și dansau și, bineînțeles, consumau o mare cantitate de vin. Poporul trebuie să fi fost impresionat de „purtarea” caprei, ca animal neastâmpărat (Capra sare masa, iada sare casa!) care se urcă și în arbori ca să mănânce frunze și lăstari. Săriturile caprei îi ajuta pe oameni să „sară” peste ani, să treacă în Noul An, punându-și speranța în belșug și bunăstare. „Capra” era confecționată dintr-o bucată de țol mai rezistent peste care se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
iveală două bilete roz, drept dovadă. — Păi, atunci cobor, am zis eu. Fiindcă n-am mărunți. — Cum doriți. Dar așteptați pînă la stația următoare, că eu nu vreau accidente. Tramvaiul urca aproape În ritmul unei plimbări, mîngîind umbra șirului de arbori și iscodind peste zidurile și grădinile unor locuințe asemenea unor castele, pe care eu mi le Închipuiam populate cu statui, fîntîni, grajduri și capele secrete. M-am aciuat pe o latură a platformei și am deslușit silueta turnului de la „El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
25 de metri mai mare decât astăzi. Catastrofele naturale se vor ține lanț, iar consecințele financiare pe care le vor genera vor fi enorme. întrucât diferențele dintre temperaturi vor fi din ce în ce mai evidente, în natură se vor produce alterări foarte importante: arborii vor crește mai repede și vor fi mai fragili; vor fi mai mulți stejari și mai puțini fagi; vom întâlni greieri până și în Scandinavia, precum și călugărițe și fluturi mediteraneeni; planctonul va migra spre nord, urmat de peștii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
acasă. Fără nici un comentariu m-am sculat și am pornit împreună pe drumul care ducea la casa doctorului. Locuia în afara orașului, dar Hôtel de la Fleur era la marginea acestuia, așa că am ajuns repede la țară. Șoseaua lată era umbrită de arbori de piper, iar de o parte și de alta erau plantațiile de cocotieri și arbori de vanilie. Pescărușii de pradă scoteau țipete ciudate printre frunzele palmierilor. Am ajuns la un pod de piatră arcuit peste un râușor puțin adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la casa doctorului. Locuia în afara orașului, dar Hôtel de la Fleur era la marginea acestuia, așa că am ajuns repede la țară. Șoseaua lată era umbrită de arbori de piper, iar de o parte și de alta erau plantațiile de cocotieri și arbori de vanilie. Pescărușii de pradă scoteau țipete ciudate printre frunzele palmierilor. Am ajuns la un pod de piatră arcuit peste un râușor puțin adânc și am zăbovit câteva minute ca să-i privim pe copilașii băștinașilor scăldându-se. Se alergau între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cap. - Dar chiar În Scriptură se spune: „din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci”; așadar, nu totul a fost supus stăpânirii noastre. Arrigo izbucni În râs. - Însă, În afară de pomul acesta, se pare că putem culege roadele tuturor celorlalți arbori. Și chiar să Îi retezăm, dacă e necesar, pentru căminele noastre! Mai degrabă, messer Durante, nu crezi că e mai plină de bun simț acea observație a lui Heraclit, anume că zilele noastre nu sunt decât praf al timpului, pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
groparul, Clămentine Hussard, LĂocadie Renaut, Marguerite Bonsergent - trei bătrâne care mergeau la toate înmormântările - și cu mine. Părintele Lurant rosti ultima rugăciune. Ostrane puse mâinile sale bătătorite pe lopată. Eu priveam peisajul, pajiștile care se întindeau spre Guerlante, costișa cu arbori goi și cărări cafenii și murdare, cerul acoperit. Bătrânele aruncară o floare pe sicriu. Preotul făcu semnul crucii. Ostrane începu să arunce pământ. Am plecat primul. Nu voiam să văd. În noaptea următoare am avut un vis. Clămence era sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
curățate, tăiate și aruncate într-o oală, se gândi că nu auzise încă pașii procurorului. Ieși din nou și îl văzu stând încă pe bancă, indiferent la ceața care urca dinspre râu și la noaptea care învăluia, puțin câte puțin, arborii din parc, în jurul cărora zburau croncănind sute de ciori. Barbe se hotărî să meargă la stăpânul său pentru a-i spune că masa de seară va fi în curând gata. Traversă parcul, se apropie de Destinat, îl strigă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
precum multe fântâi arteziene și bănci albe, ce se iveau brusc din ascunzișuri de frunziș. Mai exista și o mare, mereu crescândă familie de pisici albe, care dădeau târcoale prin straturile numeroase de flori, profilându-se brusc noaptea pe fundalul arborilor Întunecați. Pe una dintre potecile acelea umbroase Beatrice l-a sechestrat, În sfârșit, pe Amory, după ce domnul Blaine se retrăsese, cum Îi stătea În obicei, să-și petreacă seara În biblioteca personală. După ce l-a dojenit că o evitase, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Vă duceți să despachetați? — Cred că da. Hai, Burne. Amory s-a hotărât să mai șadă puțin pe treptele din față, așa că le-a urat noapte bună. În spate, unde se mai zărea ultima geană a asfințitului, marea tapiserie a arborilor se Întunecase și promitea fantome. Luna timpurie scălda arcadele Într-un albastru palid și, Împletindu-se În noapte, intrând și ieșind din urzeala razelor de lună, se auzea un cântec, un cântec care conținea multă tristețe, unul plin de regrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zăresc În jur fețele băieților cunoscuți. — Mișună stafiile prin iarbă În seara asta. — Tot campusul e viu din cauza lor. S-au oprit lângă Little ca să admire răsăritul lunii, care colora În argintiu acoperișul de ardezie de la Dodd și În vinețiu arborii foșnitori. — Știi, a șoptit Tom, ceea ce simțim noi acum este senzația tuturor tinerilor splendizi care au trăit aici cu pasiune timp de două sute de ani. Dinspre Blair Arch s-a auzit o ultimă rafală de cântec - vocile poticnite de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rostogolea cu bubuituri amenințătoare de-a lungul văii și se risipea printre copaci În salve intermitente. Amory a Înaintat orbește, Împiedicându-se și căutând o ieșire. În cele din urmă, prin rețeaua de crengi contorsionate, a zărit un gol Între arbori unde fulgerele neîntrerupte luminau un câmp deschis. A ieșit În goană pe liziera pădurii și pe urmă a șovăit, neștiind dacă să traverseze poiana și să ajungă la adăpostul oferit de o căsuță semnalată de o lumină aprinsă departe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fusese atât de aproape de vis. O poezie pe care o declamau iar și iar era Triumful timpului de Swinburne, iar cele patru versuri Îi răsunau după aceea În minte În nopțile fierbinți, când vedea licuricii dansând printre coloanele negre ale arborilor și auzea orăcăiala În surdină a cetelor de broaște. Pe urmă i se năzărea că Eleanor se Întrupează din noapte și se oprește lângă el și că-i aude vocea catifelată, cu ritmul ei de tobă Învelită În piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
totul era adevărat. Am mers până la poarta din fier forjat, care fusese decorată cu o varietate de simboluri zodiacale, și m-am întrebat ce credeau despre asta cei doi bărbați din SS care stăteau și fumau sub unul dintre mulții arbori coniferi din grădină. Acest gând m-a frământat numai o clipă înainte de a trece la o întrebare mult mai provocatoare și anume: oare ce căutau acolo ei și cele câteva mașini de Partid care erau parcate pe trotuar? Otto Rahn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Elenă Marin Alexe Cu sclipirea încremenita în priviri cerga albă își doarme visul rece și tăcut în strânsoarea brațelor iubitoare posesive și suverane ale arborilor Păsările negre dansând în ochii mei pătează neprihănita cernere cu lacrimi îndoliate în alese incrustații de filigran Inima zbuciumata sub povară gândurilor se adăpostește la focul Iubirii Lui ocrotitoare care îi săruta timid pulsul domolindu-i bătăile Ruptă de realitate
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
rătăcit, De noi răsfrângeri dornic, dar nici o oglindire În stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit; Am părăsit în urmă grandoarea ta polară Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară, Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri. Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Am părăsit în urmă grandoarea ta polară Și-am mers, și-am mers spre caldul pământ de miazăzi, Și sub un pâlc de arbori stufoși, în fapt de seară, Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri. Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie! Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de seară, Cărarea mea, surprinsă de umbră, se opri. Sub acel pâlc de arbori sălbateci, în amurg Mi-ai apărut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie! Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit Se revărsa divinul în luturi pieritoare. O, cum întregul suflet al meu ar fi voit Cu cercul undei tale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când iată că, înclinînd privirea Acolo, jos, pe crusta de caldarâm și lut, Zărirăm două umbre unite: contopirea Sălbatecă, informă, a marelui Sărut. Păreau a nu cunoaște
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
laptele-n gâtlejul nesățios de prunci. Miresme calde, lâncezi se revărsau, cascadă, De sus, din ce păruse a fi frunzișul lui... - Atunci, silindu-mi ochii să suie și să vadă Zării, râzând sub maldăr de foi și păr gălbui - În loc de arbor, însăși străvechea lui Driadă... Iar i-am închis... Și iarăși dorințele născânde Din zacerile turburi îmi năvăleau, tumult; Vroii să scap, dar brațe lunecătoare, blânde M-au strâns și mai aproape și m-au lipit mai mult. IXION La mesele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]