25,430 matches
-
soțul sau soția, fii, nepoți, toți mascați. Ca la o înmormântare reală, pe traseu se fac opriri când preotul citește dintr-un fel de Biblie , fraze ce-l satirizează pe decedat. Preotul folosește în loc de tămâie, în cadelniță, ardei iute, care arzând pe jar împrăștie un aer de nesuportat și un fum iute. Bocetele echipei speciale satirizează mai ales faptele celor rămași în viață.Înhumarea măștii este și o subtilă invocație către puterile mărginite ale naturii, gata să irumpă în mugurul de
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
Zestre biologică Zestrea ereditară nu este drămuită în mod egal tuturor descendenților aceluiași cuplu. Dimensiunile și natura dotărilor native depind de hazardul biologic al fiecărui urmaș. Moștenitori Bătrânii luptă să-și apere sănătatea și să-și prelungească viața, în timp ce urmașii ard de nerăbdare să intre în posesia moștenirii. Sfat Înainte de a-ți pune pirostriile sfătuieștete și cu rațiunea, nu ține seama numai de îndemnul inimii. Trăinicie Traiul în comun, confruntarea cu dificultățile vieții cotidiene, creșterea și educația copiilor, toate acestea pun
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Iar buna și îndelungata lui funcționare o asigură tehnica ireproșabilă a poetului. Să citim: "Aceasta-i biata-mi rugăciune,/ dă-i ascultare, Doamne-al meu,/ pleacă-ți auzu,- acum, când eu/ întâmpin cazne cu duiumul/ și, Dumnezeule, mi-e greu:/ ard oasele-mi ca un tăciune/ și zilele-mi se șterg ca fumul,/ iar inima,-n amărăciune,/ usucă-mi-se precum fânul;/ din pâine, uit să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
prin ochii mai multor personaje care văd lucrurile diferit. Mama, un fel de raisonneur al "loviturii de teatru" care e Revoluția, judecă lucrurile prin prisma bunului-simț al omului simplu, tatăl, amăgit cândva de comunism, trăiește o dramă, și, când își arde carnetul de partid, își arde, înșelat, o parte din viață, băiatul, distanțat de amândoi deși îi înțelege pe amândoi, trăiește istoria la limita halucinației, ceea ce nu-l scutește de duritatea experienței concrete. Fratele terorist vede România revoluției ca pe un
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
care văd lucrurile diferit. Mama, un fel de raisonneur al "loviturii de teatru" care e Revoluția, judecă lucrurile prin prisma bunului-simț al omului simplu, tatăl, amăgit cândva de comunism, trăiește o dramă, și, când își arde carnetul de partid, își arde, înșelat, o parte din viață, băiatul, distanțat de amândoi deși îi înțelege pe amândoi, trăiește istoria la limita halucinației, ceea ce nu-l scutește de duritatea experienței concrete. Fratele terorist vede România revoluției ca pe un infern primitor. Și, în fine
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
lopețile, ne-am întors la mașină cu plicul acela cufurit și cu patru petice de hârtie înnegrite parcă de foc. Pe ultimul se putea citi: "... zăpada de noiembrie care închide gurile și care ne adoarme". Aici totul fierbea, volanul ne ardea palmele, sarea transpirației ne acoperea fețele și brațele. Și amintirea, un neant cețos: asprimea gerului, Tabriz, miezul iernii?!?... Pesemne că visasem toate astea. Pe la ora șase, rugăciunea de seară a întrerupt sărbătoarea. Orașul se odihnea într-o lumină cu gust
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
l-ar fi primit; Terence însă l-a poftit înăuntru și i-a dat un pahar. Stând pe vine în mijlocul curții, muzicantul și-a pregătit instrumentul. Mâna stângă mișca ușor burduful așezat pe o parte, în timp ce dreapta, o labă mare arsă de soare, se plimba pe claviatura micuță de două octave. Muzica - misterioasă, insinuantă, ezitantă - abia acoperea gâfâitul burdufului; fraze suspendate, crâmpeie de melodie răzlețe sau - când degetele groase apăsau două clape deodată - urmate în ecou ca de o umbră fidelă
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
ca o stafie în pragul nopții, iar întregul demers detectivistic al personajului Fingerling, alias Walter Sparrow, constituie un fel de anamneză prin care banalul ofițer cu controlul animalelor își developează trauma și o retrăiește la intensitatea maximă înainte de a o "arde", de a o depăși. Rezolvarea misterului îi aduce cîțiva ani de pușcărie, dar și vindecarea deplină, ultima etapă a unui proces îndelungat, echivalentul unei cure psihanalitice. Prietenul familiei se află în domeniu, așa că Walter beneficiază de o asistență specializată. Joel
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
deschid spații ale minții, interioare încărcate de graffitiuri, în-căperi degradate sau tenebroase etc. Detectivul cîntă la saxofon și, în timp ce își îmbrățișează pasional iubita, deasupra lor cad foi albe, ca textul să meargă mai departe. Nu este astfel și subconștientul, unde ard cu flacără oxiacetilenică amintirile "de neșters", inoxidabile? În fond și la urma urmei, povestea de abia aici începe.
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
răstească,... o spune răspicat, deși cu o urmă de dispreț în glas: * - Patria... nu sunteți voi, băi!... Patria suntem noi! Și, întorcându-se, i-a arătat pe ceilalți, din urmă. Un ofițer, după uniformă, că se vedea bine, toate becurile ardeau, zice corect articulând autoritar: * - Du-te, măi băiete, acasă!... * Ca și când ar fi prins curaj de la superiorul său, un soldat de alături sau vreunul din purtătorii găleților cu apă caraghioși, spune repede, dintr-o suflare și pe tonul cel mai popular
Nopți de iunie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9567_a_10892]
-
pe scenă, este performanța unui spectacol orchestrat de Mihai Măniuțiu și Vava Ștefănescu ce-mi poartă spaimele și neliniștile în și prin muzica lui Ioan Pop, Anuța Pop, Voichița Tepei, Ioachim Făt, Grigore Chira, Gheorghe Pîrja. Artiști mari, rari, care ard în fiecare sunet, în gest, în relația divină cu instrumentele, cu celălalt, cu sinele meu.
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
avut experiența de pe 18 decembrie 2006, din sala Parlamentului, aș fi dat cu scârbă deoparte astfel de texte și le-aș fi uitat imediat. Văzând luciul bestial de ură din privirea lui Vadim și a lui Buruiană, nu-mi mai arde deloc de râs. Astfel de personaje pot patrona oricând, în opinia mea, pogromuri și sunt capabili să dezlănțuie fiarele ascultătoare din subordine asupra oricui. Chiar dacă autorul descreieratei scrisori din care am citat nu e membru al Partidului România Mare, răspunderea
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
o palmă sau un pumn bine aplicate, trebuie că au o rezonanță de realitate, un aer vioi, cert, incontestabil. O palmă pe obrazul unui ideolog torturat de viziuni interioare cred că sună ca o ploaie de primăvară pe un asfalt ars de soare (...), mărește vitalitatea Parlamentului (...), seamănă cu niște figuri de gimnastică suedeză: ele accelerează circulația sângelui, dezvoltă mușchii și reglează respirația" 9. Politicienii, în general, se dau drept martiri ai onoarei și idealului în stare de jertfă și eroism: "Iată
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
de monedă veche și fulgurații de fuior astral, îngrijorat de mersul unui somnambul firav pe o muchie de catedrală deasupra mării, tânărul de odinioară a continuat să elogieze elementele, substanțele, - sarea, mercurul, cărbunele, cristalul și diamantul. Pentru el flacăra gazului arzând în bucătărie a devenit lumină zeiască, după cum evenimentele cele mai obișnuite au putut - și pot - căpăta un fel de nimb, cooptate în spațiul simbolurilor. Definiția ca "blând poet naturist", propusă, nu fără un pigment ionic, de poetul însuși, a putut
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
apar secvențe, întruchipări, întrupări, "grupuri de suflete" pulsând după "o inimă preistorică". Să fiți pe aproape e un alt poem notabil, pe care o lectură cuminte (ca să nu zic leneșă) nu-l poate asimila: "ce fum înecăcios! Tușește, se sufocă./ Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele tainei/ pocăinței... Arzi în propriul tău/ interior la foc/ mic, în singurătate, bătrâne, lasă acum învățăturile.// Își pipăie iar săculețul cu plumbi,/ pentru pușcă: în curând,/ în curând voi striga "Luați Duh Sfânt
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
inimă preistorică". Să fiți pe aproape e un alt poem notabil, pe care o lectură cuminte (ca să nu zic leneșă) nu-l poate asimila: "ce fum înecăcios! Tușește, se sufocă./ Ard paiele umede în tine, mocnit. Sunt paiele tainei/ pocăinței... Arzi în propriul tău/ interior la foc/ mic, în singurătate, bătrâne, lasă acum învățăturile.// Își pipăie iar săculețul cu plumbi,/ pentru pușcă: în curând,/ în curând voi striga "Luați Duh Sfânt!", să fiți pe aproape...// Cu tatuaje pe mâinile groase, cu
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
Din care moartea-si va ciopli/ Pânze pentru catargul sorții.// Zbori hăituit,/ De-un vânt bolnav,/ Ce îngropat este în tine/ Și nu vrei flori,/ În care să visezi oceanuri line/ Ci toamnă, foc,/ Vrei ruginiul veșniciei,/ În care să arzi cu Universul tot/ Ce-l porți pe aripile tale/ Că pe un rug/ Ce așteaptă fierbintele sărut,/ Al impasibilei făclii?// O, viața cum te-aș plânge/ Te-aș topi/ Într-o lacrima de sare/ Care sa-nghete zborul/ Într-o
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
Ion Cristoiu, adăugând "mai avea ceva de spus". Dar acel ceva de spus nu dădea seamă de un Proiect de țară, de un Ideal pentru care candidatul și-ar fi dat viața, de o credință care ar urma să-l ardă după ajungerea la Cotroceni. Era o înșiruire de platitudini din nesfîrșitul șir de platitudini care au fost nesfîrșitele sale apariții la televiziuni în ultimul timp, Victor Ponta reușind să fie în doi ani mai prezent pe micul ecran decît Nicolae
Ion Cristoiu critică dur discursul lui Victor Ponta by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/77315_a_78640]
-
Constantin Țoiu Mâncau semințe de floarea soarelui și, fiindcă erau știrbi cu toții, semințele nu reușeau să le spargă între dinți și mai întâi le crăpau între degete și abia apoi le azvârleau în gură cu pumnul; degetele lor erau arse de soare, cu unghii gălbenite, mari, netăiate, și semințele aruncate rămâneau în bărbile lor lipovenești, mari și ele. Așa că, vorbind, semințele se scuturau din bărbile lor, cele care nu apucaseră să intre în gurile lor căscate; saliva se prinsese de
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
că miroseau, nespălați... - Cum ziceți voi... - le vorbi cu batista roșie la gură, acesta trimițând cuvintele filtrate de pânza tăiată probabil dintr-un steag vechi, tricolor... Se vedea o dungă galbenă, rămasă acolo din drapel... - înseamnă că ăla s-a ars, zise veterinarul. Și cât s-a canonit, ce muncă să care peștele noaptea. A făcut contravenția și spun că s-a ars!... Doi răspunseră, dar nu se auzi ce, că scuipau amândoi cojile semințelor aruncate direct în gură, - erau dintre
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
un steag vechi, tricolor... Se vedea o dungă galbenă, rămasă acolo din drapel... - înseamnă că ăla s-a ars, zise veterinarul. Și cât s-a canonit, ce muncă să care peștele noaptea. A făcut contravenția și spun că s-a ars!... Doi răspunseră, dar nu se auzi ce, că scuipau amândoi cojile semințelor aruncate direct în gură, - erau dintre cei care nimereau. Popa și dascălul ședeau mai la o parte și spărgeau și ei semințe și o făceau normal, fiindcă aveau
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
mea!/ Omul să aibă pe masă/ O bucată mai aleasă./ Bătrânilor, dacă poate,/ Cât mai multă sănătate,/ Lumea să îi prețuiască/ Iar copiii să-i iubească". (Suzy Ghiza, Dej) * Autorul Florilegiului lui Mai și-al Paltonului șaptezecist, al Reculului talazurilor, Ars poeticei și neobrăzărilor din A pune în sus (?!), mirosind suspect, întâmplător a uitat ori a evitat să și le semneze. Semn că nu-și mai lasă la vedere identitatea. Are, anonimatul, deliciile lui de joasă speță, modul lor de a
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
începutul secolului al XX-lea, care reprezintă repere arhitecturale și stilistice semnificative pentru București. Clădirea, așa cum se prezintă astăzi, a fost realizată în etape, începând din secolul al XVIII-lea - Casa Ogredeanu (1789), trecând prin incendiul din 1847, când a ars toată suprastructura realizată din lemn, rămânând în picioare doar pivnițele. Înainte de reabilitarea sa recentă, clădirea era foarte degradată din punctul de vedere al componentelor arhitectural-structurale, precum și al finisajelor exterioare și interioare, dar nu erau avarii majore la elementele structurale verticale
Casa Eliad a reintrat în circuitul bucureștean by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/81862_a_83187]
-
toate, sub semnul unei aspirații aproape mistice. Efectele traiului într-o cazarmă multilateral dezvoltată... La Adriana Bittel, priza asupra întâmplărilor trăite și a senzațiilor tari încercate în deceniul nouă este directă. Indiferent dacă paginile jurnalului ținut în anii '80 și ars ulterior (dar nu întru totul) sunt chiar de jurnal, sau o reconstituire în ramă non-ficțională, la îndemâna prozatoarei, ele scanează impecabil zilele și nopțile "tovarășei de drum". Femeia împărțită (martirizată) între gospodărie, aprovizionare, serviciu, grija pentru soț, copil, tatăl bolnav și
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
imaginea exuberantei, a freneziei și a setei de viață. Cu totul alta este temperatura existențiala a Mihaelei Mâlea Stroe. Ceremonialul unei aniversări ratate face cu ochiul spre melancolia fără leac din șansonetele lui Charles Aznavour: "Un tort, cu lumânări ce ard de-aseară./ Sunt ferecate vorbele în ceară/ și se topesc încet, se sting pe rând.../ Miroase încăperea blând/ A fum și... așteptare/ Că invitații au uitat să vină./ Paharele sunt goale,/ Sticlă plină.../ Discret, pe tortul ne-nceput/ Adoarme-acum și
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]