7,924 matches
-
argument al acestei contestări derivă din diversitatea ideologică, metodologică și epistemologică a curentului internaționalismului liberal interbelic (Ashworth, 2002, p. 36), diversitate care, în fapt, reflectă la un alt nivel de analiză (internațional) -, diversitatea curentului liberal. Peter Wilson este cel care argumentează, contrar imaginii unitare descrise și atacate de E.H. Carr în influenta sa Criză a celor douăzeci de ani (Twenty Years’ Crisis), că grupul de autori incluși de Carr în categoria confuză de „utopici” este în fapt o grupare eterogenă de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu privire la rolul naturii umane în viziunea liberală în relațiile internaționale se referă la credința în perfectibilitatea condiției umane ca urmare a capacității intelectuale și, de aici, la încrederea în posibilitatea evoluției progresiste. Nimeni altul decât Norman Angell este cel care argumenta, încă din 1918, că transformări semnificative la nivel conceptual/ideatic sunt cele ce determină comportamentul politic și social al umanității în absența unor transformări radicale a naturii umane (apud Sylvest, 2004, p. 425). Critica ideii armonizării naturale a intereselor Opozanții
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
total și violență perpetuă, ci doar absența unei autorități centrale, superioară statelor. Deși recunoaște anarhia ca punct de plecare în înțelegerea politicii internaționale, raționalismul accentuează elementele de ordine existente. Astfel, autorii raționaliști (Bull în primul rând) încearcă să găsească răspunsuri argumentate la întrebarea pe care ei o consideră vitală: Există sau nu ordine în relațiile internaționale? Ulterior, ei pun problema formelor pe care le îmbracă aceasta, diferențelor existente între „ordinea” internațională și „ordinea” specifică societăților naționale, fiind preocupați în mod fundamental
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unităților. În domeniul intern, relațiile de supraordonare-subordonare încurajează diferențierea între unități, fiecare specializându-se în îndeplinirea anumitor funcții. În domeniul internațional, unitățile (statele) se află în relații de coordonare, astfel încât nu apare o diferențiere funcțională: statele sunt unități „asemenea”. Waltz argumentează că, în ciuda complexității domeniului (datorată, printre altele, prezenței actorilor nestatali), este justificată opțiunea sa de a defini sistemul internațional ca sistem de state - la fel cum, în corpul de teorie economică ce stă la baza analogiei, unitățile sistemului sunt firmele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
se dovedește o strategie perdantă pe termen lung: statul care o aplică poate obține câștiguri absolute, însă va suferi de regulă pierderi relative față de statul agresor. Mearsheimer oferă, în fine, și o teorie structurală a incidenței războiului între Marile Puteri, argumentând că sistemele multipolare sunt mai instabile - deci mai predispuse la război - decât cele bipolare. Războiul este mai frecvent în sistemele multipolare din trei motive. În primul rând, numărul mai mare de actori importanți sporește oportunitățile de război, prin aceea că
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
liberalismul republican și cel comercial. Aceasta va fi și perspectiva adoptată în capitolul de față. Abordarea canonică a originilor teoriilor neoliberale debutează cu etapa studiilor funcționaliste ale intergării internaționale, încadrate în sfera mai largă a teoriilor modernizării. Astfel, David Mittrany argumenta că rezolvarea problemelor comune ale umanității va genera o cooperare transnațională, în paralel cu atenuarea naționalismului și consolidarea păcii. Fiind vorba în principal de probleme cu caracter „tehnic”, guvernele aveau să confere responsabilitatea soluționării lor experților. Succesul înregistrat într-un
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
perceapă reciproc ca inamici inveterați și chiar să inițieze un proces de interacțiune și de constituire reciprocă prin care, în timp, să devină parteneri. În perioada 1989-1990, distribuția capabilităților la nivel statal nu s-a schimbat esențial. Un constructivist ar argumenta că schimbările relevante s-au petrecut în modul în care societățile est-europene s-au redefinit pe sine, și-au redefinit relațiile cu ceilalți actori internaționali - care, la rândul lor, s-au redefinit în noul context și au regândit relațiile cu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
capitol precedent, există abordări care fac distincția - introdusă de Robert Cox - între „teoriile de rezolvare a problemelor” (problem-solving theories), ce evoluează în interiorul unei realități date, și cele critice, care își propun schimbarea acestei realități. Adepții teoriilor critice resping abordarea statocentrică, argumentând că, de foarte multe ori, chiar statele sunt o parte a problemei securității. Se presupune că cetățenii statelor opresoare resimt că cele mai importante amenințări vin chiar din partea autorităților. Aceste teorii propun individul ca nivel preferat al discutării securității, iar
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu privire la strategiile optime de urmat în vederea atingerii obiectivelor și răspunsului la amenințări variază în rândul factorilor decidenți; acest lucru înseamnă că diverșii factori de decizie nu se vor comporta la fel într-o situație identică (Ibidem, p. 17). Astfel, se argumentează că, spre deosebire de teoriile de la nivelurile societal și sistemic, indivizii sunt cei care fac diferența în „comportamentul” extern a statelor (Ibidem). După cum s-a remarcat anterior, politica externă a statelor poate fi afectată de procese psihologice implicate în raționamente individuale și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în pierderi de ambele părți - îi descurajează pe liderii politici să pornească război împotriva principalilor parteneri comerciali (Levy, 1998, p. 149). Însă realiștii tind să neglijeze sau să respingă ipoteza descurajării sau a efectelor pacificatoare ale comerțului asupra statelor. Aceștia argumentează că liderii politici sunt mai puțin preocupați de câștiguri absolute, concentrându-se asupra câștigurilor relative. Astfel, teama că adversarul va avea de câștigat mai mult din comerț și va converti aceste profituri în putere militară și influență politică, competiția pentru
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
aceste circumstanțe, periferia sistemului - mai puțin transformată în privința „dilemei de securitate” clasice -, mizând pe soluții militare (atât în interior, cât și în exterior) și accentuând rolul geografiei teritoriale, a devenit principala scenă a conflictelor internaționale. Pe de altă parte, se argumentează că prin modificarea contextului geopolitic, războiul nu a fost doar „expulzat” la periferia sistemului mondial, dar a și suferit schimbări calitative, evoluând de la conflicte preponderent convenționale la așa-zisele „conflicte de joasă intensitate” (Kaldor, 1999, pp. 112-116; Creveld, 1991). În
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de natură violentă în sistem (Deutsch și Singer, 1964, pp. 390-406). În același timp, exponenții curentului alternativ afirmă că ordinea unipolară și cea bipolară sunt cele mai optime forme de asigurare a stabilității în sistem. În sprijinul acestei ipoteze se argumentează că hegemonul, datorită capacității de a prevala asupra oricărei coaliții de puteri și de a interveni în orice conflict dacă acesta pune în pericol ordinea regională sau globală, inhibă orice porniri belicoase în sistem (Mansfield, 1992, pp. 3-24; HYPERLINK "http
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Economic Cooperation), Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Uniunea Europeană. În același timp, colapsul ordinii bipolare a dezghețat o serie de conflicte regionale care au dus la fragmentarea statelor, proces ale cărui consecințe continuă să se resimtă și astăzi. Se poate argumenta, desigur, că și în aceste circumstanțe statele rămân actorii principali ai sistemului internațional, însă multiplicarea actorilor și natura diferită a acestora creează mai multă incertitudine, precum și o imagine cu mult mai complexă a realităților politice, economice, sociale și culturale ale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
comentatori să remarce că „războaiele civile” din anii ’90 se deosebeau de formele precedente prin mai multă activitate criminală decât politică și prin faptul că erau o manifestare privată și nu una colectivă (Kalyvas, 2001, p. 99). Se poate însă argumenta că în arena internațională, violența organizată mai degrabă în mâini private decât publice nu este un fenomen nou în sistem, așa încât creșterea cantitativă nu schimbă radical situația. Însă trebuie remarcat faptul că organizațiile antistatale, precum și indivizii care acționează autonom reprezentând
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la nivel global, Codex Alimentarius cuprinde și considerații de interes economic, mai ales privitoare la industria farmaceutică și la cea a produselor chimice, considerații asupra sănătății populației. Paul Anthony Tayler, directorul pentru relații externe al Fundației „Dr. Roth” din Germania, argumentează astfel aserțiunile de mai sus: în iulie 2005 a fost lansat Ghidul pentru suplimente alimentare, bază pentru elaborarea de UE a Directivei privind suplimentele alimentare care limitează cantitatea de vitamine și minerale din aceste remedii și interzice folosirea pe etichetele
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
valori, pregătind terenul pentru alegerile pe care urmează să le facă individul. Epidictul are, după cum evidențiază o serie de analize, o cotă de optimism (Reboul, cf. Dâncu, 1999, p. 201), face apel la valori impozante și stimulează prin faptul că argumentează în acest mod. De asemenea, restricțiile de natură juridică, și anume imposibilitatea de a critica produsele concurente sau interdicția de a face publicitate comparativă (Seitz, 2003-2004), determină anumite agenții să apeleze la publicitatea prin elogiu. Ca exemplu, vom analiza publicitatea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
ca autoritățile să-l protejeze cu adevărat de violență. În acest context, intervenția unui reprezentant al autorității cel mai direct implicate în prevenirea și combaterea violenței domestice - poliția - a fost primită cu deosebit interes. Subcomisarul Ion Gherghediac a căutat să argumenteze ideea că Poliția Română este pe cale de a se raporta în modalități noi, mai umane, la actele de violență sau de agresiune în cadrul familiei. De la mai buna pregătire în domenii noi cum ar fi psihologia victimelor și agresorilor domestici, la
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
4. Elaborarea programului de pregătire. 5. Modalități de pregătire și învățarea la locul de muncă. 6. Evaluarea programului de pregătire. 7. Diferențe individuale cu rol în formare. OBIECTIVE DE ÎNVĂȚARE După parcurgerea acestui material, studenții vor fi capabili: 1. Să argumenteze necesitatea organizației care învață 2. Să expliciteze relația dintre termenii ecuației necesităților de formare-dezvoltare; 3. Să caracterizeze etapele de elaborare a unui program de formare-dezvoltare; 4. Să compare eficiența pregătirii la locul de muncă și cea realizată în afara organizației 5
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
REFLECȚIE Care credeți că devine rolul unui psiholog într-o „organizație care învață”? Ce este mai benefic pentru o companie: să angajeze personal tânăr, fără experiență, în care apoi să investească, sau să opteze pentru profesioniști cu vechime în activitate. Argumentați răspunsul. Propuneți câteva modalități de facilitare a transferului cunoștințelor și deprinderilor achiziționate și formate în urma parcurgerii unui program de pregătire. Imaginați-vă situația în care rezultatele evaluării la care este supus un program de formare deja parcurs sunt negative. Ce
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
sisteme deschise și naturale”. Cele mai reprezentative modele teoretice dezvoltate în cadrul perspectivei de abordare a organizațiilor ca sisteme deschise și raționale sunt: teoriile de contingență și analiza costurilor tranzacționale promovată de Williamson. 10. 3.1. Teoriile de contingență Teoriile contingenței argumentează că orice problemă - fie umană, fie de structură - a organizațiilor trebuie abordată nu la modul general, ci în funcție de situația specifică. Aceasta înseamnă că nu există o singură sau „cea mai bună” structură de organizare, formă de motivare sau practică de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
interpersonală OBIECTIVE DE ÎNVĂȚARE Studiind acest capitol, veți fi în măsură: să prezentați elementele definitorii ale comunicării; să identificați aspectele esențiale pentru psihologia muncii și organizațională ale comunicării pornind de la diferitele abordări; să evidențiați elementele definitorii ale comunicării organizaționale; să argumentați de ce este informația o resursă a organizației; să recunoașteți rolul sistemului informațional în viața organizației; să descrieți diferitele instrumente ale comunicării, accentuând avantajele și dezavantajele acestora. DISTORSIUNEA SERIALĂ - fragment din jurnalul unei aplicații de dinamică de grup din cadrul programului de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
personalității, a grupurilor mici, respectiv teoria organizațională prin exemple concrete! Ce direcții poate avea comunicarea organizațională? Ce tipuri de informații sunt transmise prin comunicările de diferite direcții? După părerea Dv., care sunt cele mai dificile bariere comunicaționale? Motivați alegerile făcute! Argumentați, de ce este informația o resursă a organizației! Comparați diferitele instrumente ale comunicării, accentuând avantajele și dezavantajele acestora! Capitolul 12 MOTIVAȚIA PENTRU MUNCĂ Cristian Popescu „Motivarea este arta de a face oamenii să facă ceea ce vrei tu, pentru că ei doresc să
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
care cele tei elemente cheie ale motivației (efort, obiective organizaționale și trebuințele) influențează performanța la locul de muncă. Exemplificați. Prezentați nevoile personale ale angajatului din perspectiva diferitelor teorii motivaționale de conținut. Descrieți un sistem de motivare bazat pe teoria așteptării. Argumentați importanța echității într-o organizație. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ Druță F. (1999) - Motivația economică, Editura Economică, București. Robbins S.P. (1998) - Organizational Behavior. Concepts, Controversies, Applications, Prentice-Hall, New Jersey. Capitol 13 COMPORTAMENTUL ÎN GRUP LA LOCUL DE MUNCĂ Cătălina A. Zaborilă „Unul dintre
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
dezvoltarea grupului. Care sunt avantajele și dezavantajele acestui moment (în plan individual și în planul grupului de lucru) pentru funcționarea viitoare a grupului? Identificați consecințele negative ale coeziunii grupului de lucru pentru eficiența acestuia. Cum ar putea fi ele contracarate? Argumentați afirmația: „Echipa de lucru prezintă resurse și capacități superioare grupului de lucru.” BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ De Visscher, P., Neculau, A. (coord.) (2001). Dinamica grupurilor. Texte de bază. Iași: Polirom. Gilbert, D.T., Fiske, S.T., Lindzey, G. (1998). The Handbook of Social Psychology
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
identificați limitele teoriilor comportamentale privind conducerea să descrieți modelul teoretic al contingenței să prezentați premisele teoriei rutei spre obiectiv să descrieți modelul schimbului lider-membru să identificați rolul carismei în conducere să explicați diferența între liderul tranzacțional și liderul transformațional să argumentați de ce nu există un stil de conducere ideal Calitatea exercitării funcției de conducere de către managerii de la orice nivel ierarhic este o măsură importantă a succesului în afaceri. Se apreciază că miza sau măsura calității exercitării acestei funcții rezidă în a
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]