2,985 matches
-
fost deportată în străinătate după 23 august 1944; ... h) persoana care a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului. ... 207. De drepturile prevăzute la art. 284 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal beneficiază și persoanele care au calitatea de luptător în rezistenta anticomunistă, precum și cele din rezistența armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
Rigny, și-au deplasat corăbiile de sub comanda lor în Golful Argos și au luat legătura cu reprezentanții grecilor la bordul HMS Asia. După ce delegația elenă condusă de Mavrocordatos a acceptat termenii anglo-franco-ruși, aliații au declarat că sunt sprijinitorii semnării unui armistițiu. În același timp, forțele navale anglo-franceze au primit ordinul să intercepteze transporturile de provizii pentru forțele lui Ibrahim. Când flota lui Mehmet Ali a părăsit Alexandria în ciuda avertismentelor franco-britanice și s-a alăturat restului flotei otomano-egiptene la Navarino pe 8
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
pentru a declara război Turciei. În obtombrie 1828, scena politică elenă s-a regrupat și s-a format un nou guvern sub conducerea lui Kapodistrias. Grecii s-au străduit ca, până în momentul în care guvernele europene aveau să impună un armistițiu, să cucerească controlul asupra cât mai multor teritorii, inclusiv asupra orașelor Atena și Teba. Guvernele britanic și rus au acceptat inițiativa Parisului, care a propus ca un corp expediționar francez să fie trimis în Peloponez pentru alungarea forțelor terestre ale
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
la 08:30 în ziua de 10 august 1904 și i-a atacat pe japonezii conduși de amiralul Togo Heihachiro în ceea ce avea să fie cunoscut ca bătălia Mării Galbene. La 11 august 1904, japonezii au trimis o propunere de armistițiu, pentru ca rușii să permită necombatanților să plece cu garanția siguranței. Oferta a fost respinsă, dar observatorii militari străini au decis să plece la 14 august 1904. La amiaza zilei de 13 august 1904, generalul Nogi a lansat un balon de
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
fortăreața principală). Omaneii cuceresc Ganturath, dar "Cruciatul" este distrusă în operațiune. Zvonul despre invadatori ajunge la celelalte fortărețe, iar Sir Roger și soldații lui sunt chemați să se întâlnească cu conducătorul de pe Tharixan, Huruga. Pe perioada întâlnirii, se stabilește un armistițiu. Pentru a-i intimida pe extratereștri, Sir Roger inventează povești despre "regatul său" și despre realizările sale, printre care se număr cucerirea cetății Constantinopol. Sir Roger cere ca întregul stat wersgorix să se supună regelui Angliei. În timpul discuțiilor, baronul de
Cruciadă în cosmos () [Corola-website/Science/323451_a_324780]
-
-i intimida pe extratereștri, Sir Roger inventează povești despre "regatul său" și despre realizările sale, printre care se număr cucerirea cetății Constantinopol. Sir Roger cere ca întregul stat wersgorix să se supună regelui Angliei. În timpul discuțiilor, baronul de Tourneville încalcă armistițiul, ordonând capturarea fortăreței Stularax dar, din nefericire, întreaga bază este distrusă de o bombă atomică. Drept răspuns, Huruga atacă Ganturath, dar pierde și este obligat să se predea. Planul lui Sir Roger merge mai departe: odată capturată Tharixan, vrea să
Cruciadă în cosmos () [Corola-website/Science/323451_a_324780]
-
învins armata piedmontese în bătălia de la Montenotte (12 aprilie 1796), bătălia de la Millesimo (13-14 aprilie 1796) și în bătălia de la Mondovi (21 aprilie 1796). La 26 aprilie francezii au proclamat Republică Albă în teritoriile ocupate. Două zile mai târziu, odată cu Armistițiu de la Cherasco, Republica a fost cedata înapoi lui Victor Amadeus. El a fost forțat să semneze Tratatul de la Paris, la 15 mai, abandonând Prima Coaliție împotriva Republicii Franceze. Termenii tratatului îi cereau să cedeze cetățile de la Cuneo, Ceva, Alexandria și
Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei () [Corola-website/Science/322956_a_324285]
-
temporar pe rege în 1229, dar au fost obligați să cedeze cinci ani mai târziu, nefiind însă învinși cu totul. Upplandul a rămas o regiune aproape independentă față de rege, iar zonele sale nordice au continuat să rămână în mâinile folkungilor. Armistițiul a persistat până în 1247, când revolta folkungilor a fost oprită la bătălia de la Sparrsätra iar liderul acestora a fost decapitat un an mai târziu. Mai mult, Suedia era în pragul războiului cu Norvegia încă de la expediția norvegiană în Värmland din
Bătălia de pe Neva () [Corola-website/Science/322972_a_324301]
-
strategie de securitate națională, care precizează că utilizarea pe scară largă a armelor de distrugere în masă ar rezulta în anihilarea completă, totală și irevocabilă, atât a atacatorului cât și al apărătorului , acest război terminându-se fără nici o victorie sau armistițiu, doar cu distrugere reciprocă. Este bazat pe Teoria Descurajării conform căreia implementarea, și implicit utilizarea armelor puternice este esențială pentru amenințarea inamicului, în scopul de a preveni utilizarea acestor arme împotriva ta. Această strategie este efectiv o formă a Echilibrului
Distrugere reciprocă asigurată () [Corola-website/Science/323969_a_325298]
-
să se încheie cu "aruncarea evreilor în mare". Cinci state arabe, Egiptul, Irakul, Transiordania, Libanul și Siria și Liga arabă, prin „Armata Arabă de Eliberare” au invadat teritoriul stabilit pentru Statului Israel nou creat. Războiul s-a încheiat cu un armistițiu semnat în 1949 între Egipt, Iordania, Liban, Siria și Israel, care nu a fost urmat de tratate de pace și nu a pus capăt conflictului arabo-israelian. În urma cuceririlor teritoriale ale Israelului din Războiul de Șase Zile (1967), majoritatea statelor arabe
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
a putea să participe și ei, la împărțitea prăzii. Rezultatul războiului nu a fost cel scontat. Problema nerezolvată a refugiaților palestinieni care provin - teoretic - din interiorul liniei verzi (sintagmă care descrie linia de încetare a focului marcată de comisiile de armistițiu israelo-arabe din 1948), apărută ca un rezultat al conflictului arabo-israelian, a urmat un proces de permanentizare și amplificare, ca o eficientă armă anti-israeliană și una dintre principalele piedici în calea rezolvării acestui vechi conflict. În Iordania trăiesc aproximativ un milion
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
în calea rezolvării acestui vechi conflict. În Iordania trăiesc aproximativ un milion de refugiați, din care 200.000 în tabere ridicate și întreținute de UNRA . Trei factori principali fac imposibilă rezolvarea problemei refugiaților, a căror număr inițial, în momentul semnării armistițiului din 1948 era de circa 100.000 și crește pe zi ce trece - astăzi este înregistrată și întreținută a treia generație de refugiați:
Războiul Arabo-Israelian din 1948-1949 () [Corola-website/Science/319443_a_320772]
-
acțiunea prin care, la data de 23 august 1944, regele Mihai I a decis demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, prim-ministrul României și „Conducătorul Statului”, a dispus încetarea imediată a colaborării României cu Puterile Axei și începerea tratativelor de armistițiu cu Aliații și de colaborare militară cu Uniunea Sovietică. Numit de regele Carol al II-lea, prin decretul regal din 4 septembrie 1940, în funcția de prim-ministru al României și reconfirmat de Mihai I al României la 6 septembrie
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
autointitulase „conducător al statului” și își însușise puteri discreționare. Regimul Antonescu a fost o dictatură militară, s-a aliat puterilor Axei într-un război, finalmente, dezastruos pentru România, refuzând să se supună cererii regale din 1944 de semnare imediată a armistițiului cu Uniunea Sovietică, trecerea țării și Armatei române de partea Aliaților și încetarea războiului împotriva acestora. În situația în care Armata Roșie invadase deja nord-estul României în luna martie 1944 (frontul oprindu-se pe linia Cernăuți-Botoșani-Iași-Chișinău-Tighina), desprinderea de puterile Axei
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
țării și Armatei române de partea Aliaților și încetarea războiului împotriva acestora. În situația în care Armata Roșie invadase deja nord-estul României în luna martie 1944 (frontul oprindu-se pe linia Cernăuți-Botoșani-Iași-Chișinău-Tighina), desprinderea de puterile Axei și semnarea imediată a armistițiului cu Uniunea Sovietică devenise o necesitate urgentă și vitală, iar guvernul sovietic, fiind în tratative cu opoziția românească la Stockholm, prin intermediarul ambasadoarei Uniunii Sovietice, Alexandra Kollontai și al trimisului român Frederic Nanu, amenința România cu reluarea ofensivei în septembrie
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
Constantin Sănătescu, Aurel Aldea, Ion Negulescu ș.a. Imediat după demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, România a ieșit din alianța cu Puterile Axei, a declarat încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaților și a declarat război Germaniei și Ungariei. Acordul de Armistițiu între guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit și URSS-ului, pe de o parte, și guvernul României, pe de altă parte, nu a fost, însă, semnat, la Moscova, decât pe 12 septembrie 1944, astfel că, timp de trei săptămâni, România a fost
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
Uniunii Sovietice să confiște, fără împotrivire, armament, muniții, vehicule, avioane și totalitatea flotei românești atât militară, cât și civilă. Militarii primiseră ordin să nu se opună, iar rarii comandanți care, totuși, au încercat, au fost luați prizonieri. În cadrul Acordului de Armistițiu de la 12 septembrie 1944, au fost stabilite modalitățile politice de guvernare a României, precum și plata de despăgubiri materiale către URSS în valoare de 300 milioane de dolari defalcate pe 6 ani, sub formă de bunuri. Alt rezultat al schimbării de
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
că ar fi fost scris de Ion Antonescu în acea zi imediat după ce a fost arestat. Antonescu a spus că nu s-a opus în principiu ieșirii din război, dar că a refuzat-o argumentând atât cu condițiile grele de armistițiu în raport cu Uniunea Sovietică (semnarea unui act politic de cedare a Basarabiei și Bucovinei de Nord, acceptarea ocupației sovietice, plata de despăgubiri nedefinite), cât și (cel mai important) cu refuzul său total de a întoarce armele împotriva Germaniei Naziste, refuz asumat
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
și ofițeri români fiind luați prizonieri. După demiterea și arestarea lui Ion Antonescu, generalul Constantin Sănătescu a fost însărcinat cu formarea unui guvern cu reprezentanții partidelor democrate, cu unii politicieni comuniști și cu ofițeri ai armatei. Acest guvern a negociat armistițiul cu URSS, prin care s-a obligat să plătească despăgubiri de război, să admită pierderile teritoriale din est din 1940 și să acorde funcții mai importante comuniștilor. Armata sovietică a ocupat întreaga Românie, intrând, la 31 august, în București, dar
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
a fost concediat de la tratative și rănit pe drumul său înapoi la locuința lui de la templu Injoji. Această tentativă de asasinat a stârnit proteste publice și a forțat japonezii să-și tempereze cererile lor și sunt de acord la un armistițiu temporar. Conferința a fost temporar suspendată și reluată pe 10 aprilie Condițiile impuse în China de Japonia a dus la intervenția Triplei Alianțe dintre Rusia, Franța și Germania, puterile occidentale active în China, cu enclave stabilite și porturi, la doar
Tratatul de la Shimonoseki () [Corola-website/Science/319932_a_321261]
-
Imperiu Roman a fost într-un echilibru delicat între principatele catolice, luterane și calvine (deși calvinismul nu a fost recunoscut la Pacea de la Augsburg). Conflictele dintre prinții din aceste trei credințe s-au dezvoltat într-o luptă profundă. În plus, "Armistițiul de 12 ani" un hiat în Războiul de Optzeci de Ani a expirat în 1621 și ar fi dus probabil la reluarea luptelor dintre Republica olandeză și Imperiul Spaniol. Regatul Boemiei a fost o monarhie electivă, și, în ciuda titlului său
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
Consiliului Național Maghiar pentru predarea guvernării și administrației Banatului și Transilvaniei. Nota avea termen 2 zile. Budapesta a cerut o prelungire cu 48 ore a termenului, până pe 14 noiembrie. Guvernul maghiar începuse tratativele de pace cu Antanta și a încheiat armistițiul cu aceasta chiar la 13 noiembrie, la Belgrad. Convenția de armistițiu a complicat planurile românilor de a prelua Banatul. Antanta convenise cu Ungaria ca soarta Banatului să fie definitivată după Conferința de Pace. În baza unei Convenții Militare semnate la
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
Nota avea termen 2 zile. Budapesta a cerut o prelungire cu 48 ore a termenului, până pe 14 noiembrie. Guvernul maghiar începuse tratativele de pace cu Antanta și a încheiat armistițiul cu aceasta chiar la 13 noiembrie, la Belgrad. Convenția de armistițiu a complicat planurile românilor de a prelua Banatul. Antanta convenise cu Ungaria ca soarta Banatului să fie definitivată după Conferința de Pace. În baza unei Convenții Militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia să se retragă la nord de Mureș
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
Convenții Militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia să se retragă la nord de Mureș, iar teritoriul evacuat să fie ocupat de forțele aliate sârbe și franceze. Sesizând oportunitatea creată, trupele sârbe au trecut Dunărea chiar înainte de parafarea acordului de armistițiu și au ocupat orașul Biserica Albă (Bela Crkva), unde au instaurat administrația sârbească. La 14 noiembrie 1918, sârbii au ocupat Timișoara, iar la 20 noiembrie au ajuns la Mureș și s-au desfășurat pe linia Szeged - Lipova. Imediat, comandamentul sârb
Unirea Banatului cu România () [Corola-website/Science/319959_a_321288]
-
pierdute, armata a II-a bulgară recunoaște înfrângerea și s-a retras spre nord abandonând orașele Serres și Drama. Armata greacă a continuat să înainteze ajungând la 23 iulie pe teritoriile bulgare. Primul ministru Eleftherios Venizelos vrea să negocieze un armistițiu cu guvernul bulgar. Se deplasează la cartierul general grec la Hadji Beylik și încearcă să-l convingă pe rege să ceară pacea. Constantin însă dorește o victorie militară decisivă și refuză. Între timp, forțele bulgare se organizeză și încep atacul
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]